Adrian Severin: Romania si miza geostrategica a Summit-ului de la Vilnius

adrian-severin-Europarlamentarul Adrian Severin le-a adresat o scrisoare Inaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate / Vicepresedinte al Comisiei Europene, doamna Catherine Ashton si Comisarului UE pentru Politica de Extindere si de Vecinatate, domnul Stefan Fulle, referitoare la miza geostrategica a Summit-ului de la Vilnius.

Redăm integral scrisoarea eurodeputatului:

“Stimata Doamna Inalt Reprezentant / Vicepresedinte,

Stimate Domnule Comisar,

Nu exista nici un dubiu ca Summitul UE ce va avea loc la Vilnius va constitui o confruntare geostrategica intre puterea „soft” care este Uniunea Europeana si puterea traditionala „hard” care este Rusia. 

Criteriul succesului in aceasta confruntare este soarta Acordului de Asociere cu Ucraina. Daca Acordul va fi semnat, Ucraina se va apropia de UE iar noi vom dobandi un instrument eficient pentru realizarea asocierii politice, integrarii economice, armonizarii legislative si interoperabilitatii institutionale cu aceasta tara. Daca Acordul nu va fi semnat, credibilitatea UE in vecinatatea sa estica si la nivel global, in general, se va prabusi, iar Ucraina probabil se va prabusi si ea din punct de vedere economic si social, fiind astfel obligata sa isi gaseasca adapost sub umbrela Rusiei, in cadrul Uniunii Vamale Eurasiatice.

Uniunea Europeana trebuie sa inteleaga ca in acest caz nu exista alegere intre valori si geostrategie. Valorile nu pot inflori decat intr-un mediu geostrategic favorabil care nu poate fi asigurat decat dupa ce concursul geostrategic este castigat iar echilibrele geostrategice sunt stabilizate. Ar trebui sa ne amintim din propria noastra istorie faptul ca UE la origine a fost o uniune de frici si nu o uniune de valori. Valorile au aparut doar dupa ce securitatea geopolitica a fost obtinuta; ele nu au fost importate ci au crescut chiar din solul european. Nu putem, deci, sa ne exportam valorile in Ucraina dar ii putem oferi securitate, iar daca noi vom fi cei care vom oferi mai multa securitate acelei tari ca urmare a asocierii sale, valorile noastre se vor dezvolta in mod natural in Ucraina. Doar pornind de aici, mai departe vom putea construi parteneriatul strategic cu Rusia si vom reusi sa creem un spatiu al libertatii, securitatii, justitiei si prosperitatii de la Gibraltar la Bering.

Rusia nu trebuie sa fie invinuita pentru abordarea sa geostrategica fata de statele care formeaza vecinatatea ei comuna cu Uniunea Europeana. UE este cea vinovata daca neintelegand regulile jocului va continua sa promoveze in mod dogmatic asa numita „abordare orientata spre valori”, pierzand, in consecinta, competitia cu Rusia. Conceptul „mai mult pentru mai mult” (“more for more”) nu poate produce rezultatele dorite atunci cand este aplicat unor tari care sunt vecine cu mai multi parteneri strategici si care sunt obligate sa compare „biciul si zaharelul” promise sau utilizate de mai multi actori geopolitici. In aceste cazuri, cei care sunt supusi abordarii noastre „mai mult pentru mai mult” ar putea ajunge la concluzia ca in cele din urma ar trebui sa ofere mai mult celor care ii preseaza mai mult decat celor care le promit mai mult doar in teorie.

Sunt unii care pretind ca Ucraina nu mai are timp de asteptat si ca, de aceea, este obligata sa decida si sa produca rezultate inaintea Summit-ului de la Vilnius. Fara a combate aceasta teza, care nu mi se pare de loc evidenta, ar trebui sa admitem faptul ca si in cazul in care nu mai are timp, Ucraina nu duce lipsa de alternative. In cele din urma, surplusul de alternative ar putea fi mai convingator decat lipsa timpului pentru a satisface cerintele UE.

Altii pretind ca Uniunea Europeana nu s-ar putea asocia cu o „semi-democratie” care nu dispune de institutii democratice functionale si sufera de justitie selectiva. As dori sa va reamintesc faptul ca in cazul special al Ucrainei, dar si in cazul altor state din vecinatatea noastra estica (de exemplu cel al unui alt vecin strategic, Azerbaidjanul), nu avem in vedere acordarea statutului de membru (cel putin nu in viitorul apropiat), ci doar a statutului de asociat. Mai mult, nu putem ignora faptul ca UE a incheiat sau este in procesul de negociere a unor acorduri de asociere, tratate de liber schimb si parteneriate strategice cu tari care declara deschis ca nu impartasesc valorile noastre sau le impartasesc la un nivel mai redus (cred ca nu e nevoie sa dau nume). Diferentele de sisteme de valori intre actorii internationali nu exclud si nu ar trebui sa excluda convergenta intereselor strategice; tocmai solidaritatea acestor interese este cea care sta la baza strategiei proiectelor comune. In cadrul procesului de implementare al acestor strategii valorile partenerilor se armonizeaza si in cele din urma se uniformizeaza.

Este adevarat ca UE (Consiliul si Parlamentul) a fixat o serie de conditii in relatia cu Ucraina. In principiu, ele nu ar putea fi abandonate din moment ce au devenit obligatorii, cel putin din punct de vedere politic, daca nu si juridic. Totusi, aceste cerinte au fost adoptate intr-un anumit context politic care s-a schimbat in prezent in urma opozitiei deschise a Rusiei fata de asocierea unor tari ca Ucraina cu UE. De aceea, Summit-ul de la Vilnius nu va mai fi doar un forum unde vecinii nostri estici vor fi invitati sa aleaga intre doua culturi politice, ci locul in care UE trebuie sa decida daca permite Rusiei sa traseze linia de demarcatie dorita de ea intre spatiile euro-atlantic si eurasiatic. In aceste noi circumstante, deciziile noastre anterioare privind standardele si conditiile sunt depasite. De aceea ar trebui ca ele sa fie adaptate la circumstante si sa fie aplicate in mod flexibil si pragmatic. In sens larg, am putea aplica in acest caz principiul de drept international rebus sic stantibus, insemnand ca nu avem nevoie de o noua decizie intr-un nou context, trebuind doar sa adaptam vechea decizie la noile circumstante.

Unii insista, chipurile din motive umanitare, ca fostul prim ministru Iulia Timosenko sa fie eliberat din inchisoare, drept conditie pentru semnarea Acordului de Asociere cu Ucraina la Vilnius. Acestia condamna autoritatile ucrainene pentru punerea in pericol a viitorului european al Ucrainei (si al celor 45 de milioane de cetateni ucraineni) prin refuzul lor de a gratia o singura persoana. Lasand la o parte faptul ca doamna Timosenko pare sa utilizeze detentia sa in scopuri politice mai degraba decat sa reclame respectarea drepturilor omului, si avand in vedere imprejurarea ca „gratierea selectiva” este la fel de daunatoare ca si „justitia selectiva”, din moment ce ambele sunt rezultatul implicarii politicului in justitie, se poate argumenta ca dimpotriva, prin conditionarea semnarii Acordului de Asociere de gratierea doamnei Timosenko, chiar Uniunea Europeana pune in pericol securitatea celor 500 de milioane de cetateni europeni de dragul unei singure persoane. Mai mult, este improbabil ca, daca Ucraina va fi impinsa spre Uniunea Vamala Eurasiatica, drepturile omului (asa cum sunt definite de UE) vor triumfa si Iulia Timosenko va fi gratiata.

Comisia Europeana a sugerat, se pare, ca solutie de compromis, aplicarea provizorie a Acordului de Asociere chiar inainte ca acesta sa fie semnat. Acest tip de compromis compromite atat cauza cat si autorii. Este ironic faptul ca UE refuza sa semneze un Acord de Asociere cu Ucraina din cauza lacunelor in domeniile democratiei si statului de drept, dar este in acelasi timp gata sa propuna un compromis care violeaza democratia si statul de drept. Pentru ca Ucraina nu s-a raliat valorilor noastre, noi ne raliem comportamentului pe care il criticam? Din punctul de vedere al dreptului Acordul nu exista decat daca este semnat iar un acord neratificat de parlamente nu are nici o legitimitate democratica.

Pe de alta parte, suntem obligati sa ne intrebam ce se va intampla daca raspunsul Ucrainei la aceasta propunere de compromis, care inseamna ca trebuie sa isi indeplineasca obligatiile fara a i se garanta drepturile, va fi o „asociere provizorie” la Uniunea Vamala Eurasiatica? Indiferent de raspunsul Ucrainei, ideea aplicarii provizorii a unui acord nesemnat nu va face decat sa incurajeze Rusia in a-si continua presiunile asupra unei tari care in mod evident nu mai poate ramane neutra prea mult timp.

Stimate Inalt Reprezentant / Vicepresedinte, Summit-ul de la Vilnius ar putea deschide calea extinderii spatiului libertatii, securitatii, justitiei si prosperitatii promovat de UE catre intreaga Emisfera Nordica sau ar putea deveni un nou München sau o noua Ialta, unde Europa este ciopartita prin tot felul de linii de demarcatie iar cativa protagonisti internationali isi impart sferele de influenta ignorand aspiratiile legitime ale cetatenilor europeni. Purtati o uriasa raspundere pentru rezultatul acestui Summit. De aceea, va indemn sa va exercitati puterea de convingere si intelepciunea pentru a aduna impreuna toate Statele Membre in sprijinul deciziei geostrategice castigatoare, mai exact a semnarii Acordului de Asociere cu Ucraina (la care as mai sugera sa se adauge adoptarea unei declaratii / protocol privind bazele unui parteneriat strategic cu Azerbaidjanul). Acesta nu este indreptat impotriva nimanui ci este doar in favoarea pacii, solidaritatii si cooperarii internationale. Uniunea Europeana nu isi poate permite sa piarda la Vilnius competitia geostrategica.

 

Al dumneavoastra,

Adrian Severin, deputat european”

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

3 × 4 =