Alegeri europarlamentare 2014. Ce ii lipseste Europei Unite pentru a fi unita

În contextul viitoarelor alegeri europarlamentare, care vor avea loc pe 25 mai 2014, Facultatea de Istorie din București a găzduit, vineri, 14 martie, o dezbatere intitulata ”Trecut, prezent și viitor în procesul de construcție europeană”, organizată de către Centrul de Informare Europe Direct București, în parteneriat cu Institutul European din România.

20140315-004906.jpg
Acest eveniment a reunit personalități academice, precum Adrian Cioroianu, Gabriela Drăgan sau Bogdan Murgescu, dar și parlamentari europeni de anvergură, și anume Cristian Preda, Ioan Mircea Pașcu și Renate Weber.
Fără a căpăta o turnură politică, participarea unor astfel de oratori, membri influenți ale principalelor partide europene, a fost prilejul de a analiza lipsa interesului de care dă dovadă electoratul românesc pentru următorul sufragiu european, în urma căruia peisajul decizional va fi în mod incontestabil remodelat.
Într-adevăr , la șase ani de la declanșarea unei ”crize economice și identitare” care a avut repercusiuni considerabile asupra întregii Uniuni Europene, se poate observa o creștere a tendinței ”eurosceptice”. Acest curent ideologic beneficiază de o susținere din ce în ce mai importantă în rândul cetățenilor europeni, mai ales în țări precum Franța (Front National), Marea Britanie (UK Independence Party), Austria (FPÖ), Finlanda (Adevărații Finlandezi), Ungaria (Fidesz), sau Grecia (Syriza). Partidele politice sus-menționate sunt conduse de către lideri carismatici, care reușesc să ademenească clasele sociale defavorizate prin intermediul unor mesaje populiste și demagogice, cum ar fi renunțarea la moneda unică europeană, discreditarea sistemului instituțional european sau incriminarea imigranților est-europeni. Din păcate, cetățenii statelor membre trebuie să accepte realitatea situației, și anume că poate fi vorba despre un spațiul european divizat, confirmând ”existența a două clivaje, și anume cel Nord-Sud, de natură economică, și cel Est-Vest, care este bazat pe capacitatea de a respecta standardele statului de drept”.
De asemenea, în cazul crizei ucrainiene, reacția Uniunii Europene a strălucit prin lipsa de spontaneitate, iar coordonarea în scopul unei poziții comune a fost tardivă, fiind cauzată de interesele strategice, precum și de interesele economice față de partenerul rus.
Din aceste motive, proiectul european se poate dovedi vulnerabil în fața criticilor, substituindu-se adeseori unei răspunderi a autorităților la nivel național. Mai mult, complexitatea instituțională de care dispune poate fi un argument în favoarea neînțelegerii sale, fără a ține seamă de potențiala lipsă de interes a cetățenilor cu drept de vot față de reformele economice și sociale adoptate de către mediul decizional european, precum măsurile de susținere a categoriilor vulnerabile față de șomaj, sau cele care încurajează mobilitatea studenților prin intermediul programului Erasmus.
În România, ”simpatia electoratului pentru Uniunea Europeană a fost de 80% din momentul integrării”, și continuă să fie foarte ridicată, iar pe scena politică nu există o formațiune anti-europeană, ci un ”un consens politic” intangibil. Totodată, prezența la votul din 25 mai se anunță foarte scăzută, dat fiind faptul că interesul pentru reprezentarea națională în forurile europene este perceput ca fiind prea îndepărtat de grijile de zi cu zi.
Cu excepția unor țări precum Belgia, Luxemburg, Grecia sau Cipru această situație este întâlnita în întregul spațiu european, iar acest lucru este paradoxal, având în vedere dezvoltarea accesului la informații în ultimii ani. Acest fapt arată limitele conceptului de ”soft power” pus la dispoziția unei părți semnificative al populației mondiale, ”nefiind așadar vorba de o lipsa de informații, ci de analiza, structurarea și difuzarea a acestor informații”. Așadar, modelul instituțional european este prost înțeles din cauza complexității sale, făcându-se adeseori un amalgam în privința atribuțiilor de care dispun organele triunghiului decizional, și anume între reprezentarea intereselor comune și cele de ordin național.
Pentru a răspunde acestor provocări, Uniunea Europeană trebuie să fie capabilă de a evolua într-un mod ”constructiv” în viitorul apropiat, fiind esențial ca aceasta să fie ”gestionată cu ințelepciune și determinație”, dar și ca acțiunile de informare a populației să se intensifice considerabil, atât la nivel european, cât și la cel regional, național, și chiar local. De asemenea, va fi nevoie de o intensificare a colaborării între autoritățile statale și partenerii europeni într-un mod mai eficient, cu scopul de a recolta beneficiile acestui parteneriat în ambele sensuri.

Alexandru Popovici

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *