Evoluția rolului internațional al Chinei: implicare și implicații în Africa

Chinese_flagConform învățăturilor Confucianiste [12], China are o cultură predominant pacifistă, indiferent de situația în care se află. Deși în prezent, la nivel internațional, China a devenit de departe competitorul principal al Statelor Unite Ale Americii, având ca sprijin impresionantul avans economic, liderii de la Beijing continuă să susțină faptul că nu vor folosi resursele respective în interes politic, iar ascensiunea lor va fi una pașnică având intenții pur defensive. Cu o populație de aproximativ 1.300 de miloane de locuitori, mai devreme sau mai târziu China se va afla în imposibilitatea de a susține efortul pe care îl depune pentru menținerea nivelului economic, iar primul punct de pe agenda chineză care atrage atenția face referire la resurse. Totuși, China, își conturează strategia în funcție de necesități, ca orice stat, iar atunci când nevoia o cere, devine suficient de asertivă, încât să surprindă pe toată lumea printr-o schimbare de direcție care pe unii i-ar surprinde, iar altora nu li s-ar părea destul de corectă [13], și anume Africa, Mali.

Cea mai mare contribuție pentru forțele Organizației Națiunilor Unite va fi făcută de către Republica Populară Chineză în scopul încetării conflictului din Mali și pentru a îmbunătăți legăturile strategice cu Africa. China își arată astfel viitoarele intenții strategice pentru continentul African dizlocând aproximativ 500 de trupe alături de forțele Națiunilor Unite deja angajate în conflict. Franța, care din ianuarie și până în prezent a luptat pentru capturarea rebelilor islamiști, speră ca odată cu acest angajament luat de China va putea preda sarcina misiunii noilor forțe venite. După ce inițial Uniunea Europeană a reacționat condamnând vehement violențele din Nordul Africii, suspendând operațiunile de ajutoare și dezvoltare, iar Statele Unite Ale Americii au urmat aceeași politică, Franța a fost prima care a susținut ideea unei intervenții militare în zonă,  fapt care era de altfel de așteptat avînd în vedere lungul trecut istoric împărtășit cu Africa. Surprinzătoare este de fapt apariția Chinei pe continentul African. Încă de la începutul anilor ’90, Mali a luptat cu succes împotriva unui regim dictatorial, reușind ulterior să pornească pe drumul democrației. Mișcări de rebeliune au fost atât atunci, cât și acum, acestea fiind în mare parte instrumentate ințial de nomazii numiți Tuareg, (aceștia fiind de altfel și foști luptători în războiul civil libian). Pe lângă acest grup alt grup este reprezentat de susținătorii fostului președinte Amadou Toumani Toure, un alt grup este cel reprezentat de liderul juntei, și un altul îl reprezintă pe actualul președinte interimar. La nivel regional ECOWAS, organizație din care face parte și Mali, s-a oferit să medieze conflictul. Pe plan internațional, de departe cele mai reținute în a lua o poziție clară au fost Statele Unite Ale Americii, care nu au dorit trimiterea trupelor în Mali, iar Franța are o legătură cu regiunea care este preferabil să nu fie ruptă, astfel că a susținut de la început ideea unei intervenții armate, cu condiția ca trupele Africane să conducă ostilitățile. Inițial, acest lucru nu s-a petrecut,  însă pe parcurs țări vecine precum Nigeria, Ghana, Coasta de Fildeș sau Burkina Faso și-au luat angajamentul de a participa la operațiuni. Intenția Chinei stârnește nu numai admirație, ci și o serie de întrebări. Orice întrebare are răspuns doar dacă ne uităm la relațiile economice pe care China le-a dezvoltat în ultima perioadă pe continentul African.

În Nigeria o companie chinezească desfășoară activități de extracție de uraniu, în Azelik [14]. Pentru China, Azelik reprezintă una dintre cele mai importante zone de investiții din intreg portofoliul, pe lângă extracțiile de petrol din regiune. In Ciad, principala companie de extracție de petrol deținută de către Republica Populară Chineză dezvoltă un proiect de aproximativ 1 miliard de dolari pentru realizarea unei conducte care să facă legătura între Sudul Ciadului și capitala Ndjamena, locul  unde se află o rafinărie Chineză [15]. Întreaga conductă va urma să însumeze aproximativ 300 de km. Deși rafinăria este realizată în parteneriat cu statul Ciad, China a mers mai departe în acest acord și va construi un aeroport lângă capitala Ndjamena.

Coasta de Fildeș a aceptat nu cu mult timp înainte de anunțarea intervenției franceze în Mali, semnarea unui acord de împrumut cu China realizat prin banca chineză EXIM Bank (Export Import Bank) [16] cu intenția de a finanța construcția unei hidrocentrale de către o firmă de ingineri chinezi, aceasta va fi și cea mai mare hidrocentrală din țară urmând a exporta energie în țările vecine. După modelul din Ciad, China dezvoltă relații și cu Camerun [17] unde conduce operațiuni de forare, în Mauritania [18] unde construiește un aeroport și un port și în mai toate țările vecine.

Pe lângă toate cele de mai sus, China dezvoltă așa-zisa relație Lusophona care se vrea a fi un parteneriat lansat în 2003 în Macau sub numele de Forumul Economic de Cooperare și Comerț între China și țările vorbitoare de limbă portugheză (Angola, Brazilia, Capul Verde, Timorul de Est, Guineea Bissau, Mozambic, Macau și Potrugalia) [19]. În ceea ce privește continentul African în Sudan [20] dezvoltă proiectul Merowe Dam care are ca prim scop protejarea mediului înconjurător, iar acesta este doar unul din numeroasele semne de bună credință atunci când vine vorba despre implicațiile Chinei în Africa. Relevantă pentru acest aspect este declarația Ambasadorului Sierrei Leone în China, Sahr Johnny din 2005 în momentul întîlnirii cu vizitatorii chinezi pentru a discuta proiectele pentru agricultură și hidroenergie: “Chinezii fac mai mult decît face G8 pentr a face din sărăcie, istorie. Dacă o țară membră G8 ar fi dorit să construiască stadionul, am fi avut și acum întâlniri! Chinezii doar vin și fac direct. Ei nu țin întâlniri despre impactul asupra mediului, drepturile omului, rea sau bună guvernanță. Nu spun că nu este corect așa ceva, însă ceea ce vreau să subliniez este faptul că investițiile Chineze au succes datorită faptului că chinezii nu au pretenții sau cererii înalte”. [21] Se pare că totul are sens acum, din punctul de vedere al Chinei. Pentru că, aparent, această strategie a implicației fără absolut nicio obligație și mai ales fără a cere ceva în schimb face parte din Marea Strategie Chineză. Este modul prin care China își asigura resursele pentru viitorul cat mai îndepărtat, este în același timp un garant al asigurări dependenței regiunii de ajutorul Chinez, iar în situația în care se cere mai mult de atât, China va avea drept de “preempțiune”, adică va fi principalul actor care ar avea dreptul să intervină militar în zonă tocmai sub pretextul asigurării și protejării investițiilor făcute. În același timp, pentru viitorul regiunii China devine un actor destul de important prin investițiile pe care le face, încercând să acapareze cât mai multe zone din continentul african sub “umbrela pacifistă” Chineză, astfel ca pe viitor, în măsura în care lucrurile se desfășoară în aceeaşi manieră, iar Statele Unite Ale Americii nu vor face ceea ce Secretarul de Stat John Kerry declara că ar trebui, China va avea un cuvânt greu de spus pentru regiune.

 

Articolul face parte din ultimul număr din 2013 al buletinului Politica sub lupa CEPE, disponibil aici.

Autor: Cătălin BadeaCenter for European Policy Evaluation

Foto: wikipedia

 

 

 [12] Confucius menționa că poporul chinez este un popr pașnic, iar orice posibilă acțiune întreprinsă de acesta trebuie văzută in spiritul păcii şi defensivei;                                                  

[13] În cadrul unei audiențe din Senatul Statelor Unite Ale Americii, actualul Secretar de Stat, John Kerry, declara nu cu mult timp înainte de a fi învestit: “Acum, cu tot respectul pentru China și Africa, China este complet implicată în Africa este peste tot, adică vreau să spun PESTE TOT. Să nu mai zic faptul că în prezent China cumpără contracte pe termen lung de exploatare minieră a … orice, doar numiți-o. Și sunt locuri sau zone unde noi nu suntem în joc prieteni și nu îmi face plăcere să o spun. Dar trebuie sa ne implicăm și noi, trebuie să fim acolo.” ;

[14] “China, etc., mining uranium in Niger and Mali”, On the LAKE front -Citizen dialog for transparent process by the Lowndes Area Knowledge Exchange,

 http://www.l-a-k-e.org/blog/2013/01/china-etc-mining-uranium-in-niger-and-mali.html;

[15] Howard W. French, Lydia Polgreen, „China, filling a void, drills for riches in Chad”, The New York Times, 13 august 2007, http://www.nytimes.com/2007/08/13/world/africa/13chinaafrica.html?pagewanted=all&_r=0;

[16] Abidjan, „China’s Exim Bank approves loan for Ivory Coast hydroelectric construction”, HydroWorld.com, 10 octombrie 2012, http://www.hydroworld.com/articles/2012/10/chinas-exim-bank-approves-loan-for-ivory-coast-hydroelectric-construction.html ;

[17] Sunday Aninpah Khan, Francis Menjo Baye, „China-Africa economic relations: the Case of Cameroon”, University of Yaounde II, Cameroon, Report Submitted to the African Economic Research Consortium (AERC), martie 2008,  http://www.aercafrica.org/documents/asian_drivers_working_papers/Cameroon-China.pdf;

[18] Vinaye Ancharaz, Verena Tandrayen-Ragoobur, „The impact of China-Africa trade relations : the case of Mauritius”, Africa Portal, 2010,  http://www.africaportal.org/dspace/articles/impact-china-africa-trade-relations-case-mauritius;

 [19] Anna Alves, „China in Africa Project Report no. 2 – China’s Lusophone Connection”, The South African Institute of International Affairs, 2008,  http://dspace.cigilibrary.org/jspui/bitstream/123456789/30029/1/China’s%20Lusophone%20connection.pdf?1;

[20] Tim Daiss, „China’s Balancing Act: forging policy with Sudan and South Sudan”, Energy Tribune, 27 martie 2013, http://www.energytribune.com/75329/chinas-balancing-act-forging-policy-with-sudan-and-south-sudan#sthash.XR1oCKva.dpbs;

[21] Citat din Lindsey Hilsum, „We love China”, „Granta 92, The view from China”, 2005;

Share daca ti-a placut articolul:

One Response to Evoluția rolului internațional al Chinei: implicare și implicații în Africa

  1. execrabil 07/07/2013 at 12:09

    500 de trupe e in engleza, in romana ar veni 500 de soldati

    interventia Franceza e interventia franceza

    o traducere mai cu acuratete pe viitor te rog 🙂

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *