Șomajul tinerilor Uniunii Europene – Şomajul Uniunii Europene

People on the MoveȘomajul în rândul populației tinere a Europei a devenit în ultima perioadă o prioritate pe agenda politică a Uniunii Europene, dar și a decidenților politici, o problemă stringentă care necesita rezolvare. Pe parcursul acestui articol vor fi explicate atât cauzele acestui fenomen, dar și soluțiile găsite până la acest moment pentru a-l combate.

Cadrul general

Lumea se confruntă cu o înrăutățire a crizei ocupării forței de muncă pentru tineri: aceștia au de trei ori mai multe șanse decât celelalte segmente de vârstă să fie șomeri și peste 75 milioane de tineri din lumea întreagă își caută o slujbă. Provocarea ocupării unui loc de muncă de către tineri are propriile sale dimensiuni și cu ea se confruntă aproape toate țările din Europa, indiferent de stadiul lor de dezvoltare socio-economică. Cele  mai des întânite probleme  sunt: numărul mare de tineri care intră pe piața forței de muncă în fiecare an, lipsa de oportunități de angajare (în special în țările cu economii

slab dezvoltate sau care au avut cel mai mult de suferit de pe urma crizei economice), dar și calitatea scăzută a

educației și formării profesionale, fără o legătură adecvată cu piața forței de muncă.

În aprilie 2013, 5,627 de milioane de tineri (sub 25 ani) au fost șomeri în UE dintre care 3,624,000 sunt în zona euro. Comparativ cu luna aprilie 2012, șomajul în rândul tinerilor a crescut cu 100 000 în UE-27  și cu 188 000 în zona euro [42]. În aprilie 2013, rata șomajului în rândul tinerilor a fost de 23,5% în UE-și 24,4% în zona euro, comparativ cu 22,6% în ambele zone în aprilie 2012. În aprilie 2013 au fost observate cele mai mici rate ale somajului în  Germania (7,5%), Austria (8,0%) și Olanda (10,6%), iar cele mai mari în Grecia (62,5% în luna februarie 2013), Spania (56,4%), Portugalia (42,5 %) și Italia (40,5%).

Deși criza economică și problemele din zona euro de natură fiscală sunt principalii factor ai ratei fără precedent a șomajului în rândul tinerilor, mai sunt și alte motive care concurează și determină dificultățile cu care se confruntă tinerii la intrarea pe piața muncii.

Primul motiv ar fi lipsa de informații și de resurse informaționale legate de oportunități de angajare, care îi împiedică pe tineri să identifice locurile de muncă disponibile sau să folosească cele mai relevante posibilități de pregătire. Lipsa unui consilier profesional în școli și facultăți și a unei educații în privința identificării stagiilor de practică și formare pot fi aspecte definitorii în această situație.

Șomajul este determinat și de lipsa competențelor relevante pentru un anumit loc de muncă. Chiar și tinerii care urmează anumite specializări având în minte un traseu profesional în domeniul respectiv, au dificultăți în a-și adapta cunoștințele teoretice la cele practice. Mai exact, este vorba de o inadvertență  între curricula școlară și cunoștințele practice cerute de angajatori. După terminarea facultății, majoritatea tinerilor se confruntă cu o problemă în a stabili conexiuni între ce au învățat la școală și utilitatea practică a acestor noțiuni sau, mai grav, noțiunile învățate la școală nu au nicio legătură cu abilitățile practice de care au nevoie în câmpul muncii. „Generația pierdută a Europei” cum au fost de multe ori numiți tinerii absolvenți care nu își găsesc un loc de muncă, suferă și de “over-education” ceea  ce înseamnă că de cele mai multe ori competențele lor sunt mult deasupra celor cerute de angajatori și prin urmare aceștia refuză să îi angajeze din pricina imposibilității unei remunerații corespunzătoare pregătirii lor. Dar “over-education” nu înseamnă numai competențe prea vaste, ci și prezența în peisajul universitar a unor specializări care nu își găsesc corespondent pe piața muncii.

Lipsa experienței și a acreditărilor din partea altor angajatori este un alt factor problematic care le îngreunează situația proaspeților absolvenți. Mulți angajatori sunt sceptici în ceea ce privește capacitatea tinerilor de a pune în aplicare ce au învățat și de a se adapta provocărilor specifice unui loc de muncă. Nu numai că sunt sceptici cu privire la productivitatea tinerilor, dar în același timp sunt reticenți să investească resurse în formarea lor profesională când pot, spre exemplu, să angajeze un candidat care are suficientă experiență și recomandări profesionale și îi ajută în același timp să evite investițiile în traininguri profesionale.

 

Soluții pentru șomajul în rândul tinerilor   

Membrii Comisiei Europene, alarmați de situația din Europa, au încercat să găsească soluții pentru stoparea acestui fenomen care devine din ce în ce mai prezent. Prima soluție a fost găsirea unei centuri de siguranță împotriva șomajului, și anume a „Garanției pentru Tineret”.

Uniunea Europeană a alocat deja fonduri de șase miliarde de euro pentru „Youth Guarantee” („Garanția pentru Tineret”) – o asigurare că niciun tânăr în vârstă de până la 25 de ani nu va rămâne mai mult de patru luni fără loc de muncă sau fără posibilităţi de a urma cursuri de învăţământ sau de formare profesională. Alte 16 miliarde de euro din fondurile structurale europene sunt valabile pentru proiecte de angajabilitate a tinerilor. Pentru a accesa aceste fonduri, țările din UE trebuie să vină cu proiecte convingătoare și acest lucru nu a fost făcut încă.

Recomandarea „Garanție pentru Tineret” a fost adoptată de către Consiliul UE al Miniștrilor la 22 aprilie 2013 [43]. Comisia Europeană îndeamnă toate statele membre să pună în funcțiune structurile prin care „Garanția pentru Tineret” să devină cât mai curând o realitate. Ideea unei „Garanții pentru Tineret” are la bază ideea egalității de șanse pentru toți tinerii care intră în câmpul muncii. [44] Implementarea ei înseamnă ca statele membre să stabilească o serie de parteneriate cu școlile și universitățile, serviciile de ocupare a forței de muncă, consilierii profesionali și organizațiile de tineret pentru a asigura o intervenție clară și concisă. „Pachetul de tineret” din cadrul „Garanției pentru Tineret” se bazează pe patru piloni: standarde de calitate pentru stagii, promovarea mobilității, o „Garanție Europeană pentru Tineret” și consolidarea sistemelor duale de formare, prin care partenerii sociali vor fi implicaţi în elaborarea standardelor de calitate pentru stagii. Pentru a reduce rata șomajului, tinerii trebuie să devină mai flexibili, iar stagiile de practică și cursurile de formare profesională trebuie să aibă loc și dincolo de granițele naționale și regionale. [45]

Deși sună promițător, “Garanția pentru Tineret” nu poate fi o soluție dacă principiile premergătoare aplicării ei nu sunt satisfăcute. Schimbarea pentru prevenirea acutizării acestui fenomen trebuie să vină de jos în sus, și nu de sus în jos. În primul rând, este vorba despre o schimbare la nivelul mentalului colectiv al societății: în majoritatea statelor europene – România nu face excepție – tinerii se îndreaptă către facultăți în cea mai mare parte, ignorând posibilitatea unei formări profesionale. Sigur că acest aspect nu ar fi problematic dacă după terminarea facultății tinerii ar putea să își exercite competențele într-un cadru apropiat de formarea lor. Și aici intervin două probleme: prima este cea legată de consilierea profesională, care nu este luată în serios. O soluție ar fi introducerea în școli încă din timpul gimanziului a orelor de consiliere profesională, în care tinerilor să li se prezinte avantajele și dezavantajele cât mai multor meserii și în același timp să fie invitați specialiști din varii domenii care să le expună acestora debușeele profesionale corespondente. Astfel, elevii/studenții ar fi mult mai concentraţi pe competențele specifice necesare unui anumit loc de muncă și ar putea să se dezvolte educațional într-un acord mai complex cu meseria aferentă. Cea de-a doua soluție este prezența unor stagii de practică cu posibilitate de angajare în timpul facultății. Deși stagiile de practică au început să apară din ce în ce mai des în timpul facultății și uneori tinerii trebuie chiar să le efectueze pentru curricula școlară, posibilitățile de angajare în cadrul instituției în care s-a efectuat stagiul sunt destul de reduse. Astfel, un parteneriat între instituțiile de învățământ și angajatori ar fi una dintre soluții.

În principal însă, viziunea asupra educației trebuie schimbată la nivelul Uniunii Europene. care este necesar de la început să vină la pachet cu practica. În acest fel tinerii și-ar găsi mai ușor locul pe piața muncii, iar angajatorii nu ar mai avea retineri în a angaja tineri fără experiență care au nevoie de asistentă și formare cel puțin în primele șase luni. Eforturile colective ale societății civile, instituțiilor guvernamentale și ale tinerilor cât și o strânsă colaborare între aceștia pot aduce schimbări benefice. Schimbarea trebuie să înceapă de la programa școlară, cu introducerea unor cursuri mult mai către dezvoltarea profesională a elevilor și studenților. Perspectivele sunt bune, dar eforturile trebuie să fie pe măsură.

Articolul face parte din ultimul număr din 2013 al buletinului Politica sub lupa CEPE, disponibil aici.

Autor: Ana Maria DucuţăCenter for European Policy Evaluation

Foto: freefoto.com

 

[42] „Global Employment Trends for Youth 2013: a generation at risk”, International Labour Organization, 8 mai 2013, http://ilo.org/global/research/global-reports/global-employment-trends/youth/2013/WCMS_212423/lang–en/index.htm;

[43] „Euro Area at unemployment rate at 12.2% – April 2013”, Eurostat Newsrelease euroindicators, 31 mai 2013,  http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/3-31052013-BP/EN/3-31052013-BP-EN.PDF;

[44] „Youth employment: Commission welcomes Council agreement on Youth guarantee”, European Commission Memo, Europa Press Releases RAPID, 28 februarie 2013, http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-13-152_en.htm;

[45] „Youth opportunities initiative”, European Commission Empolyment Social Affairs & Inclusionhttp://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1006

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *