Strategia morcovului versus strategia băţului Rusia-România-Polonia

gazpromDeşi atât România, cât şi Polonia sunt state similare în ceea ce priveşte: teritoriul naţional, populaţia, istoria, dar şi faptul că amândouă sunt state membre ale Uniunii Europene şi NATO,  state ale frontierei estice a celor două organizaţii şi amândouă au dezvoltat un interest crescut faţă de unul dintre statele estice vecine (Moldova, respectiv Ucraina), acestea au dezvoltat de-a lungul anilor relaţii bilaterale diferite faţă de Moscova.

Pe data de 3 aprilie, Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, împreună cu Preşedintele Gazpromului, Alexey Miller au lansat o ofertă energetică Poloniei. Aceasta constă în dezvoltarea gazoductului Yamal-Europe II, un nou gazoduct rusesc ce va transporta gaze naturale dinspre est prin Polonia, ocolind astfel Ucraina. Dat fiind interesul naţional al Poloniei faţă de integrarea statului ucrainian în Uniunea Europeană, acest proiect pare mai degrabă unul de natură politică, decât de natură economică, având în vedere că principalul scop al ofertei ruseşti este de a scădea influenţa Ucrainei în zonă, dar şi a de diminua interesul pe care Polonia şi Uniunea Europeană îl au pentru acest stat. Dacă va fi luat în considerare, acest proiect ar putea influenţa poziţia geostrategică a Ucrainei, cât şi politica sa vis-a-vis  de Est şi Vest. Nu este necsar să amintim diferitele neînţelegeri dintre Ucraina şi Rusia în ceea ce priveşte preţul gazului, cantitatea importată şi cum acestea au afectat securitatea întregii Europe (vezi criza gazului din 2009). Având în vedere că Yamal-Europe II ar putea transporta anual 15 miliarde metri cubi către Europa prin Polonia în locul Ucrainei, puterea de negociere a ultimului se va schimba major  în ceea ce priveşte relaţia sa cu Rusia. [18] Apoi, Ucraina se află deja într-o poziţie destul de tensionată având în vedere că Uniunea Europeană împreună cu Polonia pun presiune asupra autorităţilor de la Kiev să ia o decizie cu privire la Acordul de Asociere şi Uniunea Vamală condusă de către Rusia. Astfel că strategia de balansare pe care Ucraina a dezvoltat-o încă din 1991 pare să nu mai dea roade, producând chiar efecte negative. [19]

Atunci când încercăm să prevedem răspunsul polonezilor la propunerea făcută de ruşi, trebuie mai întâi să analizăm relaţia bilaterală dintre Varşovia şi Kiev. Polonia a fost primul stat care a recunoscut independenţa Ucrainei, după proclamarea independenţei din decembrie 1991. Motivul acestui fapt a fost unul clar: pentru Polonia un stat ucrainian independent consta în asigurarea propriei securități faţă de Rusia. Astfel Ucraina trebuia să joace rolul unui stat tampon, deoarece autoritătile polneze încă mai considerau Rusia ca fiind o amenţinţa. Pe această cale, Polnia a recurs la ceea ce se numeşte balansarea ameninţării, susţinând independenţa Ucraienei şi adoptând o strategie pro-vestică. Interesul deosebit al Varşoviei faţă de Ucraina este reliefat şi în discursul lui Zbigniew Brzezinski care a definit Ucraina ca fiind “o piesă geopolitică”, adăugând că: „însăși existența unui popor ucrainean independent încurajează transformarea Rusiei … pierderea independenţei Ucrainei ar avea consecințe imediate pentru Europa Centrală și de Est, Polonia fiind transformată într-o piesă geopolitică la granița de est a unei Europe unite”.[20]

La nivel regional propunerea Rusiei faţă de Polonia ar putea fi asemănată cu ceea ce teoreticienii realişti numeau „strategia morcovului”, în care un stat negociază cu un alt stat oferindu-i ceea ce aparent celălalt îşi doreşte pentru a ajunge la rezultatul dorit de primul stat. Făcând o paralelă cu relaţia României cu Rusia şi interesul pe care Bucureştiul l-a manifestat față de Republica Moldova, putem sesiza aproape imediat diferenţele. Acolo unde Polonia şi Rusia vorbesc de cooperare, autorităţile române vorbesc de competiţie (ne putem aminti declaraţia Preşedintelui României din 2010, când făcând referire la Rusia şi proiectele energetice concurente Nabucco şi South Stream a declarat că: „pentru asta nu trebuie să ne supărăm unii pe alţii”)[21], fapt ce în  mod evident afectează relaţiile bilaterale dintre România şi Rusia într-o manieră negativă.  Astfel, în timp ce pentru Polonia, Rusia recurs la o strategie de tip morcov, în cazul României, strategia aplicată este cea de tip „băţ”. Acest lucru poate fi evidenţiat şi prin politică energetică a Moscovei faţă de Bucureşti: România plateşte pentru gazul rusesc importat 390$ începând cu aprilie 2012.[22]

Aşadar, propunerea Rusiei vine ca urmare a propriilor interese, aplicând doar diferite strategii în funcţie de statul interlocutor. În timp ce România se află într-un fel de zonă gri, Polonia pare să fi găsit strategia de tip win-win, numai că de această dată statul pierzător ar putea fi partenerul strategic al Poloniei, Ucraina.

 

Articolul face parte din ultimul număr din 2013 al buletinului Politica sub lupa CEPE, disponibil aici.

Autor: Ana-Maria GHIMIȘCenter for European Policy Evaluation

Foto: wikipedia

 

[13]Jim Muir, „Syria: Proxy war heats up as endgame inches closer”, BBC News, 12 aprilie 2013, http://www.bbc.co.uk/news/world-middle-east-22123660;

[14]  „Al-Nusra Front terrorists used chemical weapons in Syria: Iran official”, Press TV, 30 aprilie 2013, http://www.presstv.ir/detail/2013/04/30/301021/alnusra-terrorists-used-wmds-in-syria/;

[15] „Syria conflict: US and UK pledge to bolster opposition”, BBC News,  13 mai 2013, http://www.bbc.co.uk/news/uk-politics-22509646;

[16] Marc Pierini, „Can Russia and the West end Syria’s Chaos?”, Carnegie Endowment, 14 mai 2013, http://carnegieendowment.org/2013/05/14/can-permanent-five-bring-end-to-syria-s-chaos/g3bu;

[17] Idem.

[18] Vladimir Socor, „Will Poland Consider a Gas Deal with Russia at Ukraine’s Expense?” Jamestown, Eurasia Daily Monitor, April 10, 2013 — Volume 10, Issue 67

[19] Komorowski: Ukraine has to choose between Customs Union and EU”, Kyiv Post, September 20, 2013,http://www.kyivpost.com/content/politics/komorowski-ukraine-has-to-choose-between-customs-union-and-eu-313225.html;

[20] Zbigniew Brzeziński, Wielka szachownica. Główne cele polityki amerykańskiej, Warszawa 1998, p. 56;

[21] Iulian Chifu; Oazu Nantoi; Olesandr Sushko The Perception of Russia in Romania, Republic of Moldova and Ukraine (Curtea Veche, Bucharest,2010)  http://www.cpc-ew.ro/pdfs/perceptia_rusiei.pdf p.13;

[22] Anne-Marie Blajan, „Alexander Medvedev, vicepresedinte Gazprom: Pretul gazului este facut in functie de client, dar Romania nu are cel mai mare pret din Europa”, Hotnews, April 14, 2008, http://economie.hotnews.ro/stiri-energie-2797217-alexander-medvedev-vicepresedinte-gazprom-pretul-gazului-este-facut-functie-client-dar-romania-nu-are-cel-mai-mare-pret-din-europa.htm.

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

one × 3 =