UE a decis încetarea embargoului pe arme împotriva rebelilor sirieni

EU FlagLa sfârşitul lunii mai, la Bruxelles, Miniştrii europeni de Externe au decis încetarea embargoului pe arme în privinţa opoziţiei siriene moderate. Acordul prevede că furnizarea de arme către rebelii sirieni nu va începe înainte de luna august, pentru a nu influenţa negocierile de pace din iunie, de la Geneva. Decizia UE a adus la iveală diviziuni profunde de ambele părţi ale Mediteranei.

Franţa şi Marea Britanie au fost principalele artizane ale noii abordări. Iniţial, marea majoritate a reprezentanţilor statelor membre au declarat că nu sunt de acord cu modificarea poziţiei europene cu privire la embargoul pe arme împotriva Siriei. Austria a fost cea mai activă opozantă la adresa propunerii britanicilor şi a părut foarte determinată să blocheze orice tentativă de ridicare a interdicţiei asupra armelor. Austriecii se tem că o astfel de decizie ar putea zădărnici eforturile misiunii ONU de păstrare a păcii – conduse de Austria – la graniţa dintre Siria şi Israel. De asemenea, Finlanda, Olanda, Suedia şi Cehia

s-au opus fervent, susţinând poziţia israeliană de prevenire a  furnizării de arme Siriei. Alte 20 de state s-au poziţionat de principiu împotriva propunerii anglo-franceze. Totuşi, pentru a da impresia unei politici europene unitare, în urma negocierilor, s-a ajuns la un acord. [36]

William Hague, ministrul englez de externe, a declarat că “statele UE au căzut de acord să încheie embargoul pe arme împotriva rebelilor Sirieni”. Hague a precizat că acesta a fost deznodământul anticipat de Marea Britanie, deşi pentru multe state a fost o decizie foarte dificilă. Ridicarea embargoului este abordarea cea mai potrivită pentru „susţinerea eforturilor internaţionale de a se ajunge la o soluţie diplomatică a conflictului din Siria”, a adăugat Hague. De cealaltă parte, Michael Spindelegger, vice-cancelar şi Ministru de Externe austriac, s-a rezumat la a declara doar că este „puţin iritat” cu privire la rezultatul negocierilor şi că „este regretabil că nu s-a găsit o poziţie comună”, fără a uita să precizeze că exceptând Marea Britanie şi Franţa, toate celelalte 25 de state membre s-au opus ridicării embargoului. [37]

Anna MacDonald, directorul departamentului de control al armelor al Oxfam, un ONG internaţional care luptă împotriva sărăciei şi injustiţiei, a declarat că decizia europeană de încetare a embargoului pe arme împotriva Siriei poate avea consecinţe devastatoare. „Nu există răspunsuri uşoare în încercarea de a opri vărsarea de sânge în Siria, dar trimiterea a şi mai multe arme şi muniţie cu siguranţă nu poate fi unul dintre ele”. MacDonald a apreciat că suplimentarea volumului de arme în Siria va exacerba efectul conflictului asupra populaţiei civile. „Dacă Franţa şi Marea Britanie au de gând să îşi respecte angajamentele internaţionale – inclusiv cele cuprinse de noul tratat asupra comerţului cu arme – atunci nu pot trimite arme către Siria”. [38]

Dorinţa de a înceta embargoul pe arme împotriva rebelilor sirieni a reliefat mai multe clivaje între actorii implicaţi. Există divergenţe între statele europene, între statele non-europene implicate în conflict, dar şi între forţele rebele însele. Negocierile europenilor nu au făcut decât să pună în evidenţă complexitatea unui conflict care pare departe de a se încheia şi multiplele divergenţe dintre actorii implicaţi.

Pe de o parte, europenii au reuşit cu foarte mare dificultate să se pună de acord. Mai mult, deşi decizia de a stopa embargoul a fost luată, reprezentanţii mai multor state membre ale UE au declarat deschis că sunt dezamăgite de rezultatul negocierilor. Franţa şi Marea Britanie au reuşit până la urmă să îşi impună vederile, dar Austria şi Cehia, alături de statele scandinave nu par a fi dispuse să renunţe atât de uşor la argumentele lor împotriva suplimentării înarmării oricăror forţe participante la conflictul din Siria.

De cealaltă parte, propunerea anglo-franceză de a pune capăt embargoului pe arme împotriva rebelilor sirieni a fost cu atât mai dificil de acceptat cu cât aceştia din urmă continuă să fie divizaţi ei înşişi. Qatar continuă să aibă o influenţă majoră asupra forţelor rebele, iar aceasta nu este pe placul tuturor opozanţilor interni ai lui Bashar al-Assad. De asemenea, după ce cu sprinjinul Iranului, Hezbollah şi-a declarat deschis disponibilitatea de a lupta de partea preşedintelui sirian, Arabia Saudită încearcă tot mai mult să îşi facă simţită prezenţa în războiul din Siria.

Aşadar, o soluţie (unitară) pentru conflitul sirian nu pare a fi la indemână. O nouă rundă de negocieri este programată la Geneva la sfârşitul acestei luni. Rămâne de văzut dacă Laurent Fabius, Ministrul de Externe al Franţei, John Kerry, Secretarul de Stat american şi Serghei Lavrov, Ministrul de Externe rus, principalii organizatori ai întâlnirii, vor reuşi să convingă părţile combatante să înceteze conflictul.

Articolul face parte din ultimul număr din 2013 al buletinului Politica sub lupa CEPE, disponibil aici.

Autor: Andrei ChiţuCenter for European Policy Evaluation

Foto: freefoto.com

 

[36] Ian Traynor, „UK forces EU to lift embargo on Syria rebel arms”,  The Guardian, 28 mai 2013, http://www.guardian.co.uk/world/2013/may/28/uk-forced-eu-embargo-syria-rebel-arms;

[37] Idem.;

[38] Idem.;

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

13 − ten =