Analiza STRATFOR. Criza europeană : Soluţii precise pentru o realitate incertă.

Potrivit Stratfor.com, atunci când vorbim despre viitorul Uniunii Europene, apar trei întrebări. În primul rând, este cea referitoare la diversele planuri adoptate în Europa şi dacă acestea vor avea succes, având în vedere premisele de la care pornesc. Cea de-a doua se referă la caracterul plauzibil al acestor premise- dacă acestea sunt realiste sau nu. Şi în al treilea rând, presupunând că acestea sunt realiste şi planurile sunt într-adevăr puse în aplicare, se pune întrebarea dacă acestea pot salva Uniunea Europeană.

Planurile sunt soluţiile financiare pentru un anumit tip de probleme financiare. Dar, indiferent dacă acestea sunt realiste în abordarea respectivei probleme, întrebarea dacă într-adevăr problema financiară este şi problema fundamentală a Europei rămâne.

STRATFOR a examinat planurile anticriză din Europa, iar aceştia le consideră a  fi plauzibile, chiar dacă implică şi riscuri. Totuşi, Fondul de salvare al zonei euro, Fondul European de Stabilitate Financiară, ar trebui să se mărească până când va avea capacitatea de a salva unul din statele mari, un stat mai mic şi o criză bancar fără precedent.

Complexitatea planurilor pentru Europa este foarte importantă şi trebuie menţionată. Este extrem de dificil pentru noi să înţelegem detaliile şi îi suspectăm pe politicieni că nici pentru ei nu sunt foarte clare, declară aceştia. „Cu cât este mai nesigură soluţia, cu atât este mai complexă”, au observat ei. Complexitatea situaţiei europene este mai puţin determinată de complexitatea economiei decât de complexitatea politică. Prolema este relativ simplă. Băncile şi ţările sub presiune financiară, aproape sigur vor intra în imposibilitate de plată fără vreun „ajutor”.  Oferindu-le bani, acest lucru poate fi evitat. Dar complexitatea politică pentru a le da aceşti bani şi opoziţia multor europeni contribuie la creşterea problemei. Cu cât este mai mare complexitatea, cu atât pot fi satisfăcute mai multe interese şi cu atât se înţelege mai puţin despre promisiunile făcute, poate fi concluzia trasă de aici.

Unele subiecte trebuie sa fie complexe,  iar acesta e unul dintre ele. Diferenţa este că pentru noi, această complexitatea are un alt sens.

Intrând mai adânc în problema crizei, acestea are două ipoteze dubioase ce stau la baza sa. Prima este presupunerea că părţile interesate sunt cu adevărat conştiente de dimensiunea problemei financiare şi a doua, în măsura în care sunt conştienţi, dacă sunt sinceri cu privire la asta. Încă din 2008, singurul adevăr al comunităţii financiare la nivel global a fost faptul că oficialii nu şi-au dat seama de  gravitatea problemelor financiare sau nu au realizat propriile lor probleme insituţionale. Cealaltă explicaţie poate fi, desigur, ignoranţa intenţionată. Ar mai putea fi, de asemenea, un caz în care aceştia au sperat neputincios că altcineva ar putea găsi o soluţie. În concluzie, la baza crizei au stat incompetenţa, reaua-intenţie şi autoamăgirea.

Nu întotdeauna planurile de pe hârtie, sau planurile complexe se pliază pe problemele societăţii.

Deşi nu este un stat al UE, Republica Moldova (un simplu exemplu ilustrativ) se presupune a fi cea mai săracă ţară din Europa. Cei de la Stratfor, vorbesc despre aceasta si spun că atunci când au vizitat ţara cu un în urmă oraşele erau pline de bănci europene şi maşini scumpe, precum BMW-uri. Exista în mod clar sărăcie acolo, dar erau totodată şi o bogăţie şi un alt sentiment decât ce era scris în statisticile guvernamentale. Numerele vorbeau de o sărăcie lucie, în timp ce străzile arătau o realitate mult mai complexă.

Uitându-ne acum spre ţările afectate de criză, ne putem întreba care este starea economică exactă a unor ţări precum Grecia, Spania sau Italia? Este greu de spus, iar atunci când evaluările rămân ascunse, putem doar presupune. Ţările care se confruntă cu austeritatea nu au o mai bună înţelegere a realităţii proprii decât nivelul la care îşi înţeleg instituţiile financiare realitatea internă.

Precizia planurilor de salvare arată de fapt neînţelegerea ce stă la baza realităţii de către oficialii Europei. Aceştia trag de timp, în speranţa că prosperitatea va reveni de la sine. Dar problema este că o soluţie precisă pentru o problemă foarte incertă este foarte puţin probabil să facă Europa să se întoarcă la trecutul ei fericit.

Într-un fel, ce se întâmplă acum nu este foarte diferit de ce se petrece în SUA sau în China. Dar Statele Unite au o Constituţie solidă şi consecinţele războiului civil care o unesc, iar China are aparatul puternic al Partidului Comunist care îi poate acorda şanse mai multe. Europa, în schimb, nu are nimic care să o ţină unită, decât promisiunea unei prosperităţi şi mitul unui funcţionar public raţional.

Pentru mai multe detalii, puteti accesa articolul integral aici.

Sursa foto: dreamstime.com

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *