Avansul statelor emergente

Raport  Ernst&Young in colaborare cu Oxford Economics – “Previziuni pentru pietele emergente”

Paradoxul acestei lumi din ultimii ani a fost concentrat pe discrepanta dintre panta alunecoasa pe care au intrat in special statele europene, Statele Unite ale Americii si cresterea economica rapida si surprinzatoare a statelor emergente. Un fenomen interesant il reprezinta statele latino americane, denumite de unii specialisti „Blocul America Latina si Caraibe” (LAC), dar nu este singurul exemplu.

Un raport recent asupra statelor emergente, realizat de Compania Ernst&Young  noteaza ca pietele emergente au instrumentele de relaxare fiscala si monetara suficiente pentru a sustine o crestere economica, ce va fi mai vizibila spre sfarsitul anului. In orice conditii vor putea astfel sa infrunte efectul de spill-over provocat de zona euro si vor ramane in continuare motorul cresterii economice globale, cu un PIB estimat la 4,9% in 2012 ( pentru zona euro procentul este de 0,6%). O diferenta foarte mare asadar.

Un alt aspect ce sustine cresterea economica pe pietele emergente este, conform studiului, cresterea apetitului populatiei catre consum, direct proportional cu cresterea clasei de mijloc. Astfel ca o crestere a veniturilor acestei categorii a societatii va determina o crestere a consumului si, in mod evident o crestere a productiei industriale si a pietei serviciilor.

Determinismele nu se opresc aici – dezvoltarea pietelor emergente vor genera o evolutie foarte rapida a cererii pentru servicii  in domeniile financiar-bancar, serviciile pentru afaceri, asigurarile si securitatea sociala. Un semn in acest sens sunt investitiile straine directe care deja se orienteaza cu preponderenta catre piata serviciilor din aceste tari.

Impreuna cu aceasta reorientare se mai contureaza si un trend al investitorilor straini ce devin mai interesati de statele emergente. In anul 2011, cea mai mare pondere a investitiilor straine directe a fost identificata in Indonezia, Turcia, Columbia si tarile BRICS, ne arata raportul.

Se poate observa ca pietele emergente au deja un rol important in reechilibrarea economiei globale, sau mai bine spus a redirectionarii acesteia. In cursa deja inceputa sunt multi actori ce au de recuperat, iar ticaitul ceasului se aude din ce in ce mai pregnant.

Contrastul dintre cresterea economica spectaculoasa a statelor emergente si nivelul datoriilor statelor europene a „validat” o perceptie de bloc asupra statelor cu economii emergente, dar realitatea ne demonstreaza ca exista fisuri adanci, specifice competitiei acerbe intr-o lume a intereselor. Statele emergente sunt macinate de o doza de neincredere majora, in primul rand fata de Europa, „omul bolnav” al economiei globale, dar in special fata de ele insele.

Un exemplu in acest sens si cel mai recent, il constituie „miscarile” din MERCOSUR – blocul sud-american a blocat calitatea de membru pentru Paraguay si a primit Venezuela. Epitete adresate acestui stat precum “imperialism si burghezie”  fac ca Paraguay sa nu mai fie agreat in club, iar admiterea Venezuelei contrabalanseaza monopolul companiilor private mari braziliene si argentiniene, ce impiedicau dezvoltarea tarilor mai mici precum Uruguay.

Pe de alta parte, rezervele mari de petrol detinute de Venezuela nu pot lasa statele sud-americane indiferente, avand in vedere evolutia rapida a cresterii economice ce are nevoie de tot mai multe resurse. In schimb, Argentina si Brazilia pot furniza produse de export pentru o Venezuela care este 60% dependenta de importurile din SUA.

Totusi competitia creeaza oportunitati si valoare totodata, pe cand regresul sau/si stagnarea din Europa intarzie sa reinventeze mecanisme, entitati, strategii, abordari. In spatiul european nivelul neincrederii, al oportunismului si al populismului se simte din ce in ce mai apasator si pune presiune pe viitorul „Batranului Continent”.

Pana la urma, principiul orientarii investitiilor straine este foarte simplu si se aseamana cu principiul vaselor comunicante. Investitorii se orienteaza catre “recipientii” care pot produce cea mai mare valoare, au o rata a competitiei si a absorbtiei scazuta si le ofera suficiente atuuri pentru maximizarea profitului, atat pe piata interna cat si ca platforma de export. Va trebui sa intelegem si noi pana la urma ca profitul este ratiunea de a exista a unui business si ca vom conta in aceasta competitie atunci cand le vom oferi investitorilor cadrul si instrumentele necesare pentru obtinerea acestui profit, adica implinirea ratiunii de a fi a business-urilor lor. Dar nu oricum, si nu numai prin orientare catre desfacerea pe piata interna ci si ca debuseu de export pe alte piete cu potential.

Cred fara echivoc ca Romania poate fi un centru regional al investitiilor straine in industrie si inalta tehnologie daca va reusi sa isi creeze culoarele de export catre Asia Centrala si de Sud-Est si catre Orient, fie el Apropiat, Mijlociu sau Extins.

Startul l-am pierdut, dar maratonul este lung!

Raportul poate fi consultat AICI.

 

Autor: Adrian Marius Dobre, Secretar General Fundatia Europeana Titulescu

Sursa: http://blog.adrianmariusdobre.eu/

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *