AVATARURILE STRATEGIILOR UNIUNII EUROPENE

Autor:  Emilian M. Dobrescu

La principale leçon qu’un libéral conséquent doit tirer du succès des socialistes est que c’est leur courage d’être utopiques qui (...) rend chaque jour possible ce qui, récemment encore, semblait irréalisable.
                                                             Friedrich Augustus von Hayek, 1949

Analizăm mai jos, cele două strategii esenţiale ale Uniunii Europene, Strategia de la Lisabona, lansată în oraşul care-i poartă numele în anul 2000 şi revizuită în 2005, precum şi Strategia pentru Dezvoltare Durabilă (SDD), numită “Europa 2020”, lansată în 2001, la summitul de la Gothenburg şi reînnoită în iunie 2006; ultima strategie se adresează unui număr de 7 provocări: schimbări climatice şi energie curată; transport durabil; consum şi producţie durabile; conservarea şi managementul resurselor naturale; sănătate publică; incluziune socială, demografie şi migraţie; sărăcie globală. Reamintim că Strategia Lisabona îşi propunea să transforme UE în “cea mai competitivă economie din lume până în anul 2010”.

Sinergia “mai largă” a celor două strategii

Uniunea Europeană trebuie să îşi reconcilieze obiectivele de ocupare a forţei de muncă şi creştere cu obiectivele pe termen lung legate de mediu, se arăta într-un document al Comisiei Europene care evalueaza Strategia “Europa 2020”, publicat pe 24 iulie 2009; cererea globală de resurse naturale creşte cu repeziciune, rezervele europene de peşte sunt aproape de epuizare, iar pădurile, solurile de plante şi rasele de animale sunt din ce în ce mai ameninţate de schimbările climatice. Având un pachet legislativ adoptat, care se referă la mediu şi energie, UE se consideră în fruntea luptei împotriva schimbărilor climatice şi pentru dezvoltare durabilă, dar “anumite tendinţe nesustenabile persistă în câteva zone”, arată raportul, care evalueaza progresele realizate din momentul în care UE şi-a lansat Strategia de Dezvoltare Durabilă în 2001.

În legătură cu biodiversitatea, executivul UE estimează că pierderea anuală în domeniul serviciilor legate de ecosistem echivalează cu 50 de miliarde de euro, în timp ce pierderea cumulată de bogăţie naturală este estimată la 7 la sută din PIB-ul ţărilor membre UE până în 2050. Raportul lansează o reflecţie în legătură cu modul în care Strategia de Dezvoltare Durabilă a UE ar trebui să evolueze în viitor şi cum ar putea fi mai bine aliniată cu Strategia Lisabona. Comisia a accentuat în special nevoia de a găsi o sinergie mai largă (subl.ns.) cu Strategia Lisabona pentru creştere şi locuri de muncă, programată pentru a doua revizuire în 2010. Sunt necesare o mai bună coordonare şi legături mai strânse între schimbarea climatică, energie, durabilitate financiară şi socială – zonele de politici acoperite de ambele strategii. Dar şi Strategia de Dezvoltare Durabilă, Europa 2020, trebuie să fie revizuită pentru a contribui mai bine, conform obiectivelor acesteia, la o “trecere rapidă către o economie cu emisii reduse şi consum de energie redus, bazată pe tehnologii eficiente din punctul de vedere al energiei şi resurselor, pe transport sustenabil şi treceri către comportamente de consum sustenabile.

SITUAŢIA ECONOMICĂ ÎN PRINCIPALELE ŢĂRI MEMBRE UE în 2010

                    GERMANIA

                    Guvernul a anunţat reducerea cheltuielilor publice cu 80 miliarde euro), ceea ce implică reducerea cu 15

mii locuri de muncă în sectorul public în următorii 4 ani.

                    ITALIA

Guvernul italian a aprobat în iunie 2010, măsuri de austeritate în valoare de 24                     miliarde euro pentru anii

2011-2012. Dar publicul italian nu este deloc încântat de acestea.

                    MAREA BRITANIE 

                    Trece prin dificultăţi fiscale “formidabile” (Fitch Rating) şi este necesară o strategie de consolidare        puternică pe termen mediu.

                    PORTUGALIA

Datoriile totale din Portugalia erau în iunie 2010 de 331% din PIB, faţă de doar                     224% pentru Grecia.

SPANIA

Fitch Ratings a retras Spaniei statutul său AAA, ceea ce a împins-o la marginea uitării financiare. Ce a

determinat obiectiv agenţia de rating să-I diminueze clasificarea acordată Spaniei? Iată doar trei motive:

şomajul din această ţară este mai mare de 20% (la jumătatea anului 2010 existau 4,6 milioane de oameni

fără locuri de muncă în Spania); în Spania există 1,6 milioane proprietăţi nevândute, de şase ori mai mult

faţă de nivelul existent pe cap de locuitor în Statele Unite; datoria totală publică şi privată din Spania a

atins 270% din PIB.

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ a avertizat că băncile din zona Euro s-ar putea confrunta cu până

la 195 de miliarde euro pierderi în timpul unui posibil “al doilea” val de probleme economice în             următoarele 18 luni (începând cu a doua jumătate a anului 2010).

Principala temere rămâne extinderea crizei datoriilor statelor periferice din zona euro.

Strategia Europa 2020

Comisia Europeană a prezentat şi adoptat pe 3 martie 2010, Strategia Europa 2020 pentru ieşirea din criză şi pregătirea economiei ţărilor membre UE pentru deceniul următor. Strategia identifică trei factori cheie pentru creşterea economică, de aplicat la nivelul UE şi la nivel naţional: o creştere inteligentă (prin cunoaştere, inovare, educaţie şi societate digitală), o creştere durabilă (producţie mai competitivă, utilizare mai eficientă a resurselor) şi o crestere economică favorabilă incluziunii (o mai mare participare la piaţa forţei de muncă, lupta împotriva sărăciei). La lansare, Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene a declarat: „Miza strategiei Europa 2020 este legată de ceea ce trebuie să facem astăzi şi mâine pentru a reaşeza economia UE pe drumul cel bun. Criza a scos la lumină probleme fundamentale şi tendinţe lipsite de viabilitate pe care nu le mai putem ignora. Europa are un deficit de creştere care ne pune viitorul în pericol. Trebuie să ne rezolvăm în mod decisiv vulnerabilităţile şi să fructificăm numeroasele noastre avantaje. Avem nevoie să construim un nou model economic, bazat pe cunoaştere, pe o economie cu nivel redus de emisii de carbon şi cu un grad ridicat de ocupare a forţei de muncă. Această bătălie necesită mobilizarea tuturor părţilor interesate din Europa”.

Europa trebuie să înveţe din experienţa crizei economice şi financiare globale. Economiile noastre sunt intrinsec legate. Nici un stat membru nu poate aborda eficient provocările globale printr-o acţiune izolată. Suntem mai puternici atunci când lucrăm împreună, iar reuşita ieşirii din criză depinde, prin urmare, de o strânsă coordonare a politicii economice. Imposibilitatea realizării acestui lucru ar putea conduce la un „deceniu pierdut” de declin relativ, la o deteriorare permanentă a creşterii şi la niveluri ridicate de somaj structural.

Progresele realizate în direcţia acestor obiective vor fi măsurate prin intermediul a cinci indicatori de referinţă, reprezentativi la nivel de UE, pe care statele membre sunt invitate să-i “traducă” în indicatori de referinţă naţionali, care să reflecte indicatorii europeni propuşi să fie atinşi:

–          75% din populaţia în vârstă de 20-64 de ani trebuie să fie angajată;

–           3% din PIB-ul UE trebuie să fie investit în cercetare şi dezvoltare;

–           obiectivele climatice şi energetice „20/20/20” trebuie să fie îndeplinite, adică 20% din energia consumată să fie din surse regenerabile, iar volumele de noxe emise în atmosferă să se diminueze cu 20% până în 2020;

–          ponderea abandonului şcolar timpuriu trebuie să fie sub 10%, iar cel puţin 40% din generaţia tânără trebuie să aibă studii universitare;

–          trebuie redus cu 20 de milioane numărul persoanelor expuse riscului sărăciei.

Pentru îndeplinirea acestor obiective, Comisia propune o Agendă Europa 2020 constând dintr-o serie de iniţiative-pilot. Printre acestea se află:

–          o uniune a inovării – reorientarea cercetării-dezvoltării şi a politicii de inovare către provocările majore, reducând în acelaşi timp distanţa dintre conceperea ştiinţifică a unui bun şi lansarea acestuia pe piaţă;

–          progamul “Tineretul în mişcare” – urmăreşte creşterea calităţii şi a atractivităţii internaţionale a sistemului european de învăţământ superior, prin promovarea mobilităţii studenţilor şi a tinerilor profesionişti;

–          o agendă digitală pentru Europa, prin asigurarea unor avantaje economice şi sociale durabile, pe baza unei pieţe unice digitale construită pe internet ultra rapid; toţi europenii trebuie să aibă acces la internet de mare viteză până în 2013;

–          o Europa care îşi utilizează eficient resursele, incluisv cele regenerabile, cu emisii reduse de carbon în atmosferă;

–          o politică industrială care să promoveze creşteree economică verde;

–          o agendă pentru noi competenţe şi locuri de muncă;

–          o platformă europeană împotriva sărăciei.

Obiectivele, indicatorii de referinţă şi iniţaitivele pilot sunt pietrele unghiulare ale Strategiei Europa 2020, care o recomandă ca pe unica strategie viabilă de urmat pentru ţările membre UE.

Situaţia la jumătatea anului 2010

               Guvernul german a anunţat că are rezerve faţă de proiectul Comisiei Europene pentru noua strategie economică a Uniunii Europene, aşa-numita Strategie Europa 2020. Cancelarul german Angela Merkel a criticat, într-o scrisoare adresată preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, intenţia de legare a noilor obiective economice de controlul strict al respectării Pactului de Stabilitate şi Creştere, care politizează inutil supravegherea bugetară. Merkel a anunţat că ţara sa îşi va da acordul pentru această nouă strategie numai dacă obiectivele exprimate în cifre concrete “vor putea fi influenţate de guverne şi vor putea fi atinse în decurs de mai puţini ani”. Aceasta aminteşte de situaţia din 2000, când s-a stabilit ca procentul din PIB alocat cercetării şi dezvoltării să crească până la 3% până în 2010, însă în prezent, media la nivelul UE este de doar 1,9% (în acest caz, statele exercită doar o influenţă redusă asupra economiei). Nici obiectivul de a creşte procentul de ocupare a persoanelor cu vârsta cuprinsă între 20 şi 64 de ani de la 69% la 75% până în anul 2020 nu depinde numai de guvernul ţării în cauză.
               Strategia “Europa 2020” are la bază experienţa şi rezultatele nesatisfăcătoare obţinute de ţările membre UE cu Strategia Lisabona, adoptată în anul 2000 şi revizuită din pricina insucceselor obţinute în 2005. Criza economică începută în 2008 a adus ţărilor membre UE o uşoară redresare economică în 2009, dar în anul 2010 a năruit definitiv încrederea europenilor în construcţii strategice. Strategia “Europa 2020” se bizuie efectiv pe entuziasmul unor lideri europeni care trăiesc, se pare, departe de problemele cotidiene ale cetăţenilor din ţările lor sau din ţările membre UE.
OPINII… OPINII…
-                 Oamenii au fost păcăliţi de tendinţele de renaţionalizare şi o politică din ce în ce mai provincială.          Oamenii cred că pot rezolva cel mai bine problemele pe cont propriu, în propria lor ţară.

Manfred Weber, liderul adjunct al grupului Partidul Popularilor European Parlamentul European

–                 Europa suferă de un vid de conducere la ora sa de criză. Acest lucru este evident mai ales la Bruxelles,

centrul de control al UE. În momentul cel mai ameninţător al crizei, cei aflaţi la cârmă la Bruxelles sunt

figuri pale şi slabe.

Markus Ferber, şeful grupului UCS din Parlamentul European

–             Ca şi în cazul predecesoarei Strategiei Europa 2020, Strategia Lisabona, semnul întrebării stă deasupra       realizării acesteia. Consiliul European este foarte important să demonstreze rigoare şi ambiţie în conducerea implementării şi monitorizării procesului. În cele din urmă, totul se reduce la angajamentul politic.

Cele cinci ţinte propuse de comisie sunt apreciate de Eurochambres ca fiind un plan de afaceri solid, dar      organizaţia arată că aceste priorităţi şi ţinte se vor dovedi lipsite de sens dacă guvernele naţionale       nu le       urmăresc riguros prin agendele lor naţionale.

Arnaldo Abruzzini, secretarul general al EUROCHAMBRES, organizaţia europeană a camerelor de comerţ

–          Propunerile Comisiei nu sunt suficient de verzi (ecologice) şi nici suficient de puternice în materie de slujbe şi politică socială, iar per ansamblu sunt prea timide. În ciuda unui angajament binevenit pentru combaterea sărăciei, Comisia nu şi-a folosit niciodată toată energia pentru crearea unei politici sociale puternice. Este clar că avem o sarcină importantă în următorii ani, de a pune oamenii, şi nu piaţa, pe primul loc.

Stephen Hughes, vicepreşedintele social-democraţilor în domeniul afacerilor economice şi sociale

Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor din PE (ALDE) a salutat propunerile Comisiei, spunând că obiectivele propuse sunt “ambiţioase şi realiste”. Totuşi, grupul a arătat că strategia are nevoie de “mai mulţi dinţi” pentru a se asigura că este implementată la nivel naţional. “Accentul din strategia Europa 2020 atinge cu siguranţă coarda potrivită” a spus liderul ALDE, Guy Verhofstadt. Dar el a mai spus că este convins că CE trebuie să se afle şi mai mult la cârma strategiei.

            European Policy Centre, un think-tank bruxellez, a pus sub semnul întrebarii dacă UE are “uneltele” pentru a-şi realiza obiectivele ambiţioase: “Privind ţintele, se pare că uneltele de realizare se găsesc mai ales la nivelul statelor membre, astfel încât rămâne de văzut cât de mult îşi vor potrivi statele membre acţiunile cu aspiraţiile de această dată”.

Organizaţia ecologistă mondială World Wilde Found (WWF) subliniază că Europa 2020 are “puţină ambiţie”. “Salutăm unele dintre elementele mai curajoase precum eficientizarea resurselor, dar nu există destulă ghidare pentru o astfel de strategie pe termen lung” se arată într-un comunicat al WWF.

Obiectivele ambitioase urmarite de strategia Europa 2020 presupun trecerea la un nou nivel de conducere şi responsabilitate. Rolul Parlamentului European va fi, de asemenea, amplificat.

Regândirea modelului de dezvoltare a UE

În 2020, un sfert din populaţia UE va avea mai mult de 65 de ani. Cum va funcţiona atunci economia europeană, când resursele naturale în continuă scădere nu vor mai putea satisface nevoile noastre de energie? Un proiect de cercetare al UE a pus la punct tehnologii de simulare utilizate pentru prognozarea interacţiunea dintre populaţiile diferite de actori economici, cum ar fi gospodăriile şi societăţile comerciale, băncile şi cei care au solicitat credite, patronii şi persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă. Toţi aceştia interacţionează şi sunt în permanentă concurenţă în viaţa reală şi în modelul realizat; atribuind fiecărui agent simulat un comportament individual şi realist, precum şi interacţiuni care să ilustreze evoluţia pietelor, simulările modelului la scară europeană pot testa mai bine noile politici care trebuie să răspundă viitoarelor provocări ale societăţilor din statele membre.

Rezultatele acestui proiect de cercetare vin în completarea statisticilor şi ipotezelor economice tradiţionale referitoare la reacţia actorilor economici, permiţând mai buna testare a efectelor unei politici asupra oamenilor în momentul în care aceasta este încă în faza de elaborare. Tehnologia de simulare utilizează experimente pe calculator pentru a se concentra pe relaţia dintre populaţii mari de actori economici de pe numeroase pieţe interconectate. Fiecare gospodărie individuală, societate comercială sau bancă supusă simulării va lua decizii diferite, ca răspuns la diversele politici monetare, fiscale sau în favoarea inovării adoptate, iar fiecare individ introdus în simulare va decide ce parte din salariu să fie afectată economiilor, cheltuielilor sau investiţiilor proprii. Aceasta înseamnă că impactul unei politici, aplicate pe o piaţă la un anumit moment va fi evaluat numai ţinându-se cont de toţi aceşti factori.

Ştiintele economice tradiţionale şi simulările efectuate până în toamna lui 2008, în statele membre UE nu au reuşit să prevadă efectul de domino al crizei creditelor asupra economiei mondiale. Acest program pune în evidenţă comportamentul diferit al băncilor urmărind o gamă largă de factori, cum ar fi nivelul rezervelor raportat la investiţii, obiceiurile de consum/investiţii şi economii ale depunătorilor, precum şi factorii psihologici, cum ar fi încrederea în piaţă. Este necesar să cunoască mai bine, prin intermediul unor scenarii succesive, modul în care reformele monetare şi fiscale adoptate afectează băncile şi clienţii acestora, pentru a-i putea avertiza astfel mai bine pe factorii de decizie cu privire la amploarea impactului unei crize financiare asupra economiei reale. Programul poate simula diverse scenarii pentru o populaţie mai în vârstă, pentru anumite valori ale şomajului sau în ţări membre UE cu resurse din ce în ce mai limitate de energie. Conectând astfel, sute de mii de mici actiuni si reactii simulate din intreaga economie, programul poate oferi factorilor de decizie o imagine mai bună şi mai cuprinzătoare a impactului politicilor adoptate asupra vieţii şi activităţii oamenilor. Proiectul a fost testat timp de trei ani de economişti şi informaticieni de la opt universităţi din Italia, Franţa, Germania, Turcia şi Regatul Unit al Marii Britanii, având ca rezultat crearea unei platforme, denumită EURACE, care funcţionează cu ajutorul tehnologiei de simulare FLAME (Flexible Large-scale Agent Modelling Environment). Comisia Europeană a luat decizia de a mări finanţarea pentru acest tip de proiecte şi a cerut ţărilor membre UE să investească mai mult în cercetarea cu grad mare de risc pentru a ajunge din urmă Statele Unite, China şi Japonia.

Este imperativ ca UE şi România, ca ţară membră a UE, să-şi reconcilieze politicile economice şi financiare aplicate, în concordanţă cu obiectivele urmărite pe termen mediu şi lung. Cererea de resurse creşte cu repeziciune, rezervele naturale ale majorităţii ţărilor europene sunt pe sfârşite, iar pădurile şi solurile sunt din ce în ce mai ameninţate de schimbările climatice şi de lipsa de reacţie adecvată a majorităţii cetăţenilor şi instituţiilor. Cu pachetul legislativ adoptat în prima parte a anului 2009 – care se referă la mediu şi energie – UE se află în fruntea luptei împotriva schimbărilor climatice şi pentru dezvoltare durabilă, dar unele tendinţe nesustenabile persistă[1].

Este necesară relansarea reflecţiei publice în legătură cu modul în care SDD a UE ar trebui să evolueze în viitor şi cum ar putea fi mai bine aliniată cu alte strategii întrepătrunse ale UE şi ale ţărilor membre. Sunt necesare, de asemenea, mai bune coordonări şi legături mai strânse între schimbările climatice, energie, reglementare financiar-bancară şi dezvoltare socială – zonele de politici acoperite la nivelul UE, atât de SDD, cât şi de Strategia Lisabona. De asemenea, în România există mai multe tipuri de politici, dar mai ales de strategii sectoriale, care abundă în ultimul deceniu, fără o finalitate coexistentă.

Astfel, SDD a UE şi SDD a României trebuie revizuite şi redenumite pentru a contribui mai bine la o trecere rapidă către o societate a cunoaşterii, cu emisii reduse şi consum de energie redus, bazată pe tehnologii eficiente din punctul de vedere al energiei şi resurselor, pe transport sustenabil şi educarea populaţiei şi instituţiilor către comportamente de consum sustenabile. Este nevoie urgentă de o redefinire a politicilor educaţionale (subl. ns.), a politicilor culturale şi a achiziţiilor necesare spiritului uman în acest nou context, al societăţii cunoaşterii liber înţelese şi acceptate pentru a limita efectele profundei crize economice, ecologice, social-politice şi cultural-spirituale, care marchează planeta, continentul şi ţările noastre.

Apreciem că UE trebuie să aibă o singură Strategie de Dezvoltare, care să cuprindă principalele orientări de politici economice (inclusiv financiar-bancare, social-politice şi cultural-spirituale ale ţărilor membre şi UE în ansamblul său. Este necesar ca cetăţenii şi instituţiile, abilitate şi recunoscute prin lege, să adopte rapid şi să aplice aceste politici, la a căror discuţie publică şi-au adus contribuţia prin mecanismele democratice naţional, european şi global.

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *