Băsescu: Am propus ca Oficiul pentru combaterea criminalităţii informatice să devină o agenţie a UE cu sediul la Bucureşti

traian basescuPreşedintele Traian Băsescu a declarat, vineri, că a propus la Consiliul European ca Oficiul pentru combaterea criminalităţii informatice, în legătură cu care Consiliul Europei a luat decizia de a fi înfiinţat la Bucureşti, să devină o agenţie a Uniunii Europene.

“Consiliul Europei a luat decizia de înfiinţare la Bucureşti a unui Oficiu pentru combaterea criminalităţii informatice. Propunerea pe care eu am făcut-o în Consiliu a fost ca acest Oficiu de combatere a criminalităţii informatice înfiinţat deja la Bucureşti – sau a cărui înfiinţare s-a semnat la Bucureşti pe 15 noiembrie – să devină o agenţie a UE, cu sediul la Bucureşti”, a spus Traian Băsescu, în conferinţa de presă susţinută la Palatul Cotroceni.

Declaratiile integrale facute de seful statului, redate de Administratia Prezidentiala:

„Bună seara. Nu este o schimbare de obicei să fac declaraţia de presă de după Consiliu, la Bucureşti, dar este o constrângere de program şi cum am considerat că, totuşi, trebuie făcută o informare publică legată de desfăşurarea ultimului Consiliu European, pot să o fac aici. Din păcate, la ora 18.00 am o întâlnire cu ambasadorii acreditaţi la Bucureşti, cu ocazia unui spectacol de Crăciun al Corului Madrigal, şi nu va fi timp pentru întrebări. Dar o să vă spun în câteva cuvinte ce s-a întâmplat la Bruxelles, ieri şi astăzi. Deci, aşa-numitul Consiliu European de Iarnă a avut o agendă extrem de importantă şi v-o prezint: primul şi cel mai important punct pe ordinea de zi a fost politica de securitate şi apărare comună; al doilea subiect a fost legat de politicile europene economice şi de ocupare; cel de-al treilea – consolidarea Uniunii Economice şi Monetare; cel de-al patrulea – extinderea Uniunii Europene; al cincilea – energia; al şaselea – problema migraţiei în regiunea Mării Mediterane.

Subiectul de forţă, însă, a fost cel legat de politica de securitate şi apărare comună şi rolul acestui Consiliu a fost să stabilească o perspectivă strategică în vederea modificării politicii comune de apărare din 2003. Era timpul unei astfel de modificări, pentru că, între timp, au fost evoluţii consistente în ceea ce priveşte necesitatea adaptării politicii de securitate comune a Uniunii Europene. Ca să nu fie nicio confuzie, vă pot spune că la începutul lucrărilor Consiliului a participat secretarul general al NATO care a evocat în Consiliu priorităţile NATO şi vă pot spune că, de-a lungul întregului parcurs al lucrărilor, toate luările de poziţie au vizat compatibilitatea măsurilor pe care noi le luăm cu NATO şi s-a subliniat frecvent că partenerul principal al Uniunii Europene este NATO. Nu aş vrea să fie vreo neînţelegere. Sunt destule state în Uniunea Europeană care nu sunt şi membre NATO şi, din acest motiv, s-a evocat insistent cooperarea Uniunea Europeană – NATO pe problemele de securitate. Problematica politicii de securitate şi apărare comună a fost împărţită în trei secţiuni. Prima a fost adaptarea răspunsului Uniunii Europene la situaţiile externe de criză sau conflict. Este prima secţiune a viitoarei strategii. A doua a fost legată de dezvoltarea capacităţilor operative ale statelor membre. Şi, cea de-a treia, dezvoltarea industriei europene de apărare. În ceea ce priveşte adaptarea răspunsului Uniunii Europene la situaţia de criză externă, discuţiile s-au concentrat pe operaţiunile Uniunii Europene militare şi civile în afara spaţiului Uniunii Europene şi, cel de al doilea palier, strategii ale Uniunii Europene privind noile provocări de securitate. Este, aşa cum a fost definită în Consiliu, o abordare cuprinzătoare a problematicii de securitate, apărare şi securitate. Deci, nu se limitează strict la apărarea teritoriului Uniunii Europene în parteneriat cu NATO, ci vizează şi ieşirile în afara spaţiului Uniunii Europene, în misiuni militare sau civile, de salvare, de ajutor, de situaţii de urgenţă într-un stat sau altul din afara Uniunii Europene sau din interiorul Uniunii Europene. Această abordare cuprinzătoare constituie baza de principii pe care se vor articula propunerile concrete de sporire a cooperării între statele membre în ceea ce priveşte analiza riscurilor şi a ameninţărilor. Îmi dau seama că voi, fiind ziarişti de politic vă este greu, dar eu trebuie să vă transmit cât mai pe înţeles mesajele. Al doilea palier este legat de mobilizarea resursele în baza unor strategii, resurse pe care fiecare din statele membre le poate pune la dispoziţie, asigurarea compatibilităţii între diversele politici europene, deci, nu numai politica de apărare. Spre exemplu, avem politica de migraţii. Dotările pe care le facem pentru politica de apărare şi securitate pot fi utilizate şi în combaterea migraţiei sau în supravegherea fenomenului migraţiei. Spre exemplu, să vezi pe mare ce bărcuţe se îndreaptă către Lampedusa sau către sudul Italiei sau către insulele greceşti. De asemenea, un alt obiectiv este valorificarea parteneriatelor cu terţe state, exact pe modelul NATO, care are state partenere, cum am fost şi noi cândva, stat partener al NATO. Trebuie valorificate parteneriatele pe care le putem realiza cu state din afara Uniunii Europene, atât în politica de apărare şi de securitate, cât şi în acţiunile de salvare în afara spaţiului Uniunii Europene. În privinţa noilor provocări de securitate s-a ajuns la un acord pe priorităţi şi acestea vizează patru segmente. Unul este securitatea cibernetică – şi o să vă dau imediat câteva exemple, să vă daţi seama la nivelul Uniunii Europene cât de importantă este securitatea cibernetică. Cel de-al doilea este legat de elaborarea unei strategii de securitate maritimă, şi această strategie are, ca şi cea cibernetică, termen iunie 2014. Deci, Comisia, împreună cu Agenţia de Securitate a Uniunii Europene şi cu Înaltul reprezentant pentru politică externă, trebuie să prezinte până în iunie şi strategia cibernetică şi strategia de apărare maritimă, de securitate maritimă. Aici intervenţia noastră a fost extrem de puternică, subliniind că Marea Neagră trebuie introdusă în această strategie de securitate maritimă. O altă prioritate va fi crima organizată şi terorismul, deci, cea de-a treia prioritate. Şi, în sfârşit, cea de-a patra prioritate vizează sprijinul pe care trebuie să îl acordăm ţărilor terţe pentru creşterea capacităţii acestora de securizare a frontierelor. Poate vi se pare interesant că o astfel de prioritate intră în cele patru mari priorităţi ale viitoarei strategii, dar unul din motivele pentru care avem un nivel ridicat de imigranţi din Africa, spre exemplu, sau din Orientul Mijlociu, sau din Extremul Orient în UE este exact incapacitatea multor state de a-şi proteja frontierele. Şi s-a constatat că mai bine încercăm să sprijinim aceste state care nu îşi pot securiza frontierele, în mod deosebit din Africa, să le sprijinim să îşi securizeze frontirele, decât să ne confruntăm cu un val atât de mare de migraţie.

În ceea ce priveşte acest subiect al apărării şi securităţii la nivel european, el a fost important, din punctul nostru de vedere, sub două aspecte. Pentru prima dată se aduce în discuţie securitatea maritimă, ceea ce pentru noi este vital, noi de mult vorbim de Marea Neagră şi de nevoia de consolidare a securităţii la Marea Neagră. Iar aici avem o bază foarte bună. Summitul NATO de la Chicago, care a stabilit foarte clar că Marea Neagră este o zonă de vulnerabilitate. Aş mai sublinia un lucru de interes, în ceea ce priveşte securitatea cibernetică. Şi aici, iarăşi, a fost intervenţia mea, care a subliniat acest lucru. Consiliul Europei a luat decizia de înfiinţare la Bucureşti a unui Oficiu pentru Combaterea Criminalităţii Informatice. Propunerea pe care eu am făcut-o în Consiliu a fost ca acest Oficiu de Combatere a Criminalităţii Informatice, înfiinţat deja la Bucureşti sau a cărui înfiinţare s-a semnat la Bucureşti, pe 15 noiembrie, să devină o agenţie a UE, cu sediul la Bucureşti. Aici, în treacăt fie spus, poate reuşim să trecem performanţii noştri hackeri de pe partea aceea pe partea bună a baricadei, oferindu-le locuri de muncă aici. Poate fi o soluţie. Ca să vă daţi seama de nivelul de pagube cibernetice, deci produse prin furt prin sistemele IT, cifra oficială pentru anul 2012, la nivelul UE, este: pierderi de aproximativ 290 de miliarde de euro. Repet, 290 de miliarde de euro. Şi tot o statistică prezentată astăzi: zilnic sunt atacate şi scoase din funcţiune 148.000 de calculatoare prin atacuri cibernetice. Repet: 148.000 de calculatoare. Iar pe piaţa cibernetică sunt, în momentul de faţă, 150.000 de viruşi, împotriva cărora, prin sisteme antivirus, se luptă, dar 150.000 de viruşi sunt introduşi în sistemele cibernetice ale statelor Uniunii Europene.

Asta, cu privire la strategie, dar Consiliul a luat şi câteva decizii de priorităţi pentru perioada 2014 – 2015 în ceea ce priveşte dotarea, în mod deosebit, şi acestea se referă la următoarele patru proiecte: crearea unor sisteme de avioane fără pilot, aşa-numitele drone. Deci, în perioada 2014 – 2015, la nivelul Uniunii Europene trebuie să avem o anumită dotare cu avioane fără pilot pentru culegere de informaţii de interes general, dacă vreţi, de la informaţii militare până la informaţii despre agricultură sau, ştiu eu, despre catastrofe sau despre migranţi care umblă pe la frontierele statelor membre NATO sau prin Marea Mediterană sau prin Marea Neagră sau prin Oceanul Atlantic. Deci, un program de dotare a statelor Uniunii Europene cu astfel de avioane fără pilot, ca mijloace de informare asupra situaţiilor din teren. O altă prioritate pentru 2014 – 2015 este constituirea unei flote multinaţionale pentru alimentarea avioanelor în aer. Este vorba de avioanele de luptă şi aici, România este extrem de interesată nu numai de creare, dar şi de participare, având în vedere iminenta dotare cu avioane F-16 a Armatei României. O altă prioritate este dezvoltarea comunicaţiilor prin satelit şi, în sfârşit, dezvoltarea apărării cibernetice, cu focalizare pe dezvoltarea tehnologiilor, instruire şi protecţie a utilizatorilor.

În legătură cu industria de apărare, acum. Va fi un moment decisiv pentru industria noastră, ca urmare a deciziilor luate. Şi aici abordarea nu poate fi decât: eşti de acord sau, dacă nu, rămâi cu industria ta. S-a stablit, s-a analizat nivelul de dotare al armatelor Uniunii Europene. Spre exemplu, comparativ cu Statele Unite. Statele Unite au în dotare acum un singur tanc greu, un singur tip. Statele Uniunii Europene au 53 de tipuri sau la elicoptere de salvare în teatrele de operaţii: Statele Unite au o singură specificaţie de elicopter. Statele Uniunii Europene au 16 specificaţii de elicoptere. Deci, o compatibilitate extrem de dificilă între armate, dotări, capabilităţi logistice ş.a.m.d. Fiecare este cu logistica lui, în loc să avem la un loc un sistem logistic să îi deservească pe toţi. Sau, Statele Unite au două tipuri de fregate, Uniunea Europeană are 18 tipuri de fregate. Acest mozaic de dotări face şi costurile apărării Uniunii Europene mult mai ridicate. S-a constatat că o abordare unitară a industriei de apărare este în favoarea tuturor statelor, pentru că reduce cheltuielile şi creşte nivelul de dotare şi nivelul de compatibilitate. Pentru industria de apărare s-au stabilit patru criterii. Unul, să fie o industrie integrată la nivelul Uniunii Europene, să fie o industrie sustenabilă, prin comenzi, dar şi prin vânzări în afara Uniunii Europene, să fie o industrie inovativă, şi asta înseamnă cercetare pentru industria de apărare, şi de bună seamă o industrie competitivă, ca să nu producă un tanc şi să nu îl vândă. Să îl poarte, să spună şi noi producem tancuri, dar să fie unul singur, să nu îl cumpere nimeni sau să producem avioane şi să nu reuşim de 20 de ani să vindem niciun avion şcoală. Deci, aceste lucruri nu mai pot funcţiona în interiorul Uniunii Europene, iar România va trebui să-şi stabilească un set de segmente în care poate fi performantă cu industria de apărare, adică să producă la cel mai înalt nivel ori avionul-şcoală pe care să-l poată distribui în Europa, sigur, contra bani, ori tancul, ori transportorul blindat, ori armamentul de infanterie, ori ştiu eu ce alte produse ale industriei de apărare, şi este şi un semnal pentru industria de apărare că decizia de a realiza o industrie la nivel european ne obligă ori la performanţă, ori la dispariţie. Asta înseamnă că, în perioada imediat următoare, industriei de apărare din România îi sunt necesari bani pentru cercetare şi, şi în cercetarea militară, s-a pus problema extrem de direct să nu fie o cercetare destinată strict armatelor, ci o cercetare cu valenţe duale, şi în piaţa civilă să poată funcţiona sau cercetarea pentru tehnica militară să poată fi distribuită şi în activităţile civile, nu numai ca tehnologie militară de vârf.

Mai spun două cuvinte de partea economică: în ceea ce priveşte dezvoltarea unitară a Uniunii Europene, politicile economice şi de ocupare, s-a pus un accent deosebit pe principala piesă a acestei politici pe care o reprezintă respectarea recomandărilor de ţară din cadrul semestrului european, adică, în prima parte a anului se fac recomandări, în partea a doua trebuiesc implementate de fiecare ţară. De asemenea, s-a pus un accent deosebit pe politica de ocupare a forţei de muncă şi, aici, pot să vă spun că Guvernul României a transmis planul care este destinat ocupării forţei de muncă tinere, care este finanţată cu sume foarte importante, România având alocate, în primă fază, 400 de milioane de euro pentru ocuparea, crearea de locuri de muncă pentru tinerii până la 25 de ani. Un alt subiect economic a fost legat de Uniunea Bancară. Consiliul a constatat că a fost adoptat regulamentul privind mecanismul unic de rezoluţie bancară, ceea ce înseamnă că cei doi piloni au în acest moment regulamentele. Primul era regulamentul de supraveghere bancară iar cel de -al doilea regulament care lipsea era regulamentul de rezoluţie bancară. Speranţa este că va fi validat rapid de Parlament, în aşa fel încât din 2015 Uniunea Bancară să poată funcţiona. 2014 va fi un an în care vor fi evaluate băncile din Zona Euro, în primul rând. Şi cu această ocazie am afirmat intenţia României de a participa la Uniunea Bancară, având în vedere că pe piaţa bancară a României îşi desfăşoară activitatea cele mai multe bănci din Zona Euro, 75% din piaţă fiind ocupată de bănci din Zona Euro.

În ceea ce priveşte politica externă, s-a stabilit începerea negocierilor de aderare cu Serbia, începând cu luna ianuarie, capitol în care respectarea problemei minorităţilor este una din problemele importante pe care România le-a introdus în capitolele de negociere. De asemenea, s-a stabilit ca deocamdată să nu se ia o decizie de începere a negocierilor cu Albania, urmând ca decizia să fie reevaluată cu ocazia Consiliului din luna iunie. În ceea ce priveşte Moldova, am susţinut necesitatea decalării termenului care era septembrie, măcar în luna august să fie gata toată documentaţia, tradusă în toate limbile oficiale ale statelor membre, în aşa fel încât, în luna august, Republica Moldova să poată semna de data aceasta Acordul de Asociere şi Acordul de Liber Schimb. Nu în ultimul rând, am atenţionat Consiliul şi Comisia Europeană cu privire la limba de redactare a Acordului pentru Republica Moldova, având în vedere decizia Curţii Constituţionale că limba oficială în Republica Moldova este limba română. Vom vedea cum evoluează lucrurile din acest punct de vedere, dar am atenţionat că trebuie ţinut cont de hotărârea Curţii Constituţionale. Cam asta, în câteva cuvinte. Vă mulţumesc mult.”

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *