Basescu, dictatura, calul si Europa

 Vizita lui Traian Basescu  in Turkmenistan a generat tot felul de comentarii. Acuzat ca vrea spre Vest si viziteaza state conduse de dictatori din Est – Asia, Presedintele a continuat demersul inceput cu ani de zile in urma, in incercarea de a transforma Nabucco intr-o solutie viabila de furnizare a gazelor pentru Europa. Turkmenistan se afla in top-ul statelor care are o rezerva de gaze impresionanta, pe care are la randu-i mari dificultati in a le comercializa. Exista apoiinterese comerciale ale firmelor romanesti, care trebuie sa fie reprezentate. Pentru a nu mai vorbi despre o serie de considerente geo-strategice, care pun Romania intr-o situatie privilegiata.

M-am aflat pentru a doua oara in grupul de jurnalisti care l-au insotit pe Traian Basescu in vizite in afarat tarii. Prima a fost la Bruxelles,  dupa a doua suspendare a intaiului suspendat al tarii. Cel care decreta orientarea spre VEST a Romaniei a ales sa iasa din Europa, dupa suspendare, spre EST, adica, in Turkmensitan.
Nu imi imaginam ca aveam sa astept cu nerabdare revenirea in aeronava care ne-a purtat la mii de kilometri distanta de tara. Nu ma refer la diferenta de clima sau cea culturala. Pur si simplu, ajuns in Turkmenistan, am simtit ceea ce inainte de 89 poate nu am avut ocazia sa vad. Ce inseamna un regim absolutist, in care singurii oameni care merg pe strada sunt agentii regimului, imense blocuri de marmura sunt nelocuite iar cultul personalitatii depaseste orice imaginatie.
Cum detalii economice si politice au fost descrise pe larg – mai mult sau mai putin corect in media ultimelor zile, m-as opri asupra catorva secvente.
Cea ma impresionanta a fost pentru mine vizita  la Hipodromul prezidential din tara prezidentiala in care nu am vazut decat oamenii presedintelui turkmen. O arena parca de circ, doar ca in loc de cort aveam de-a face cu o cladire din marmura, in care am urmarit un spectacol cu oameni si cai. Oameni dresati si cai dresati. Caii concentrati asupra numarului oferit si oamenii care se straduiau sa obtina cat mai multe aplauze. Sclipirile din ochii oamenilor au fost singurele momente in care am simtit ca exista libertate si intr-un regim opresiv. Legatura dintre om si cal era reala si necenzurata de regim. Da, am simtit fericirea din ochii lor si fiorul de libertate. Are libertatea loc sub dictatura? In acel Hipodrom, in acele momente, am simtit ca da.
In aceasta saptamana, dupa bataliile politice interne, o a doua suspendare si o vizita in Turkmenistan, Traian Basescu merge din nou spre VEST. La Consiliul European, unde liderii UE vor discuta despre viitorul UE. Recent innobilata cu Premiul Nobel pentru Pace, Uniunea a primit o onoranta recunoastere a rolului jucat intru pace. Un proiect dedicat pacii si bunastarii, dupa doua razboaie devastatoare, care au antrenat intreaga lume, aflat la grea incercare, primeste NOBEL-ul. Nu pentru economie…Bunastarea ramane inca departe, mai ales pentru tarile membre sarace. Dar PACEA, aceasta inca este un proiect functional. Intr-o Europa in care aflam ca Elvetia se pregateste sa isi faca armata, PACEA ramane valoarea care trebuie aparata.
Asta si pentru ca ar fi trist sa gasim libertatea pe continentul nostru doar cand vedem privirile dintre om si cal, pe Hipodromul global.
Dan Carbunaru
Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

three × one =