Bine ati venit in Agora!

Calea Europeana patrunde, de azi, si in Agora virtuala. Aici, un nou inceput pentru prietenii emisiunii noastre, in special pentru cei care vor sa isi lanseze gandurile, framantarile, proiectele si visele unei Europe Unite a viitorului. De la viata in Romania si pana la experientele dobandite in alte colturi ale lumii, de la cuceriri stiintifice si pana la dezvoltare spirituala, subiectele abordate de voi isi vor gasi aici locul. Comentariile postate aici, ca si cele mai interesante postate la alte teme ale site-ului, se vor regasi in aceasta piata publica virtuala. Inca o data, fiti bineveniti!

Dan Carbunaru

Share daca ti-a placut articolul:

2 Responses to Bine ati venit in Agora!

  1. Florin Munteanu 28/10/2009 at 01:26

    Traim vremuri deosebite!
    O explozie de pareri, de ipoteze, de barfe si sfaturi… o mare indigesta de cuvinte ce par toate sa aiba un singur scop: germinarea unei stari de confuzie si frica! Si parca toate acestea nu ar fi suficiente pentru a infiora o planeta! Dincolo de auto-biciuirea mintii, Natura ne biciueste corpurile.
    Asupra noastra se napustesc din ce in ce mai frecvent “stihiile naturii”… temperaturi ce variaza haotic, seceta intre ploi diluviene, zapada in zone tropicale si primavara in zone antarctice… Totul pare sa ingroase, pana la confuzia cu realitatea insasi, profetiile legate de sfarsitul lumii, de Aplocalipsa, confundata in zilele noastre cu vestitul an 2012.

    Cat este de vestit acest an?!
    Simplu de aflat! Inainte vreme se intreba oracolul, acum putem intreba Internetul… “marete Google, ce ne poti spune despre 2012…???”
    Vreti sa stiti ce spune? Iata raspunsul… o meta-mega-hiperenciclopedie, de necitit intr-o viata de om adica: “ Rezultatele 1 – 10 din aproximativ 184.000.000 pentru 2012. (0,10 secunde)”

    Iata cu-adevarat o cifra impresionanta! O cifra ce ar insemna ca…investigand o pagina pe minut, unui om i-ar fi necesari 350 de ani de lucru continuu, fara somn… si asta ar fi o afirmatie adevarata, doar daca cineva ar reusi azi se “inghete” fabrica de generare a maculaturii… Dar cine s-ar incumeta oare sa faca asa ceva, tocmai acum si cu un asemenea subiect… pe care piata il cere?!? Asa ca, putem afirma ca nu vom sti niciodata ce va spune in final Google!

    Putem doar intui ca avem o problema majora, la scara planetara: am pus in miscare un mecanism care, in numele libertatii de exprimare necenzurate de etica si bun simt si in fantastica criza de edcatie si discernamant a omului contemporan, genereaza o “ceata mentala”, ce invaluie treptat umanitatea in intuneric. Din aproape in aproape, din om in om si din loc in loc, stirile se propaga, se deformeaza, se amplifica, se ingroasa pana la grotesc, subliniind o criza fara precendent ce ameninta nu doar stabilitatea unui guvern sau regim politic ci insasi prezenta lui homo sapiens pe aceasta planeta albastra…

    Ar fi minunat sa avem o “busola” in acest spatiu atat de diform…un ghid care sa permita o orientare catre plauzibil macar, daca nu catre ravnitul Adevar! O asemenea busola ar fi sa zicem, din perspectiva stiintifica: un MODEL…un model care sa sprijine intelegerea mecanismului de generare a distorsiunilor informationale, sa permita predictia unor evenimente izvorate din confuzie si neintelegere, sa sugereze modalitati de cernere a “pepitelor” mintii din balastul maculat de omul modern. Un model care sa surprinda modalitatea de propagare a informatiei intr-un mediu social, aidoma celui utilizat in studiul propagarii undei mecanice prin apa unui lac in care cineva a aruncat o piatra…

    Un prim “model analogic” l-am trait cu totii: “celebrul” telefon fara fir, in care un cuvant “aruncat” intr-un lant de indivizi se deformeaza, se transforma pana la a insemna altceva… In miscarea sa de la o “celula” la alta, cuvantul nu pierde din “ intensitate” asa cum se intalmpla in cazul propagarii unei unde intr-un mediu fizic (ce slabeste continuu pe masura ce ne indepartam de “sursa”). Sensul cuvantului nu depinde de taria cu care este rostit. Este acelasi spus in soapta sau cu furie… El nu se “atenueaza” ci, eventual se “distorsioneaza” pana la a-si pierde cu totul semnificatia sau, printr-o ciudata asemanare, sa dobandeasca alta…

    Se atenueaza, distorsioneaza, propaga, disipa…. iata o seama de proprietati ce sugereaza diferente majore intre universul fizic (al energiei si materiei) si universul cuvintelor, al sensurilor, al semnificatiilor. Daca spunem ca materia se degradeaza iar energia se disipa atunci putem spune ca informatia se distorsioneaza. Tot asa putem spune ca materia se misca in spatiu, energia se propaga in eter in timp ce informatia se replica, se copiaza (aidoma cu copiatul unui CD sau al ADN-ului)… Aceste simple exemple sugereaza diferente calitative intre modalitatile de studiu ale materiei & energiei si cele ale Informatiei, facand loc unei noi stiinte: Infodinamica , unei alte viziuni asupra Universului in care Informatia incepe sa se asemene cu LOGOSUL, unui nou model bazat pe triada de ingrediente primare ale structurii profunde a universului: Informatie-Energie-Materie .

    Daca energia se propaga in unde sferice in jurul perturbatorului, nu acelasi lucru se poate spune despre “propagarea” informatiei. Iata si un exemplu. Ma ocup de stiinta Complexitatii de vreo 28 de ani, vorbesc despre ea in cursuri universitare, in conferinte, la radio si televizor, uneori si cu trecatorii de pe strada si cu toate acestea, unii vecini din apropiere, de pe aceeasi scara cu mine, habar nu au ce este aceea stiinta Complexitatii…si asta cu toate ca ne vorbim si ne dam binete zilnic.

    Informatia se “misca”, se progaga prin salturi, aidoma procesului de contaminare a unei populatii cu un virus oarecre. Se pot imbolnavii persoane ce au stat alaturi o clipa si nu, cele ce petrec alaturi ore intregi…

    Aidoma unui fulger cu multe ramificatii ce pleaca din “gura” celui ce emite o fraza, aceasta se propaga in societate, afectand o minoritate (cei loviti de cuvant) si lasand neatinse “oaze de receptori”… insule de intuneric limitate de fluvii de lumina…

    Pentru a studia si intelege acest mecanism de propagare a informatiei, sau a fulgerului in atmosfera, este necesara o geometrie speciala. Aflata deja in manualele de fizica de liceu, aceasta se numeste geometrie Fractala , un puternic instrument matematic inventat de francezul Benoid Mandelbrot . Dincolo de frumusetea acestei geometrii, utilitatea ei se dovedeste etrem de mare: de la diagnoza precoce a cancerului la antenele fractale utilizate in telefonia mobila si telecomunicatii, de la modelarea tesuturilor biologice la cea a arborilor sau radacinilor, de la modelarea norilor la cea a plamanului. O matematica a Naturii ce poate explica si contribui la modelarea “propagarii” informatiei si formarea grupurilor cu viziuni diferite, ce intra inerent in conflict, caci se “aduna” in jurul unor versiuni, distorsionate de insasi mecanismul propagarii, ale aceluiasi mare mesaj – Logosul primordial!

    Reply
  2. Florin Munteanu 02/11/2009 at 23:05

    Trăim într-o lume guvernată de competiţie. Totul este transformat printr-un joc acerb în care ceva ce se câştigă şi, inerent, altceva ce se pierde. Frica de a nu piede, de a nu rămâne în afara jocului schimbă rapid scara de priorităţi şi apoi, pe nesimţite scara de valori. Într-un joc ce accelerează continuu, omul se transformă, se automatizează, se algoritmizează şi treptat se înstrăinează de menirea sa profundă. Răgazul de a reflecta la propria viaţă, de a savura frumuseţea naturii, bucuria de a sprijini pe cineva aflat în dificultate devine un lux pe care nu şi-l mai pot permite nici cei ce au reuşit în viaţa socială şi nici cei ce au rămas la periferia ei.

    Se depune din ce în ce mai mult efort pentru a umaniza artefactul, pentru a umaniza robotul, chiar şi pe cel de jucărie, pentru a-i transfera capacitatea de a mima o stare sufletească, pentru a-l face să reacţioneze cât mai “natural”. Pentru acest efort se găseşte timp şi bani, căci activitatea se înscrie în lupta de supremaţie pe piaţa globală a unei societăţi informaţionale. La bucuria sau durerea autentică a aproapelui cu greu se mai uită cu-adevarat cineva. Este o grabă absurdă, de parca principalul scop ar fi predarea de către om a ştafetei către o lume guvernată de artefacte. Afirmaţia, pesimistă în esenţa ei, se justifică prin natura mecanismelor centrate pe profit şi eficienţă. În acest joc Omul este perceput ca resursă, ca “obiect” producător de profit, ca simplu număr impersonal printre alte numere din listele de recensământ. O dezumanizare a umanului şi o umanizare a artefactului, cam aşa poate fi caracterizată actuala perioadă. Un drum din ce în ce mai anevoios ce se înfundă, ce are ca staţie terminus un punct de RESET, de colaps, ce prefigurează însă un RE-START al unei noi societăţi.

    Dacă nu putem opri colapsul socio-economic actual, dacă nu avem puterea de a schimba brusc mentalitatea semenilor, putem măcar să încercăm să prefigurăm nevoile şi structura noii societăţi. Un exerciţiu de foresight , util în primul rând pentru a ne cunoaşte şi recunoaşte limitele, greşelile făcute, pentru a ne înţelege natura profundă şi slăbiciunile ce au determinat eşecul actualei civilizaţii tehnocrate.

    O limită sigură este însăşi modul nostru de gândire, derivat din observarea şi valorificarea excesivă a materiei anorganice, a neviului. Mentalitatea astfel formată valorizează cu precădere o abordare mecanicistă, fragmentară, obiectivă, rigidă, ce lasă cu greu să răzbată valorile subiectivului, nevoia profund umană de experimentare creativă a ineditului şi de explorare a potenţialităţilor. Scufundată într-un asmenea “mediu” şi astfel antrenată, fiecare “celulă” socială contribuie, de multe ori fără să fie conştientă, la stabilitatea structurii unei societăţi în care:
    – eficienţa primează în detrimentul armoniei;
    – omul se izolează de ritmurile Naturii, se complace în monotonie şi moare afectiv şi spiritual, de cele mai multe ori fără să îşi dea seama;
    – educaţia reproduce ”omul robot” ce ascultă de, şi reproduce la rândul său, o scară de valori din care lipseşte însăşi umanul.

    O asemenea societate favorizează pe cei ce se mulţumesc să reproducă, să imite, favorizează mediocritatea. Într-o democraţie a mediocrităţii, a valorizării excesive a tangibilului şi imitaţiei, politicul stabilizează direcţia de evoluţie către o societate de consum, în care Omul este doar o altfel de resursă. Întreaga viaţă a singurei fiinţe conştiente de sine se reduce la o simpla trăire biologică. Direcţia, fundamental greşită, în care sunt antreate mase din ce în ce mai mari de oameni, la scara întregului glob, are un punct terminus, marcat de un colaps economic şi de o criză existenţială profundă. Dacă este să luăm în discuţie previziunile unor sociologi, evenimentul ce urmează să schimbe faţa Lumii va avea loc undeva între 2012-2020.

    Pentru a putea întrezări măcar structura noii societăţi, dincolo de limitele evidente ale celei de azi, ne trebuie “o altfel de Minte”, o minte capabilă să dea sens unei lumi Vii, permanent schimbătoare, cu care trebuie să co-evoluăm ca fiinţe spirituale. Altfel spus, se impune un up-grade conceptual! Iniţierea şi dezvoltarea unui program deMind-Building permite formarea de abilităţi specifice “funcţionării” coerente şi stabile emoţional a Omului de dincolo de Reset, într-un mediu turbulent, în care interacţiunea cuantică dintre observator şi mediul observat devine vizibilă. În termeni ai ştiinţei, această transformare poate fi descrisă ca o tranziţie de la Complicat la Complex !

    În spatele acestor etichete: Complicat, Complex, se ascunde esenţa limitei societăţii actuale, respectiv deschiderea către acea năzuinţă milenară a Omului de a înţelege Viaţa şi de a trece dincolo de bariera spaţio-timpului. În fond încărcarea cu noi şi precise semnificaţii a cuvântului COMPLEX, exprimă însăşi structurarea unei paradigme capabile să studieze raţional şi cantitativ procese ce păreau până de curând de domeniul filozofiei, al subiectivului şi calitativului, fenomene şi procese mult mai apropiate de cele care definesc Viul, Biologicul, Psihologicul, Socialul. Utilizat pentru prima dată la Santa Fe , în 1987, în cadrul sintagmei Ştiinţa Complexităţii, cuvântul Complex a căpătat în ultimii trezeci de ani valenţe noi, studiate de teorii cu nume exotice precum: Geometria Fractală, Teoria Haosului, Teoria Catastrofolor, Teoria Bifurcaţiilor, Teoria Sistemelor disipative, Teoria automatelor celulare, a Agenţilor Inteligenţi, Teoria reţelelor etc.

    Ştiinţa Complexităţii nu trebuie confundată cu “uneltele” teoretice dintre care unele au fost numite mai sus! Ştiinţa Complexităţii este un mod nou de a percepe şi formaliza realitatea înconjurătoare, este un mod de a cunoaşte şi valoriza experienţa umană din perspectiva VIULUI. Noi modalităţi de explorare, noi tehnici de măsurare şi obiectivare, noi concepte şi modalităţi de exprimare, toate orientate către înţelegrea holistă a relaţiei Viu-Neviu, a nevoilor fundamentale ce definesc calitatea mediului ce permite Omului o dezvoltare armonioasă nu doar fizică, raţională ci şi afectivă şi spirituală. De viteza de difuzie în societate a acestor noi cunoştiinţe, de capacitatea de integrare într-o viziune unitară conceptual a cunoştiinţelor furnizate de cele peste 8100 de discipline acreditate academic, de abordarea creativă a noii paradigme în folosul exclusiv al omenirii şi nu doar a unei minorităţi privilegiate, depinde supravieţuirea speciei umane în acea “zonă crepusculară”, de RE-START, dintre 2012 si 2020.

    In baza acestei viziuni, formalizată de ştiinţa Complexităţii, este necesaară reformularea tuturor aspectelor ce definesc viaţa noastră socio-economică şi cultural-ştiinţifică. Este necesară revizuirea modului de a defini şi construi un habitat capabil să-i permită omului o dezvoltare completă, în strânsă legătură cu ritmurile naturii. Este necesară filtrarea produselor oferite pieţii, într-o altă cheie a calităţii şi eticii, aşa cum o definesc noile abordări din ştiinţa materialelor, nanotehnologie, econofizică, jurisdinamică. De mare importanţă este redefinirea educaţiei şi iniţierii omului, pentru a-i asigura acel echilibru dinamic între dezvoltarea inteligenţei raţionale şi a inteligenţei emoţionale, echilibru din perspectiva căria se poate iniţia dezvoltarea sa spirituală.

    În spatele fiecărei afirmaţii de mai sus se afla acum argumente raţional-ştiinţifice care nu fac decât să confirme şi să precizeze cantitativ, intuiţa marilor înţelepţi ai Lumii, potrivit cărora Omenirea are O menire! Geneza şi evoluţia universului are ca punct central Conţiinţa (Logosul) la care Omul poate accede conştient atunci când se extrage, prin proprie voinţă, din vraja lumii materiale, respectiv din neînduplecata plasă a relaţiilor ce definesc lumea animală.

    Şi poate că de aici ar trebui începută ţeserea viziunii de …dincolo de RESET, de la definirea Omului şi rolului său în economia Universului! Din cărţile de teologie aflăm că: “ Dumnzeu a rânduit ca omul să facă arătată prin sine marea taină a ţintei dumnezeieşti: unirea armonioasă a extremităţilor din făpturi între ele, unire ce înaintează în sus şi pe rând, de la cele imediate la cele mai îndepărtate şi de la cele mai de jos la cele mai înalte, sfârşindu-se în Dumnezeu” El rebuia ca, “prin cunoaşterea şi contemplarea raţiunilor din lucruri şi prin iubire, să unifice creaţia sensibilă, iar apoi să unească cele sensibile cu cele inteligibile”

    Poate mai dificil de citit şi interpretat, din textul de mai sus se desprinde clar rolul Omului ca fiinţă gânditoare, ca “retortă” în care se sintetizează reflectarea conştientă a Creaţiei făcând posibilă, de la un anume nivel de dezvoltare spirituală sesizarea Creatorului. Deşi a pornit pe un alt drum, cel de a face inteligibilă construcţia Naturii, ştiinţa a ajuns azi în faţa unei noi viziuni asupra Universului bazată pe fizica cuantică, pe studiul Conştiinţei şi al ştiinţei Minţii sfârşind în a definii, doar cu alte cuvinte, aceeaşi viziune privind natura şi rolul Omului cu cea desprinsă din învăţăturile Sfinţilor Părinţi. Astfel se spune că, prin cunoaştere şi asumare, prin dezvoltare individuală şi colectivă Omul este cheia de boltă a stabilităţii cuantice a acestui Univers, realizându-şi prin aceasta însăşi menirea. Această definiţie poate sta la baza plăsmuirii de pe-acum a seminţelor pentru o societate spiritualizată, în care Omului este văzut ca entitate de natură superioară şi nu ca pion pe o masă de şah a unui sistem social, indiferent de sorginte.

    Florin Munteanu
    publicat in revista ARHITEXT – august 2009

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

5 + four =