BlogActiv.eu: Criza din Europa este una sistemică. Își are rădăcinile în defectele structurale ale euro și în afecțiunile maligne ale băncilor din Europa

Criza din Europa este una sistemică. Își are rădăcinile în defectele structurale ale euro și în afecțiunile maligne ale băncilor din Europa, postează BlogActiv.eu. Ei consideră că soluții sunt, dar pot veni doar dintr-o strategie a întregului sistem.

Defectele arhitecturii euro

Euro, așa cum a fost gândit, nu a fost nimic mai mult decât prima etapă spre o uniune monetară veritabilă care presupune, pe lîngă libera circulație a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalului, voință politică și o viziune comună. Alte elemente comune foarte importante sunt: o uniune fiscală și un sector bancar unit.

1)      Uniunea fiscală – un mecanism pentru a face față șocurilor care decurg din dezechilibrele balanței schimburilor comerciale dintre statele membre euro. Un astfel de mecanism poate fi o uniune fiscală care să implice transferul de competențe fiscale din statele instituțiilor comunitare, sau măcar un mecansim care ar avea capacitatea de a acumula surplusurile din anumite zone și de a le reinvesti cu profit în zonele deficitare astfel încât să contrabalanseze dinamica divergențelor și să atingă o creștere echilibrată. În practică, atât timp cât niciun mecanism care să umple acest gol nu există, surplusul și părțile deficitare sunt destinate să fie divergente, divergență căreia îi putem face față doar împrumutând bani. De accea toată periferia a căutat creditori (și va continua să facă asta, dacă nu se va schimba nimic), nu datorită vreunei ineficiențe genetice culturale.

2)      Sectoare bancare unificate. Printre cele mai evidente defecte ale euro este faptul că băncile europene care folosesc aceeaşi monedă nu se află sub o autoritate comună unică. Această autoritate ar trebui să aibă două funcţii principale: să poată recapitaliza băncile şi să efectueze teste obiective de stres. În lipsa acestui lucru, băncile private rămân supuse autorităţilor naţionale. În practică, acest luucru duce la probleme care au fost observate încă de la începutul crizei.

Malignele sistemului bancar european.

Înainte de izbucnirea Marii Recesiuni, băncile Europei, care au fost cândva cunoscute pentru conservatorismul lor în realizarea de investiţii, spre deosebire de omologii lor mult mai nesăbuiţi de peste Atlantic, s-au aflat într-o poziţie în care au împrumutat mai mult decât era cazul. Odată ce criza a erupt şi a şters toate acele instrumente care le permiteau băncilor să se împrumute, acestea au fost forţate să revină pe pământ, dar au căzut de la o aşa de mare înălţime, încât nici acum nu şi-au revenit.

Unde ne aflăm în prezent

Grecia nu îşi va îndeplini obligaţiile. Însă întrebarea este când şi în ce mod? Grecia sau orice altă ţară nu poate ieşi din zona euro, întrucât va duce la o avalanşă care va dărâma întregul sistem şi ar fi un act suicidal din partea statului.

Zona euro este prinsă într-o ciclu în care autorealizează criza, pe măsură ce inflaţia şi şomajul cresc printre economia care stagnează.

Italia şi Spania sunt practic, ieşite din peisaj. Reuşesc să supravieţuiască doar datorită intervenţiei BCE, care ştie că duce o luptă în van. Franţa riscă să îşi piardă ratingul „AAA” punând astfel în pericol programele de salvare a Irlandei şi Portugaliei şi poate duce, eventual, la sfârşitul vieţii euro.

Calea de ieşire

Cea mai enervantă parte a acestei poveşti este că Europa este capabilă de a stopa criza prin mijloace proprii, dar din anumite motive, a eşuat grav în a face asta şi, prin urmare, o problemă care ar fi putut fi rezolvată cu pierderi minime, a devenit mult mai mare şi costisitoare, chiar existenţială pentru moneda unică europeană.

Doar o strategie care va aborda toate laturile crizei mai poate oferi soluţii. Există o serie de propuneri disponibile, fiecare cu propriile metode de a rezolva criza. Dintre ele am distins două. Prima (cronologic) este propunerea venită din partea lui Yanis Varoufakis and Stuart Holland; cea de-a doua este cea High Noon. Motivul pentru care le-am ales pe acestea două este că ambele văd criza ca fiind una de amploare, una sistematică, acesta fiind, după părerea mea cel important element pentru a avea în vedere o abordare eficientă. Ideea este că Europa îşi poate rezolva criza, dar trebuie să se confrunte cu ea sistematic, contrar a ceea ce se întâmplă acum.

Articolul are la baza o postare pe blog a lui Protesilaos Stavrou, student in domeniul politiclor europene. Blogul sau poate fi accesat la: http://protes-stavrou.blogspot.com/2011/10/full-analysis-of-euro-crisis.html#.TpSRXJsr2RK

Sursa articol: BlogActiv.eu

Sursa foto: re-define.org

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

3 + 6 =