BUGETUL UNIUNII EUROPENE. ANALIZE PENTRU 2011-2013Autor:

Autor: Emilian M. Dobrescu

Prima rundă a negocierilor europene pentru bugetul multianual 2011-2013 a început cu o propunere a Comisiei Europene în aprilie 2010; au urmat poziţia Consiliului European din august 2010 şi apoi cea a Parlamentului European din octombrie, acelaşi an. Planul iniţial era ca un acord să fie obţinut pe durata procesului de conciliere, care s-a încheiat la 15 noiembrie 2010. Deoarece instituţiile nu au putut ajunge la un acord, Comisia a prezentat o nouă propunere pentru bugetul multianual, la 1 decembrie 2010.

Tot atunci, deputaţii europeni şi-au exprimat disponibilitatea pentru obţinerea unui acord privind bugetul UE pentru anul 2011 în limitele stabilite de Consiliul European, cu condiţia ca guvernele ţărilor membre să fie de acord cu principiul flexibilităţii bugetului şi cu metodele de lucru pentru viitor. Disponibilitatea deputaţilor europeni de a facilita acordul asupra bugetului pentru 2011 şi a elementelor conexe într-o perioadă de timp foarte scurtă a fost legată de îndeplinirea a trei condiţii:

–                       acordul asupra unor mecanisme reale de flexibilitate, care să fie adoptate de Parlament şi de către Consiliu cu majoritate calificată. Înaintea intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, bugetul poate fi schimbat cu până la 0,03% din PNB-ul UE, cu condiţia ca aceste schimbări să fie decise cu majoritate calificată în Consiliu şi să fie aprobate de Parlament. Acest mecanism a fost necesar pentru disponibilizarea fondurilor pentru proiectul Galileo, ca şi pentru mobilizarea unui miliard de euro pentru mecanismul alimentar destinat unui ajutor de urgenţă pentru ţările în curs de dezvoltare care au suferit din cauza creşterii preţurilor alimentare. Ceea ce doreşte Parlamentul este ca această flexibilitate să fie menţinută şi pentru viitor;

–                       Comisia Europeană să prezinte propuneri substanţiale referitoare la noile resurse proprii ale UE, ca şi un angajament al Consiliului de a discuta aceste propuneri cu Parlamentul în cadrul procesului de negociere asupra viitorului Cadru Financiar Multianual (CFM), conform prevederilor Acordului interinstituţional privind aspectele bugetare din 2006

–                       încheierea unui acord  între cele trei instituţii – Comisie, Consiliu şi Parlament – asupra metodelor de lucru, care sa arate cum poate fi pus în practică, în mod concret, acest cadru financiar multianual. „Pentru a obtine o soluţie rapidă şi eficientă pentru UE, avem nevoie de acţiune din partea Consiliului şi noi suntem gata să negociem. Avem nevoie de acţiune privind rolul Parlamentului în negocierile asupra viitorului cadru financiar multianual, un angajament privind o dezbatere completă asupra resurselor proprii şi un mecanism real de flexibilitate care să respecte actualele principii de revizuire şi care să ajute la finanţarea politicilor înscrise în Tratatul de la Lisabona”, a declarat Preşedintele Parlamentului European, Jerzy Buzek.

 

Bugetul UE pentru 2012 ar trebui să fie unul dintre principalele instrumente pentru relansarea economiei europene, cu accent pe ocuparea forţei de muncă, guvernare economică şi creştere. Bugetul pentru 2012 trebuie să se concentreze pe implementarea celor cinci obiective ale strategiei UE 2020: ocuparea forţei de muncă, inovaţie, cercetare şi dezvoltare, schimbări climatice şi energie, educaţie şi integrare socială, menţionează rezoluţia.

Bugetul pentru 2012 trebuie să se concentreze pe implementarea celor cinci obiective ale strategiei UE 2020: ocuparea forţei de muncă, inovaţie, cercetare şi dezvoltare, schimbări climatice şi energie, educatie şi integrare socială. Deputaţii europeni se opun astfel oricărei încercări de limitare sau de reducere a procedurilor bugetare asociate cu îndeplinirea obiectivelor strategiei UE 2020. Mai mult, membrii PE subliniază că fiecare sesiune parlamentară trebuie folosită în scopul îmbunătăţirii coordonării, consistenţei şi unificării sinergiilor publice, la nivel european şi naţional pentru a îndeplini mai bine obiectivele politice ale UE. Deputaţii europeni avertizează că cerinţele Consiliului de subfinanţare a unor părţi ale bugetului, în special cele pentru coeziune, cetăţenie şi afaceri externe, ar putea pune în pericol acţiunile şi programele actuale, în cazul în care au loc evenimente neprevăzute, cum sunt cele apărute în primăvaralui 2011 în mai multe ţări din Africa de Nord.

Bugetul UE este un buget bazat pe investiţii, care include proiecte desfăşurate de-a lungul mai multor ani, cum sunt proiectele de cercetare sau lucrările de infrastructură. 2012 este cel de-al şaselea an din „perspectivele financiare” actuale (2007-2013), iar proiectele decurg într-un ritm normal. Acest lucru înseamnă creşterea valorilor de plată pe măsură ce sunt efectuate lucrările. Comisarul european pentru buget, Janusz Lewandowski, a anunţat că se aşteaptă ca plăţile să crească de la 6 la 7 miliarde de euro în 2012, în comparaţie cu 2011. În mod tradiţional, membrii PE se bazează pe Comisia Europeană ca fiind instituţia competentă pentru calcularea nivelului de plăţi, în timp ce deputaţii sunt implicaţi în discuţiile cu privire la angajamente.

Sancţiunile împotriva ţărilor din zona euro care nu respectă anumite reguli privind  bugetul lor sunt „singura soluţie” pentru ca moneda unică europeană să fie un “succes pe termen lung”, a apreciat pe 16 august 2011, premierul Mark Rutte în faţa unei comisii a Parlamentului danez. UE trebuie să adopte sancţiuni, iar “aceste sancţiuni trebuie să fie obiective”, a adăugat premierul olandez, potrivit căruia forma pe care trebuie să o ia acestea “trebuie să fie discutată”.

Asistenţa Macrofinanciară Nerambursabilă

Pe 4 iulie 2011, la încheierea semestrului european experimental de consolidare a guvernanţei economice, CE a adoptat o propunere de regulament-cadru pentru Asistenţă Macrofinanciară (MFA), instrument cu ajutorul căruia este acordată asistenţă financiară excepţională ţărilor terţe situate în apropierea UE şi care se confruntă cu dificultăţi legate de balanţa de plăţi. Regulamentul-cadru sintetizează în formă juridică toate normele ce guvernează MFA. De la lansarea acestui instrument, în anul 1990, au fost aprobate 55 de decizii privind MFA, de pe urma cărora au beneficiat 23 de ţări, valoarea totală a angajamentelor fiind de 7,4 miliarde de euro.

Aşa cum a arătat criza financiară mondială din ultimii ani, esenţială în astfel de situaţii de criză este viteza cu care este deblocată asistenţa financiară, ceea ce arată importanţa adaptării instrumentelor financiare. Regulamentul adoptat de către executivul UE face parte din eforturile europene de a se face faţă provocărilor economice actuale, în concordanţă cu cadrul financiar multianual (2014-2020) prezentat de către CE. De asemenea, MFA completează finanţarea furnizată de Fondul Monetar Internaţional (FMI), în contextul programului de ajustare şi reformă şi poate fi acordată sub formă de granturi, finanţate de la bugetul UE, sau de credite, caz în care Comisia ia cu împrumut fondurile necesare de pe pieţele de capital şi le împrumută ţărilor beneficiare.

Potrivit noilor propuneri ale Comisiei, MFA va fi acordat unei ţări terţe eligibile printr-un act de aplicare al CE, sub supravegherea reprezentanţilor statelor membre, aşa cum este cazul altor instrumente financiare externe ale UE. De asemenea, regulamentul-cadru propus de CE actualizează şi clarifică unele aspecte, precum acoperirea geografică a MFA. Ţările eligibile sunt ţările candidate sau potenţial candidate, vizate de politica europeană de vecinătate, inclusiv trei ţări din Caucazul de Sud (Georgia, Kîrgâzstan, Kazahstan). Alte ţări terţe vor continua să fie eligibile numai în circumstanţe excepţionale şi justificate, cu condiţia de a fi apropiate geografic de UE şi de a avea relaţii politice şi economice apropiate cu Uniunea.

Propuneri pentru bugetul 2014-2020

            Comisia Europeană (CE) plănuieşte să reducă numărul personalului plătit, cu cinci la sută până în 2020 şi să modifice condiţiile de muncă, cu speranţa de a schimba imaginea eurocraţilor, pe un continent afectat de criză. Aceste reforme fac parte dintr-o propunere de buget a CE pentru perioada 2014-2020. CE vrea o creştere a cheltuielilor, în această perioadă, cu cinci procente, cerere care a provocat dezacordul mai multor state puternice din cadrul UE. Între propunerile de reformă vizând personalul CE, figurează o creştere a vârstei de pensionare de la 63 la 65 de ani, dar şi pensionarea anticipată la vârsta de 58 de ani, în loc de 55, în prezent. De asemenea, volumul minim de muncă săptămânală va fi ridicat la 40 de ore, de la 37 de ore şi jumătate în prezent, iar condiţiile de avansare vor fi înăsprite. Conform propunerilor, personalul UE va fi redus cu cinci procente, până în 2020.

Personalul CE şi reprezentanţii lor sindicali afirmă că modificările propuse sunt “rezultatul percepţiei exagerate a vieţii bune din Bruxelles” şi pot pune în pericol calitatea personalului. Unii eurosceptici şi unele guverne UE afirmă, în schimb, că aceste reforme arată că Bruxelles-ul nu înţelege să se schimbe. Modificările urmează să fie aplicate oficialilor din toate instituţiile UE, cu excepţia Băncii Centrale Europene (BCE). Aceste schimbări vor aduce economii în valoare de aprox 1 miliard de euro, până în 2020 şi arată că Executivul UE nu este rupt de problemele europene.

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

5 − 1 =