Ionel Blanculescu il apara pe Remus Borza: Convergenta, nu conflict de interese la Hidroelectrica

Ionel_Blănculescu“Asistăm de câteva zile, cu oarecare surprindere, mai ales pentru necunoscătorii din domeniu, pentru că ceilalţi cam ştiu despre ce este vorba, la începutul unei grave erori judiciare, în ceea ce priveşte cazul fostului administrator judiciar de la Hidroelectrica, Remus Borza“, notează, intr-un articol, Ionel Blănculescu (FOTO).

Remus Borza, fost administrator judiciar la Hidroelectrica, a fost pus sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, fapt ce a starnit “curozitatea” lui Blănculescu de a face o analiză a situaţiei şi de a constata următoarele :

<< Potrivit legii 161/2003, privind conflictul de interese pentru demnităţi publice şi funcţii publice, cu toate că încadrarea este eronată, nicicând un administrator judiciar neputând fi asimilat acestor funcţii, însă să admitem speţa de dragul exerciţiului de analiză, art.70 şi 71 din legea menţionată specifică: “Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea să influenţeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative. Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţii publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa decizională şi SUPREMAŢIA INTERESULUI NAŢIONAL.
Mai mult, Codul penal – art. 253 ind. 1, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 278/04.07.2006 – ca normă generală – Conflict de interese – Fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durată maximă.
Dispoziţiile alin. 1 nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative”.
Pe cale de consecinţă, Remus Borza, fost administrator judiciar al Hidroelectrica, nu numai că nu poate fi încadrat la conflict de interese, ci dimpotrivă, ar putea fi încadrat, dacă acest concept ar exista, la CONVERGENŢĂ DE INTERESE.
Mă voi explica: conflictul de interese ar fi însemnat că Remus Borza, în funcţia de administrator judiciar “s-ar fi înţeles”, “ar fi pactizat” cu cel puţin un “băiat deştept”, nu i-ar fi denunţat contractele oneroase, preferenţiale, contra unei “beneficiu personal”, afectând în continuare, cu bună ştiinţă şi rea credinţă situaţia financiară a Hidroelectrica. Se ştie că deja aceasta, în baza contractelor cu “băieţii deştepţi” a fost prejudiciată cu 1,1 miliarde de euro în perioada 2006-2011, urmând să mai fie “mulsă” de domniile lor de încă 1 miliard de euro, în perioada 2012-2018, în baza prelungirii în anul 2009 a “contractelor cu adresa” până în anul 2018, cu toate că respectivele erau valabile până în anul 2013, când urmau să expire.
Dimpotrivă, Remus Borza s-a implicat şi cu calitatea de avocat într-o luptă juridică extrem de riscantă, implicându-se patrimonial, atât cu compania de insolvenţă Euro Insol, cât şi cu Casa de avocatură Borza şi asociaţii într-un litigiu foarte periculos şi grav, de o valoare imensă, 450 milioane de euro, care dacă ar fi fost pierdut ar fi echivalat cu eliminarea de pe piaţă a ambelor entităţi, aparţinând unui singur om, care a înţeles să sacrifice tot şi profesional şi personal pentru o cauză în care credea, asumându-şi responsabilităţi pe care foarte puţini dintre noi şi le asumă, să zicem din spirit de conservare, ca să nu spun din frică, indiferenţa pentru ce nu este al nostru personal şi laşitate. Cele două companii deţinute de Remus Borza, în situaţia pierderii proceselor, ar fi suportat, alături de Hidroelectrica, adică de noi toţi, aceasta aparţinând încă statului român, prejudiciile inventate de către “băieţii deştepţi sau şmecheri”, aferente denunţării contractelor oneroase de 450 milioane de euro, probabil cu mult peste jumătate de miliard de euro, de altfel piatra de moară de gâtul Hidroelectrica, pe care nimeni nu a putut până la Remus Borza să o înlăture. Şi atunci, unde este conflictul de interese?
Mai departe, nu a existat un interes personal de natură patrimonială, atâta timp cât plata acelor contracte de reprezentare juridică a vizat “preţul derizoriu”, 3000 de euro atât fond, cât şi recurs, fără bonus de succes, necuprinzând un profit personal, ci numai plata efectivă a costului de producţie, cum spunem noi economiştii. Adică hârtii, salarii, taxe judiciare, transport la instanţe, alte asemenea. Să nu mai vorbim de faptul că procesele în integralitate, cred că 74, au şi fost câştigate la instanţa de fond, Tribunalul Bucureşti şi într-un timp extrem de scurt, 6 luni, ceea ce demonstrează efectiv performanţa în acest domeniu al reprezentării juridice în instanţele de judecată. Chiar şi Codul de Conduită Etică profesională şi disciplinară a Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România defineşte “conflictul de interese ca fiind starea în care se află membrul Uniunii care are un interes personal, de natură patrimonială, care ar putea influenţa imparţialitatea şi obiectivitatea activităţii sale în evaluarea, reali¬zarea şi raportarea activităţii ce îi revin”>>
(…)
Remus Borza în întreaga activitate vizând Hidoelectrica a urmărit ca şi scop final SUPREMAŢIA INTERESULUI PUBLIC, ceea ce astăzi se vede foarte clar că s-a şi întâmplat.  >>

Continuarea articolului, AICI.

Sursa: Bursa.ro

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

2 + 11 =