CALUL TROIAN (II)

Autor: Emilian M. Dobrescu

Grecia în incapacitate de plată selectivă. Europenii renovează terminologia economică!

Banca Centrală Europeană (BCE) este dispusă să accepte intrarea Greciei într-un default temporar (incapacitate de plată), măsură care ar face parte din programul anticriză convenit de liderii UE, alături de răscumpărarea obligaţiunilor statului elen. Surse din zona euro afirmaseră anterior că răscumpărarea obligaţiunilor Greciei la un discount faţă de valoarea nominală ar fi cea mai bună soluţie, de implicare a investitorilor privaţi în cel de-al doilea de ajutor destinat statului elen. Surse apropiate guvernului german şi Băncii Centrale Europene (BCE) au afirmat apoi că BCE ar accepta intrarea Greciei în default selectiv ca parte a soluţionării crizei datoriilor de stat prin răscumpărarea obligaţiunilor.

Cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele francez Nicolas Sarkozy au ajuns şi ei la o poziţie comună privind cel de-al doilea pachet de bailout al Greciei, au arătat surse apropiate guvernelor celor două puteri europene; acordul dintre cei doi lideri a primit şi “binecuvântarea” preşedintelui BCE, Jean-Claude Trichet, care a participat la o parte din discuţii.

Ministrul olandez al Finanţelor, Jan Kees de Jager, a declarat pe de altă parte că intrarea Greciei în incapacitate de plată temporar, selectiv, pe unele datorii, este acum o posibilitate deşi BCE s-a opus vehement până acum unui default în zona euro: „Precondiţia de a preveni un default selectiv a fost înlăturată”, a afirmat el în Parlamentul olandez.

Constatăm însă, că pentru prima dată în terminologia economică, se vorbeşte şi se aplică practic înţelegerea a ceea ce înseamnă incapacitatea de plată selectivă. Băncile şi companiile de asigurări din Germania sunt nevoite astfel să includă în bilanţurile pe trimestrul al II-lea 2011, deprecieri de miliarde de euro ale expunerii pe Grecia, deoarece auditorii nu exclud posibilitatea intrării statului european în default (incapacitate de plată). Instituţiile financiare germane trebuie să-şi revizuiască în scădere expunerea pe datoria de stat a Greciei în raportările financiare, a anunţat la jumătatea lunii iulie 2011, Asociaţia Auditorilor din Germania (IDW). “Din perspectiva de astăzi, vedem o nevoie de depreciere a activelor”, a declarat cu acest prilej, preşedintele IDW, Klaus-Peter Naumann, adăugând că “decizia vizează toate obligaţiunile. O soluţie pentru Grecia fără participarea creditorilor privaţi este greu de imaginat”, a mai arătat acesta. Astfel, în termeni reali, băncile trebuie să includă în bilanţ deprecierea activelor pe datoria suverană a Greciei cu procentaje cuprinse între 30 şi 50 la sută. Potrivit IDW, băncile germane au o expunere totală de 23 miliarde euro pe datoria de stat a Greciei, iar companiile de asigurări deţin expuneri de 3 miliarde euro.

Ca o concluzie, în loc să-şi recunoască greşelile, emisarii statului elen contraatacă: “Sunt profund convins că ne aflăm la răscruce de drumuri în Europa”, a spus Stavros Lambrinidis, ministrul grec de externe, în timpul unei vizite în Polonia, realizată chiar la jumatatera lunii iulie 2011 în ţară ce deţine preşedinţia semestrială a UE: “Cred că două valori fundamentale pentru Uniunea Europeană au fost în particular dispreţuite în ultimii ani”, a adăugat acesta într-un discurs la Institutul Polonez pentru Afaceri Internaţionale, un think-tank din Varşovia. Aceste valori sunt responsabilitatea şi solidaritatea, a precizat ministrul grec, reproşând unor ţări ale  UE că “se retrag în ele însele” în loc de a se gândi la viitorul întregii Uniuni. Lambrinidis a admis că Grecia face parte dintre ţările membre ale UE, care ani de zile au violat regulile financiare ale Uniunii, acumulând datorii uriaşe şi deficite, în timp ce îşi falsificau statisticile.

Finalul actului II. Teatrul continuă

Liderii din zona euro au convenit pe 21 iulie 2011 să acorde un al doilea pachet de ajutor financiar pentru Grecia, la finalul unui summit crucial cu privire la viitorul monedei unice. Pachetul financiar va ajunge până la 158 miliarde euro, cu sprijinul substanţial din partea băncilor şi creditorilor privaţi din Grecia: 109 miliarde de euro din partea Europei şi FMI, iar restul de 49 miliarde euro – contribuţie din partea sectorului privat. Din această sumă, 37 miliarde euro vor veni dintr-o “contribuţie voluntară” a băncilor şi 12 miliarde de euro din răscumpararea datoriilor din piaţă. Grecia îşi va reduce datoria de 350 miliarde euro cu 26 miliarde euro până la sfârşitul anului 2014, datorită noului “ajutor financiar”. Se spune că implicarea sectorului privat în noul ajutor financiar destinat statului elen ar reduce datoria Greciei cu 24 la sută din PIB.

Pe termen lung, băncile vor avea o contribuţie substanţială, estimată la 135 miliarde euro (din 158 miliarde), adică 85 la sută din  total, care vor fi acoperiţi de creditorii privaţi din Grecia sau din alte ţări. Înţelegerea acoperă nevoile de finanţare ale Greciei până în 2020, fără a lua în considerare alte turbulenţe, dar analiştii se întreabă dacă va fi de ajuns pentru a evita o restructurare pe termen mediu.

Festivismul nu a lipsit momentului: noul director executiv al FMI, Christine Lagarde declând că instituţia pe care o conduce va continua să-şi joace rolul pentru a ajuta Grecia, sprijinind ferm creşterea economică şi stabilitatea financiară, alături de instituţiile financiare din zona euro. De asemenea, preşedintele Băncii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet, a salutat acordul la care au ajuns liderii din zona euro pentru ajutorarea economiei greceşti şi participarea sectorului privat la programul de asistenţă, precum şi măsurile pentru creşterea flexibilităţii Instrumentului European de Stabilitate Financiara (EFSF).

Primul program de asistenţă financiară internaţională, convenit în luna mai a anului 2010 de Grecia cu UE şi FMI, se ridică la 110 miliarde de euro şi a fost acordat pentru o perioadă de trei ani.

Actorul britanic nu a vrut să intre în scenă

Ea însăşi confruntată cu povara unei datorii publice de 920,9 mld. lire, respectiv 60,6  la sută din PIB şi cu un deficit bugetar care, în ciuda măsurilor de austeritate, a crescut în primele luni ale anului 2011, Marea Britanie s-a abţinut de la participarea directă la noul pachet financiar de sprijinire a Greciei, arată analistul economic, dr. Radu Şerban. Regatul Unit a contribuit însă la sprijinirea Irlandei atunci când aceasta a avut nevoie, la finalul lui 2010, cu 7 miliarde euro, care reprezentau, de fapt, acoperirea creditelor britanice în ţara respectivă.

Reţinerea britanică în faţa Greciei se explică: acoperirea actuală a creditelor Regatului Unit pentru Grecia, Irlanda şi Portugalia este de cca 14 – 14,5 mld. euro, din care peste 10 mld. din împrumuturi private, din expunerea de cca 700 mld. euro în zona euro. Cei mai expuşi sunt creditorii francezi – cu 56,7 mld. dolari – ceea ce explică activismul preşedintelui lor în a căuta soluţii la „rostogolirea” datoriei greceşti, în condiţiile în care, dintr-o datorie totală de 340 mld. euro, circa 100 mld. ajung la maturitate până la finele lui 2014.

Preşedinta Frontului Naţional din Franţa, de extremă dreaptă, Marine Le Pen a reacţionat imediat: “’Este cu atât mai grav, cu cât liderii francezi sunt pe cale să aibă în vedere o soluţie extremă pe spinarea popoarelor: federalizarea economică totală a zonei euro – această opţiune prezintă însă caracteristicile unei utopii totalitare. O superstructură monstruoasă, botezată deja Ministerul European de Finanţe, ar decide fără transparenţă, politicile noastre din educaţie, sănătate, securitate. Aventura federală presupune şi un transfer financiar masiv din ţările noastre către Europa de Sud şi de Est, în detrimentul francezilor celor mai vulnerabili.

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

17 + 10 =