CAROL POPP DE SZATHMÁRY – PRIMUL FOTOGRAF DE RĂZBOI DIN LUME

Autor: prof. univ. dr. Emilian M. Dobrescu

Rezumat

Carol Popp de Szathmáry (n. 11 ianuarie sau, după alte date 1 noiembrie 1812, Cluj – d. 3 iulie 1887, Bucureşti) a fost pictor şi grafician transilvănean, primul fotograf de război din lume, ca urmare a fotografiilor executate în timpul Războiului Crimeii (1853-1856), purtat între Rusia pe de o parte şi Anglia, Franţa, Regatul Sarduniei, pe de altă parte.

Abstract

          Carol Popp de Szathmáry (b Cluj, 11 Jan 1812; d Bucharest, 3 July 1887). Romanian painter, lithographer and photographer. He studied drawing at the Reformed College and the Catholic Lyceum in Cluj (1819-27) before moving to study in Vienna. In 1831-7 he made watercolours of views in Wallachia and Moldavia (Bucharest, Roman. Acad. Lib.) and later published lithographs of landscapes from Transylvania in the album Erdely Kepben (Cluj, 1843). He travelled in Germany (1835) and in Italy and France (1836-40) and was subsequently employed by the princes of Wallachia, Alexandru Dimitrie Ghica (reg 1834-42) and Gheorghe Bibescu (reg 1842-8), to sketch official ceremonies. He also painted several portraits of Princess Maria Bibescu in peasant costume (c. 1845; Bucharest, N. Hist. Mus. Romania and Roman. Acad. Lib.). In 1850 he made his first voyage to the Middle East, visiting Baghdad, Chorsabad, Baalbek and Constantinople (now Istanbul), to which he returned in 1864, in the entourage of Alexander Couza, Prince of Romania (reg 1859-66). He depicted the city in such watercolours as Bazaar in Constantinople (c. 1850; Bucharest, N. Mus. A.). Szathmari witnessed the Russo-Turkish War of 1877-8 as an artist correspondent for the Illustrated London News and Illustrierte Zeitung. He was appointed a court painter and photographer by Carol I (reg 1866-1914), travelling through the country towns and villages, especially in 1866-8, to make a vast record of picturesque types, costumes and views (Bucharest, N. Mus. A. and Roman. Acad. Lib.). Some of them were reproduced in two chromolithographic albums (Bucharest, 1868, 1883). His most remarkable works, however, are his spontaneous watercolour sketches. His first photographs date from 1848 (Bucharest, Roman. Acad. Lib.), but he established his reputation as a photographer with the 200 pictures he took in April 1854 of Turkish and Russian troops in the Crimean War, the first major photographic record of a military campaign (e.g. Bucharest, Roman. Acad. Lib.). He aso made photographic albums (1863, 1867) with views and subjects fromBucharest and other places inRomania.

Principalele elemente de biografie

A fost primul din cei cinci copii ai baronului Daniel şi al Susannei Pop de Szathmari. Primele studii le face în oraşul natal. Educaţia umanistă primită la Colegiul Reformat înnobilează pasiunea sa pentru călătoriile de studii. Frecventarea în paralel a clasei de desen a gravorului Gottfried Neuhauser din cadrul Liceului Catolic îi dezvoltă tânărului Carol capacitatea de a surprinde esenţialul.

Aprofundează studiul desenului la Viena şi apoi la Roma, unde temperamentul său dinamic şi aptitudinea de a acumula rapid cunoştinţe îl transformă într-un călător, obsedat de necunoscut. La 19 ani, în 1831 vizitează pentru prima oară Bucureştiul; vizita l-a marcat profund, din moment ce va reveni aici încă de trei ori, în 1834, 1837 şi 1840, înainte de a se stabili aici definitiv, în 1843.

Călătoreşte, în ordine în Austro-Ungaria, Elveţia, Italia (mai întâi în Lombardia, apoi la Roma şi în Sicilia), Muntenia (Ţara Românească), Anglia, Franţa, Rusia (peninsula Crimeea), Moldova, imperiul turcesc (Constantinopol, actualul Istambul). A călătorit de trei ori în Asia, unde a vizitat Libanul, Siria, Persia, Afganistanul, iar în a treia călătorie, când a vizitat şi China, a primit titlul de pictor al prinţului Talifu. Cu acordul Ţarului Rusiei, a ajuns şi în Siberia, unde a fotografiat artistic, într-o manieră unică, ţinuturile îngheţate ale acestei regiuni.

Vorbea curent în afară de română, limbile: germană, franceză, engleză, italiană, portugheză, latină, greacă şi turcă. A fost prieten bun cu compozitorul Friedrich Liszt, cu care s-a întâlnit la Roma şi apoi la Bucureşti şi a fost primit personal în audienţă de împărăteasa Eugenia a Franţei, soţia lui Napoleon al III-lea. Moare răpus de ciroză şi este înmormântat pe 24 mai (stil vechi)/3 iulie (stil nou)  1887 la fostul cimitir evanghelic de la Filantropia.

Apreciem că o caracterizare foarte apropiată de cea reală îi face artistului, academicianul G. Oprescu: “Un neastâmpăr perpetuu, o sete de necunoscut, o curiozitate mereu vie pentru senzaţii noi sunt trăsăturile cardinale ale caracterului său, unite cu o nevoie de viaţă inteligent-sensuală, în care fiecare plăcere îşi avea locul ei, alături de plăcerea cea mare, care era producţia artistică”[1].

   Principalele activităţi profesionale

În 1843 realizează primele dagherotipii, iar apoi şi primele tabotipii. Anul 1843 este şi anul debutului său editorial, la Cluj, unde tipăreşte albumul ”Ardealul în imagini”, album considerat opera unui desenator de excepţie. Între 1848-1849, desenează scene din revoluţia română.

În paralel se iniţiază în fotografie, iar în septembrie 1848 realizează cu mijloace proprii, prima sa calotipie, respectiv un amoraş cu braţele frânte.

În 1851 organizează la Teatrul cel Mare din Bucureşti o expoziţie de imagini luate la Expoziţia Universală din acelaşi an, de la Londra, fapt care-l situează printre primii fotoreporteri din istoria jurnalismului.

În 1853 lucrează cu Anton Chladek la Pesta. În 1860 a realizat o hartă topografică a ţării. Opera sa mai cuprinde cromolitografii şi acuarele înfăţişând tipuri şi porturi populare cu un caracter exclusiv documentar.

Cu fotografiile realizate în Bucureşti, între anii 1860-1863, publică albumul ”Elena Cuza”, iar apoi, cu fotografiile realizate în România, între 1866-1868, ”Albumul României”, care cuprinde şi fotografii din timpul călătoriilor lui Carol I, căruia i-a fost ghid; cunoscutele fotografii panoramice luate din Turnul Colţei, de pe Dealul Filaret şi Dealul Spirii au azi o inestimabilă valoare documentară.

 Primul fotoreporter de război din lume

În 1854 intră în istoria fotojurnalismului obţinând primele fotografii de război în Crimeea, fotografii care zugrăvesc personaje acre au participat la şi scene din acest război. Aici, cu un an înaintea englezului Roger Fenton şi a americanului S. Robertson a realizat cu mijloacele specifice vremii, primele fotografii de război din lume. Carol Pop de Szathmary a multiplicat ulterior fotografiile făcute în Crimeea şi le-a dăruit suveranilor ţărilor implicate în acest război. „Războiul Crimeii i-a oferit rara ocazie pentru crearea acelor poze. Oştile turceşti şi ruseşti, aflate faţă-n faţă, slujiseră drept modele fără pereche pentru concretiarea acestei arte noi, înrudite cu pictura”. Carol Popp de Szathmary a realizat mai multe fotografii la începutul Războiul Crimeii, mai precis în al doilea an de război – 1854. Nu cunoaştem să existe un inventar al acestor fotografii. Propunem ca din acest inventar să facă parte şi următoarele fotografii: 1. „În tabăra turcească la începutul Războiului Crimeii de-a lungul Dunării” (colecţia Bibliotecii Academiei Române); 2. „Başbuzuc turc în Războiul Crimeii” (arhiva Szathmary).

Războiul de Independenţă din anii 1877-1878 i-a redeşteptat pasiunea pentru fotoreportajul de război; aflat în pragul senectuţii şi suferind de o boală de ficat, Popp de Szathmary a trebuit, de data aceasta, să se rezume la imagini din spatele frontului, pe care le-a trimis gazetelor din ţară şi din Occident, sub formă de gravuri sau litografii sau din sectorul Serviciului Sanitar, în cadrul căruia figura ca angajat.

Ultima contribuţie a lui Carol Popp de Szathmary în domeniul fotoreportajului nu poate fi considerată şi opera sa capitală: invitat de Carol I să imortalizeze Serbările Încoronării, din zilele de 11-13 mai 1881, deşi apelează la ajutorul cumnaţilor săi, Franz Duschek şi Andreas Reiser, care îl asistaseră şi în timpul Războiului de Independenţă, nu obţine fotografii de bună calitate – vârsta şi ochii l-au trădat, era aproape orb în acea perioadă. Cele mai bune fotografii sunt incluse în albumul de cromolitografii, intitulat ”Carele Simbolice”, apărut în 1884.

„… în anul 1964, în excelenta revistă internaţională „Camera” din Elveţia, organ al Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică (EFIAP), nr. 1/ianuarie, într-un articol cu titlul „Le premier reportage de guerre”, semnat N. Th. şi A. James, apare pentru prima dată o referinţă despre noi: era remarcat „gentilomme transylvanien”, stabilit la Bucureşti, Carol Syathmary, care a fotografiat începuturile ostilităţilor Războiului Crimeii din primăvara anului 1854, după care au venit în anul următor şi alţi reporteri fotografi, ca Roger Fenton, S. Robertson etc.”. În perioada 1969-1985, Constantin Săvulescu, fost membru al Comitetului de conducere şi al Comisiei artistice a Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România a reliefat în 6 lucrări de excepţie, contribuţia lui Carol Popp de Szathmary, ca primul fotoreporter de război din lume.

 Importanţa operei fotografice a lui Carol Popp de Szathmary

Opera fotografică a lui Carol Popp de Szathmary este o oglindă fidelă a epocii în care acesta a trăit şi lucrat. Încă din 1837, Szathmary colindă judeţele Dolj, Argeş şi Neamţ, realizând în acuarelă, numeroase portrete ale ţăranilor români şi de prezentare a portului popular românesc. În 1840, Colegiul Sf. Sava achiziţioneză după îndemnul şi cu ajutorul lui Petrache Poenaru, directorul Eforiei Şcoalelor, un aparat fotografic (dagherotip). Bănuim că cel care a mânuit aparatul de dagherotipie cumpărat, ca salariat, a fost Carol Popp de Szathmary.

În anul 1855, cu ocazia participării sale la Expoziţia Internaţională de la Paris, expune nu opere de artă plastică, ci, fotografii. Ziarele vieneze au anunţat că pictorul Szathmary a adus cu el două rare şi preţioase albume de fotografii. „În faţa seriei de fotografii colorate, ce înfăţişau imagini din Războiul Crimeii, vizitatorii se strângeau buluc”.

La 7 martie 1855, Împăratul Austriei, Franz Joseph I, îi conferă Marea medalie de aur “Pentru Artă şi Ştiinţă”, acordată foarte rar, drept răsplată pentru un album fotografic, primit de la artist. Tot în acelaşi an şi tot pentru meritele sale din domeniul fotografiei, primeşte alte trei medalii, de la Regina Victoria a Angliei, de la Napoleon al III-lea al Franţei şi de la Regele Spaniei.

În studiile sale, George Oprescu menţionează faptul că portretele domnului Alexandru Ioan Cuza şi al Doamnei Elena, prezentate în 1859-1860 au fost remarcabile, prin calitatea execuţiei şi dimensiunile mari  realizate. În 1863, domnitorul Alexandru Ioan Cuza l-a numit “pictor şi fotograf al Curţii”, calitate care i-a rămas neatinsă şi în timpul domniei lui Carol I.

De-a lungul carierei sale, Popp de Szathmary a realizat mai multe fotografii, cu aparatul luxograf, cumpărat la Londra şi prevăzut cu un dispozitiv precursor al exponometrului modern, cu care măsura timpul de expunere a clişeelor fotografice.

      Evenimentul din anul 1881 – încoronarea primului rege a României, Carol I, îl determină pe Szatmary să fie prezent ca fotograf, pentru a ilustra acest eveniment deosebit.
Cu aparatul fotografic şi cu ustensilele sale de pictor, Szathmary a realizat o serie de fotografii şi picturi, care au fost expuse cu succes la Bucureşti, la Saloanele oficiale din 1864, 1865 şi 1868, cât şi la Internaţionala de la Viena din anul 1873, unde a fost premiat.
În lucrările sale, dedicate lui Popp de Szathmary, Gorge Oprescu afirmă cu onestitate  că “ Szathmary a iubit şi a simţit poporul nostru în toate manifestările lui”. Gravurile şi fotografiile lui Szathmary fac din acesta maestrul fotograf şi grafician al epocii sale, a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Carol Popp de Szathmary este cu adevărat primul fotograf de război din lume. Arta sa impresionează şi azi pe specaliştii genurilor abordate de acesta – documentar foto de război şi grafică manuală.

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

19 − 5 =