The ECONOMIST: “Prioritatile” celor de la Bruxelles

Dan Carbunaru — Thu, 20 Oct 2011 18:48:15 +0000

Cu zona euro ce se cufundă din ce în ce mai adânc în criză, acum şi Franţa este ameninţată de o scădere a ratingului de credit AAA. V-aţi gândi că cei de Bruxelles îşi dedică fiecare oră păzind lumea de catastrofa ce se profilează la orizont.

Dar, cu doar câteva zile înainte de summitul UE de pe 23 octombrie, reprezentanţii permanenţi ale celor 27 de state membre UE de la Bruxelles îşi dedică un număr absurd de ore „pasiunilor”lor mai vechi: disputele teologice asupra balanţei de putere în cadrul UE, publica The Economist.

Cea mai recentă versiune a acestui „joc” este întrebarea: cum şi de câţi sunt reprezentaţi în UE ? Care sunt rolurile şi prerogativele organismelor UE şi ale guvernelor naţionale, în toate discuţiile internaţionale.

Bun-venit în universul paralel al planetei Bruxelles, îi ironizează cei de la The Economist.

Gama de subiecte de dispută este una largă: de la dezarmarea nucleară, la drepturile copilului, drepturile populaţiilor indigene, reforma financiară a ONU, dezvoltarea economică în Africa şi multe altele.

Aceste aspecte ar fi trebuit să fie deja stabilite prin Tratatul de la Lisabona din 2009, înă au rămas multe zone gri, în care competenţa este partajată. Acestea sunt contestate de Comisie, pe de o parte, şi de britanici pe de altă parte. Problema dateză de la Tratatul de la Lisabona, dar a devenit acută începând cu luna mai când Ministerul de Externe al Marii Britanii a avertizat public că vor rezista oricărei încercări a UE de a atenta la drepturile britanice în politica externă. În cele mai multe dintre discuţiile de la COREPER, în comitetul reprezentanţilor permanenţi, britanicii au fost depăşiţi numeric.

Conservatorilor din Marea Britanie, în mod special, nu le-a plăcut ideea de a oferi UE un rol sporit în politica externă. Mulţii alţii ar prefera ca UE să aibă o autoritate mai mare.

Cineva declara: „Celelalte ţări râd de noi. Nu pot crede că europenii au revenit la certurile instituţionale”.

Toate acestea ar trebui să funcţioneze ca un avertisment pentru discuţiile actuale despre reforma din zona euro. Franţa şi-ar dori să creeze noi instituţii inter-guvernamentale pentru a conduce zona euro. Germania vrea să redeschidă tratatele de la Bruxelles pentru a da o mai mare autoritate bugetelor naţionale. Dar, după cum arată disputa politică externă, orice modificare a echilibrului de putere ar putea să provoace paralizia sistemului, sau, şi mai rău, să agraveze problemele pe care încearcă să le rezolve.

Sursa articol: http://www.economist.com/blogs/charlemagne/2011/10/eu-foreign-policy

Sursa foto: business-forum.ro

Noul Tratat Lisabona, inaugurat cu foc de artificii in orasul in care a inceput totul

Dan Carbunaru — Tue, 01 Dec 2009 21:18:56 +0000

Drumul a fost lung, însă astăzi Tratatul de la Lisabona a intrat în sfârşit în vigoare şi odată cu el, o serie de schimbări majore la nivel instituţional, menite să raţionalizeze procesul decizional şi să confere UE o mai bună reprezentare pe plan extern, anunta pe site-ul sau Comisia Europeana.

Considerat piatra de temelie a unei uniuni mai democratice, mai eficiente şi mai transparente, tratatul încununează o lungă strădanie de a rescrie reglementările interne ale UE, nevoia acestei modificări făcându-se simţită odată cu extinderea din 2004.

„Tratatul de la Lisabona îi pune pe cetăţeni în centrul proiectului european”, a declarat preşedintele Barroso. „Sunt foarte bucuros că dispunem, în prezent, de instituţiile necesare pentru a acţiona şi că intrăm într-o perioadă de stabilitate.”

Acest moment de importanţă crucială a fost marcat printr-o ceremonie desfăşurată la Lisabona, locul semnării Tratatului în urmă cu doi ani.

Pentru a intra în vigoare, era necesar ca toate statele membre să îl ratifice – proces care s-a încheiat nu cu mult timp în urmă. În luna octombrie, alegătorii irlandezi s-au reîntors la urne şi de data aceasta au aprobat Tratatul. Preşedintele ceh a renunţat, de asemenea, să se opună ratificării şi astfel ultimul obstacol a fost eliminat.

În pregătirea evenimentului, liderii UE s-au reunit, luna trecută, pentru a atribui cele două noi funcţii create de Tratat. Premierul belgian, Herman Van Rompuy, a fost desemnat primul preşedinte al UE, iar comisarul Catherine Ashton a preluat postul de şef al diplomaţiei.

În ceea ce îl priveşte pe dl Barroso, intrarea în vigoare a Tratatului îi va permite să continue demersurile pentru alcătuirea noii Comisii, ai cărei membri au fost nominalizaţi săptămâna trecută. De asemenea, alţi 18 parlamentari europeni aleşi în iunie conform regulilor prevăzute de Tratatul de la Lisabona, îşi pot lua în primire posturile în cadrul Parlamentului European.

Acesta este însă doar începutul, mai promit oficialii europeni.

Pe lângă multe alte schimbări, Tratatul redistribuie numărul voturilor de care beneficiază statele membre şi elimină dreptul de veto naţional în unele domenii. Prerogativele Comisiei sunt extinse, iar implicarea Parlamentului în procesul legislativ creşte în mod semnificativ.

Cetăţenii vor avea posibilitatea de a influenţa direct politica UE, prin intermediul unui nou proces de înaintare a petiţiilor. Carta drepturilor omului capătă forţă obligatorie.

Tratatul de la Lisabona modifică Tratatele de la Roma şi Maastricht, oferind UE un nou cadru juridic şi instrumentele necesare pentru a face faţă provocărilor care apar într-o lume din ce în ce mai interconectată.

Tratatul pe scurt

Tratatul de la Lisabona

Noul Tratat este inaugurat cu foc de artificii în oraşul în care a început totul.

Drumul a fost lung, însă astăzi Tratatul de la Lisabona a intrat în sfârşit în vigoare şi odată cu el, o serie de schimbări majore la nivel instituţional, menite să raţionalizeze procesul decizional şi să confere UE o mai bună reprezentare pe plan extern.

Considerat piatra de temelie a unei uniuni mai democratice, mai eficiente şi mai transparente, tratatul încununează o lungă strădanie de a rescrie reglementările interne ale UE, nevoia acestei modificări făcându-se simţită odată cu extinderea din 2004.

„Tratatul de la Lisabona îi pune pe cetăţeni în centrul proiectului european”, a declarat preşedintele Barroso. „Sunt foarte bucuros că dispunem, în prezent, de instituţiile necesare pentru a acţiona şi că intrăm într-o perioadă de stabilitate.”

Acest moment de importanţă crucială a fost marcat printr-o ceremonie desfăşurată la Lisabona, locul semnării Tratatului în urmă cu doi ani.

Pentru a intra în vigoare, era necesar ca toate statele membre să îl ratifice – proces care s-a încheiat nu cu mult timp în urmă. În luna octombrie, alegătorii irlandezi s-au reîntors la urne şi de data aceasta au aprobat Tratatul. Preşedintele ceh a renunţat, de asemenea, să se opună ratificării şi astfel ultimul obstacol a fost eliminat.

În pregătirea evenimentului, liderii UE s-au reunit, luna trecută, pentru a atribui cele două noi funcţii create de Tratat. Premierul belgian, Herman Van Rompuy, a fost desemnat primul preşedinte al UE, iar comisarul Catherine Ashton a preluat postul de şef al diplomaţiei.

În ceea ce îl priveşte pe dl Barroso, intrarea în vigoare a Tratatului îi va permite să continue demersurile pentru alcătuirea noii Comisii, ai cărei membri au fost nominalizaţi săptămâna trecută. De asemenea, alţi 18 parlamentari europeni aleşi în iunie conform regulilor prevăzute de Tratatul de la Lisabona, îşi pot lua în primire posturile în cadrul Parlamentului European.

Acesta este însă doar începutul.

Pe lângă multe alte schimbări, Tratatul redistribuie numărul voturilor de care beneficiază statele membre şi elimină dreptul de veto naţional în unele domenii. Prerogativele Comisiei sunt extinse, iar implicarea Parlamentului în procesul legislativ creşte în mod semnificativ.

Cetăţenii vor avea posibilitatea de a influenţa direct politica UE, prin intermediul unui nou proces de înaintare a petiţiilor. Carta drepturilor omului capătă forţă obligatorie.

Tratatul de la Lisabona modifică Tratatele de la Roma şi Maastricht, oferind UE un nou cadru juridic şi instrumentele necesare pentru a face faţă provocărilor care apar într-o lume din ce în ce mai interconectată.

Tratatul pe scurt

Parlamentul European şi Tratatul de la Lisabona

Tratatul de la Noul Tratat este inaugurat cu foc de artificii în oraşul în care a început totul.

Drumul a fost lung, însă astăzi Tratatul de la Lisabona a intrat în sfârşit în vigoare şi odată cu el, o serie de schimbări majore la nivel instituţional, menite să raţionalizeze procesul decizional şi să confere UE o mai bună reprezentare pe plan extern.

Considerat piatra de temelie a unei uniuni mai democratice, mai eficiente şi mai transparente, tratatul încununează o lungă strădanie de a rescrie reglementările interne ale UE, nevoia acestei modificări făcându-se simţită odată cu extinderea din 2004.

„Tratatul de la Lisabona îi pune pe cetăţeni în centrul proiectului european”, a declarat preşedintele Barroso. „Sunt foarte bucuros că dispunem, în prezent, de instituţiile necesare pentru a acţiona şi că intrăm într-o perioadă de stabilitate.”

Acest moment de importanţă crucială a fost marcat printr-o ceremonie desfăşurată la Lisabona, locul semnării Tratatului în urmă cu doi ani.

Pentru a intra în vigoare, era necesar ca toate statele membre să îl ratifice – proces care s-a încheiat nu cu mult timp în urmă. În luna octombrie, alegătorii irlandezi s-au reîntors la urne şi de data aceasta au aprobat Tratatul. Preşedintele ceh a renunţat, de asemenea, să se opună ratificării şi astfel ultimul obstacol a fost eliminat.

În pregătirea evenimentului, liderii UE s-au reunit, luna trecută, pentru a atribui cele două noi funcţii create de Tratat. Premierul belgian, Herman Van Rompuy, a fost desemnat primul preşedinte al UE, iar comisarul Catherine Ashton a preluat postul de şef al diplomaţiei.

În ceea ce îl priveşte pe dl Barroso, intrarea în vigoare a Tratatului îi va permite să continue demersurile pentru alcătuirea noii Comisii, ai cărei membri au fost nominalizaţi săptămâna trecută. De asemenea, alţi 18 parlamentari europeni aleşi în iunie conform regulilor prevăzute de Tratatul de la Lisabona, îşi pot lua în primire posturile în cadrul Parlamentului European.

Acesta este însă doar începutul.

Pe lângă multe alte schimbări, Tratatul redistribuie numărul voturilor de care beneficiază statele membre şi elimină dreptul de veto naţional în unele domenii. Prerogativele Comisiei sunt extinse, iar implicarea Parlamentului în procesul legislativ creşte în mod semnificativ.

Cetăţenii vor avea posibilitatea de a influenţa direct politica UE, prin intermediul unui nou proces de înaintare a petiţiilor. Carta drepturilor omului capătă forţă obligatorie.

Tratatul de la Lisabona modifică Tratatele de la Roma şi Maastricht, oferind UE un nou cadru juridic şi instrumentele necesare pentru a face faţă provocărilor care apar într-o lume din ce în ce mai interconectată.

Tratatul pe scurt

Parlamentul European şi Tratatul de la Lisabona

Tratatul de la Lisabona

caleaeuropeana.ro » Tratatul Lisabona

The ECONOMIST: “Prioritatile” celor de la Bruxelles

Noul Tratat Lisabona, inaugurat cu foc de artificii in orasul in care a inceput totul