Ce lecţii economice predă Germania Europei

Germania nu și-a dorit să fie centrul gravitațional al Europei, după cum arată și politica sa externă, dar asta a ajuns: puterea indispensabilă a Europei. Adevarul prezintă în ediţia electronică trăsăturile modelului german.

1. Fabrici de ucenici

Sistemul german de educaţie duală pune accent pe practica pe care o oferă angajatorii, pe lângă sistemul de învăţământ general şi vocaţional. În fiecare an marile corporaţii industriale germane, precum Mercedes-Benz, primesc aproximativ 2.000 de ucenici (doar o cincime sunt femei). Nouă din zece îşi găsesc apoi un job permanent acolo. Programele de training pentru ucenici sunt elaborate în urma unei consultări între viitorii angajatori, traineri şi guvern, care acoperă o parte a costurilor.

Wilfried Porth, director de resurse umane pe întreg concernul Daimler, crede însă că modelul nu poate fi copiat de orice stat. „Nu poţi să dai copy-paste. Ai nevoie de un sistem şcolar care să-l susţină. În Germania avem o tradiţie de fidelitate faţă de companie şi un focus puternic pe tehnologie. Pentru asta ai nevoie de oameni foarte capabili”, explică el. Universităţile tehnice germane chiar îşi îndeplinesc rolul de pregătire efectivă a viitoarei forţe de muncă a ţării. Chiar şi aşa, oarecum paradoxal, Germania are înă o nevoie tot mai mare de lucrători înalt calificaţi din străinătate. La final, Hagen Kramer, profesor de economie la Universitatea Karlsruhe, explică succesul exporturilor germane prin calitatea produselor. Iar aceasta este dependentă de un flux constant de forţă de muncă cu calificări medii şi înalte.

2. Nişele nespectaculoase

Succesul german se bazează pe maşini-unelte gri, pe o electrotehnică de neînţeles şi pe produse chimice plictisitoare, descrie cotidianul economic german Handelsblatt. Cu un volum al exporturilor de peste 1.000 de miliarde de euro şi cu firme care reușesc să păstreze piaţa internă, dar o cuceresc şi pe cea chineză şi-și apără vechile debuşee din Europa şi America, Germania pare de neoprit. Odată cu creșterea exporturilor a crescut și reputația țării. Dobânzile la bondurile germane sunt cele mai mici din Europa pentru că stabilitatea economică și politică a țării îi atrage pe investitori.

3. Păstrarea industriei

Față de țări precum Franța, Marea Britanie și SUA, care au marșat pe domenii precum serviciile financiare, Germania s-a încăpățânat să mizeze pe așa numita old economy și nu s-a dezindustrializat. Iar pariul pe industria clasică cu multe firme care activează în electronică, în industria oțelului și în cea constructoare de mașini, s-a dovedit corect. Concernele mari şi puternic orientate către export, precum Siemens, Thyssen-Krupp sau VW, au profitat de creșterea constantă a cererii pentru astfel de produse în Europa de Est, America de Sud și Asia. Companiile germane s-au specializat, au închis toate departamentele nerentabile, dar investesc mult în inovație și cercetare. Ca urmare, eticheta Made in Germany este o garanție pentru fiabilitate şi rezistenţă. „Marea calitate a companiilor germane este că pot evalua excelent în ce domenii rentează inovații pe termen mediu și lung”, spune Klaus Peter Gushurst de la firma de consultanță Booz&Company, citat de Handelsblatt. În plus, capitaliştii nemţi nu se aruncă în tranzacții financiare riscante.

4. Parteneriatul social

Și cultura consensului între sindicate și patronate este unul dintre factorii care contribuie la forța economică germană. Există o lege care obligă firmele de o anumită mărime să-i implice pe reprezentanții angajaților în conducerea companiei. Se asigură astfel o interacțiune constantă între membrii Consiliilor de administrație, sindicate și reprezentanții capitalului.

Pe de altă parte, alături de exporturi, care au suplinit scăderea consumului intern, Germania şi-a menţinut competitivitatea economică mai ales prin creşterea moderată a salariilor şi prin flexibilizarea pieţei muncii, spunea Kerstin Bernoth, cercetătoare la Institutul german pentru cercetări economice, într-un interviu din 2010 pentru FP România. Decisivă a fost însă „munca scurtă” (Kurzarbeit) – companiile au recurs la scurtarea timpului de lucru pentru a evita concedierile, creşterea şomajului şi, consecutiv, prăbuşirea consumului şi falimentele. „În contextul unei scăderi drastice a producţiei, de aproximativ 30-40%, chiar de 50% în industria oţelului, ar fi trebuit ca numărul şomerilor germani să crească la peste 5 milioane, dacă s-ar fi recurs la concedieri masive. Nu s-a întâmplat asta. Am rămas la o rată a şomajului de 10%, faţă de ţări ca Spania sau Irlanda unde s-a ridicat la 20%, pentru că am folosit instrumente de flexibilizare a pieţei muncii, precum scurtarea timpului de lucru”, explica şi Dierk Hirschel, expert în economie la sindicatul Verdi, în acelaşi context.

5. Cultura stabilităţii

Cota de capital social de minim 40% pe care și-au impus-o primele 100 de firme germane listate la bursă în anii de boom le-a ajutat să ajungă în prezent la venituri de peste 80 de miliarde de euro net și la rezerve de cash care se ridică la o valoare de 170 de miliarde de euro. Ele au preferat să-și păstreze lichiditățile, în loc să le investească.

Un alt factor care a făcut Germania mai puţin vulnerabilă în vreme de criză a fost faptul că n-a participat la boomul imobiliar. Preţurile reale ale imobilelor au stagnat faţă de cele din SUA şi Marea Britanie, astfel încât nu s-a ajuns la o îndatorare masivă a gospodăriilor.

Pe de altă parte, Germania și-a crescut cheltuielile guvernamentale și investițiile în infrastructură, iar firmelor ale căror piețe principale au fost lovite puternic de criză li s-a facilitat accesul la credite.

Articolul integral poate fi accesat AICI.

Sursa: Adevarul.ro
Foto:  policyinnovations.org

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *