Ce moştenire lasă Catherine Ashton Uniunii Europene?

de Razvan Buzatu, sef Departament Afaceri Europene si Globale, caleaeuropeana.ro

razvan buzatuAnul acesta se implinesc cinci ani de cand friele afacerilor externe ale Uniunii Europene au fost preluate de baroneasa Catherine Ashton. Imi aduc aminte ca atunci, in 2009, se prefigura ca functia de Inalt Representant al Uniunii pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate sa fie preluata de acelasi Javier Solana. Acesta ar fi asigurat astfel, in cunostinta de cauza si cu o experienta de necontestat, o continuitate a dezvoltarii institutiilor Uniunii Europene pe probleme externe, mai ales ca a fost si artizanul Strategiei Europene de Securitate din anul 2003. Ar fi fost in masura sa integreze afacerile externe, politica de vecinatate, cooperarea internationala, ajutor umanitar si reactia Uniunii la situatii de criza, cu nevoia de transfer de suveranitate pe probleme de afaceri externe si politica de aparare de la nivel national la nivel comunitar. Acestea ar fi adus Uniunea Europeana mai aproape de realitatea crearii Statelor Unite ale Europei. Chiar daca statele membre ale UE nu erau pregatite la nivel national sa foloseasca palaria intrnationala conferita de nivelul comunitar, Strategie de Securitate Europeana a pus bazele participarii UE la dezvoltarea globala a intregii lumi. Deci, oricine ar fi preluat functia de Inalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate, ar fi avut o baza solida, data inclusiv de prevedrile Tratatelor de la Lisabona, de a construi Uniunea Europeana pentru a deveni unul dintre actorii globali puternici.

Dupa ce a fost intarziata numirea lui Javier Solana in aceasta functie, cu toate punctele forte si slabe ale ducerii la bun sfarsit a mandatul sau, acesta s-a retras si astfel, au inceput luptele la nivel national pentru propunerile de candidati. Chiar daca se vehiculasera o serie de nume grele, cu recunoastere internationala, precum David Miliband, Chris Patten, Wolfgand Schussel, Martti Ahtisaari, Joschka Fischer, Ollie Rehn, Carl Bildt, Ursula Plassnik si chiar Jaap de Hoop Scheffer, negocierile bilaterale si multilaterale dintre Statele Membre ale UE nu au dus catre un rezultat satisfacator. Problema se punea in felul urmator: daca persoana care urma sa fie numita si votata de Parlamentul European, impreuna cu tot Colegiul Comisarilor, era o personallitate prea puternica, care stralucea prea tare la nivel international si care putea sa angajeze Uniunea Europeana in proiecte globale importante, atunci acea persoana trebuia sa tina cont de ritmul lent de dezvoltare interna al UE si trebuia sa aiba o prezenta discreta, dar eficace pe plan extern. Asa ca, nici unul dintre cei vehiculati mai sus nu reprezentau neaparat o solutie. Pe fundalul acestei abordari, britanicii au venit cu propunerea baronesei Catherine Ashton. Motivele acestei alegeri au fost multiple:

– era un negociator si un mediator de exceptie in Marea Britanie. Un exemplu elocvent a fost si acela ca a fost reprezentantul Premierului britanic pentru adoptarea Tratatelor de la Lisabona de catre Camera Lorzilor a Marii Britanii.

– a mentinut permanent un statut cat mai discret in privinta expunerii sale pe parcursul negocierilor.

– a stiut cum sa capitalizeze politic foarte discret reusitele sale la nivel national.

– indeplinea criteriul de gen dorit la nivel comunitar, fiind si prima femei ce ar fi cumulat, potrivit Tratatelor de la Lisabona, o mare parte din atributiile externe ale UE, mai putin portofoliile politicii de vecinatate si cooperarii internationala, ajutorului umanitar si reactiei Uniunii la situatii de criza.

Asa ca, varianta Catherine Ashton a fost cea mai buna alegere, tinand cont de stadiul de dezvoltare al Uniunii Europene. Cu toate ca si-a inceput mandatul sub semnul criticilor privind necunoasterea domeniului si a lipsei de experienta in afaceri externe, Catherine Ashton a facut ceea ce stia sa faca cel mai bine. Adica, sa negocieze si sa medieze tacit si discret viitorul UE in lume. Tratatele de la Lisabona ii dadeau si limitele de utilizare a mandatului sau.

In baza acelorasi Tratate, a infiintat Serviciul European pentru Actiune Externa, institutie diplomatica ce urma sa o ajute in desfasurarea activitatilor sale externe. Si-a numit oameni cu mare experienta in diplomatie, in afaceri externe si in institutiile UE, in pozitiile cheie din Serviciu, printre ei numarandu-se si Pierre Vimont, in functia de Secretar general si David O`Sullivan in functia de Director general pentru probleme administrative, dar si Helga Schmid si Marciej Popovski in functiile de secretari generali adjuncti pe probleme politice si respectiv pe probleme inter-institutionale. Dupa care, a inceput sa isi creeze echipa de diplomati pentru celelalte functii din Serviciu, dar si pentru reprezentantele si delegatiile UE in lume.

Daca mostenirea sa va ramane:

– recunoasterea de catre SUA, prin Hilary Clinton si ulterior John Kerry,  a consolidarii relatiilor cu UE

– sau negocierea si medierea intre cele 6 puteri ale lumii a acordului interimar de la Geneva asupra programului de dezvoltare nucleara desfasurat de Iran

– sau medierea si negocierea intre Serbia si Kosovo pentru acceptarea unui compromis facut de Serbia fata de Kosovo prin care Guvernul de la Pristina are autoritate legala peste intreg teritoriul kosovar, inlcusiv peste zonele majoritate sarbe din nordul Kosovo

– sau negocierea purtata cu armata egipteana si cu reprezentantii Fratiei Musulmane din Egipt a vizitarii fostului Presedinte al Egyptului, Mohamen Morsi

– sau … esecurile de comunicare legate de Haiti sau impuscarea copiilor evrei din Toulouse si neparticiparile la intrunirile Consliliului pentru Afaceri Externe, vom putea decide in analizele pe care le voi face ulterior.

Un lucru este cert. Schimbarea vine odata cu alegerile pentru Parlamentul European din 22-26 mai 2014. Asa cum arata lucrurile in prezent la nivelul UE, se pare ca vom asista la o situatie asemanatoare cu cea din 2009. Numai ca de data aceasta Catherine Ashton nu mai vrea un nou mandat. Lista de candidati este pregatita. Poate Romania sa ofere o alternativa, bazata pe interesul national si pe un interes european care nu este inca definit oficial? Poate ca da…

 

.

Share daca ti-a placut articolul:

One Response to Ce moştenire lasă Catherine Ashton Uniunii Europene?

  1. Pingback: Șefa diplomației europene vine la București. ANALIZĂ: Ce moştenire lasă Catherine Ashton Uniunii Europene? | caleaeuropeana.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

seven − 1 =