CERTIFICATELE PENTRU EMISIA DE GAZE CU EFECT DE SERĂ

Autori:  Emilian M. Dobrescu; Diana Pociovălişteanu

Potrivit actualei scheme de tranzacţionare a cotelor de emisii poluante (ETS), pe baza căreia companiile mari poluatoare pot cumpăra credite pentru emisii de dioxid de carbon de la firmele mai puţin poluatoare în limitele cotelor naţionale de emisii de CO2, 90 la sută dintre aceste credite sunt acordate gratuit. Pachetul legislativ privind schimbările climatice, prezentat de Comisia Europeană în luna ianuarie 2008, propune ca din anul 2013 companiile să fie obligate să achiziţioneze aceste credite în cadrul unor licitaţii internaţionale, în unele sectoare, precum producţia de energie electrică, procentul creditelor acoperite de aceste licitaţii fiind de 100 la sută.

Factura climatică – o gaură neagră a bugetelor naţionale

Oceanele absorb aprox o treime din emisiile de dioxid de carbon (CO2) din atmosferă. Acest gaz are efectul scăderii indicelui pH al apei, provocând o serie de reacţii chimice ale elementelor chimice ale elementelor dizolvate în apă, reacţii descrise sub numele de acidificare. Emisiile de CO2 din atmosferă, în special din surse industriale, au dus la o creştere rapidă a gradului de aciditate a apei oceanelor, cu consecinţe încă necunoscute, pe termen lung, asupra ecosistemului marin, conform unui studiu din martie 2010 al Academiei Americane de Ştiinţe. Modificările climatice suferite de apa oceanelor reprezintă o problemă din ce în ce mai gravă, conform cercetătorilor americani, care semnalează că animalele marine nu vor supravieţui unei schimbări atât de rapide a mediului lor de viaţă. Fără o reducere substanţială a emisiilor de CO2 sau fără a se reuşi controlarea emisiilor de CO2 cu efect de seră pentru atmosferă prin alte metode, apa oceanelor va deveni din ce în ce mai acidă.

În vara anului 2008, Polonia a încercat să formeze o minoritate de blocaj în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte lansarea sistemului de licitare completă a cotelor de dioxid de carbon fixate pentru statele membre, începând din 2013. Polonia a fost nemulţumită de hotărârea Comisiei Europene (CE) de a reduce cotele de emisii de CO2 şi a căutat aliaţi în cadrul UE pentru a bloca decizia CE; acţiunea Varşoviei a vizat, în special, noile state membre ale UE, care, din dorinţa de a cunoaşte o dezvoltare economică rapidă, au nevoie de consolidarea sectoarelor energofage, dar ele sunt în acelaşi timp responsabile de aproape jumătate din totalul emisiilor de dioxid de carbon din Europa.

Măsurile, destinate să ducă la reducerea emisiilor de CO2 în UE cu 21 la sută până în 2020, în raport cu nivelul din anul 1990, propun ca Bruxellesul să scadă numărul total al creditelor disponibile pentru emisii de CO2, cu 1,74 la sută în fiecare an, începând cu 2012. Polonia, care produce 96 la sută din necesarul său de energie electrică în termocentrale pe carbune, se teme că sistemul de licitare a cotelor de emisii de CO2 va duce la falimentul companiilor sale energetice, în favoarea firmelor occidentale mai bogate, care sunt mai eficiente şi care investesc masiv în noile tehnologii.

Liderii UE au căzut de acord, la Consiliul European de la sfârşitul lunii octombrie 2009, cu peste o lună înaintea istoricului summit pe problemele mediului, din decembrie, de la Copenhaga, să sprijine eforturile ţărilor în curs de dezvoltare, inclusiv europene, în lupta cu schimbările climatice. Deşi au spus că ar fi nevoie de 100 miliarde de euro, ei nu s-au pus însă de acord în privinţa sumelor la care să se angajeze Uniunea Europeană. Între 22 şi 50 miliarde euro anual ar trebui să provină din finanţări publice internaţionale. Comentatorii spun că decizia Uniunii în privinţa angajamentului financiar trebuie să aibă în vedere şi să analizeze şi decizia celorlalte state dezvoltate.

Liderii europeni s-au pus de acord că o finanţare rapidă de 5-7 miliarde de euro va trebui realizată pentru perioada 2010-2012, înainte de intrarea în vigoare a noului tratat pentru climă. Cu acest prilej, un grup de nouă state estice, printre care Polonia şi România, îşi pun problema că vor ajunge să plătească mai mult decât îşi permit. De aceea, aceste state au cerut ca orice contribuţie la fonduri de acest tip să se facă voluntar. UE sprijiă o ţintă de reducere, până în 2050, a emisiilor colective ale ţărilor dezvoltate, cu 80-95 la sută mai mică faţă de nivelurile din 1990. „Le-am oferit tuturor liderilor lumii o viziune foarte întunecată a ceea ce ne spune ştiinţa şi acest lucru ar trebui să ne motiveze pe toţi, dar mi-e teamă că nu văd dovezi ale acestei motivări în stadiul actual. Ştiinţa a fost dată la o parte şi spaţiul rămas a fost umplut cu miopie politică, în condiţiile în care fiecare ţara încearcă acum să-şi protejeze propriile interese înguste pe termen scurt. Le e teamă să ducă negocierile mai departe pentru că ar trebui să facă compromisuri în privinţa acestor interese” spunea Rajendra Pachauri, şeful Panelului Internaţional al Schimbărilor Climatice.

La sfârşitul lui noiembrie 2009, înaintea summitului de la Copenhaga, SUA au anunţat spre surpriza generală, reducerea de 17 la sută a emisiunilor de gaz cu efect de seră de acum până în 2020, în raport cu nivelul din 2005. Acest anunţ a fost deja socotit insuficient de mişcările ecologiste, care au solicitat SUA să facă mai multe eforturi. Ca răspuns, Washington-ul s-a arătat gata să se angajeze la o reducere de 30 la sută până în 2025 şi 42 la sută până în 2030. Aproape simultan, Pekin-ul a prezentat propriile sale cifre: o reducere de 40-45 la sută a «intensităţii sale carbonice» (emisiuni poluante pe unitate a PIB-ului), de aici până în 2020, în raport cu 2005. Reamintim că Uniunea Europeană s-a angajat să realizeze o reducere de 20 la sută a gazelor cu efect de seră şi este pregătită să mărească această reducere până la 30 la sută.

Foaia de parcurs a Uniunii Europene

UE s-a angajat pentru 2020 să scadă cu 20 la sută emisiile de gaze cu efect de seră, să utilizeze în proporţie de 20 la sută energii regenerabile şi sa realizeze economii de energie de 20 la sută. UE şi-a redus emisiile de gaze cu efect de seră cu circa 16 la sută în 2010 şi a crescut cota de energie regenerabilă la aprox 10 la sută, potrivit datelor făcute publice de Comisia Europeană; dar a înregistrat întârzieri foarte mari în economisirea de energie, care nu a fost decât de 3 la sută, în condiţiile în care statele membre nu sunt supuse la nici o constrângere.

O foaie de parcurs cu noi etape şi ţinte a fost discutată pe 21 iunie 2011 la Luxemburg, cu scopul de a oferi coerenţă acţiunii UE pentru limitarea încălzirii climatice la 2 grade Celsius în 2050. Au fost propuse trei etape: o reducere cu 40 la sută în raport cu nivelul din 1990 până în 2030, cu 60 la sută până în 2040 şi cu 80 la sută până în 2050.

În ziua lansării foii de parcurs pentru limitarea încălzirii climatice, Polonia s-a opus din nou oricărui angajament suplimentar de reducere a gazelor cu efect de seră, blocând astfel poziţia UE în negocierile internaţionale asupra climatului, cu câteva zile înainte de a prelua preşedinţia UE. Premierul polonez Donald Tusk i-a comunicat această poziţie ministrului Mediului, Andrzej Kraszewski, şi anume că Polonia refuză orice angajament dincolo de reducerea cu 20 la sută aprobată în 2008 în cadrul planului de acţiune al UE. “Este dezamăgitor”, a comentat comisarul european însărcinat cu Climatul, Connie Hedegaard. Ea a subliniat şi poziţia izolată a Poloniei, notând că “marea majoritate a statelor UE au acceptat foaia de parcurs” a Comisiei privind reducerea suplimentară a emisiilor de gaze cu efect de seră. Producătoare de cărbuni şi dependentă de această energie fosilă foarte poluantă, folosită pentru producţia de electricitate, Polonia a acceptat cu foarte multe reticenţe, aşa cum am arătat mai sus, planul de acţiune adoptat în 2008.

 

Avântul economiei verzi

Cu peste 3 milioane de locuri de muncă în toată Europa, activităţile economice “verzi” (care nu poluează natura) încep să se situeze înaintea industriilor poluante în ceea ce priveşte numărul de angajaţi. Aceasta este una din concluziile unui studiu iniţiat la jumătatea anului 2009 de organizaţia WWF (World Wide Fund for Nature). Intitulat “Low Carbon Jobs for Europe (“Locuri de muncă în economia europeană cu emisii reduse de carbon”), studiul arată ca aproximativ 3,4 milioane de joburi ţin direct de sectorul energiilor regenerabile, de cel al transportului sustenabil şi al bunurilor şi serviciilor bazate pe consum redus de energie. Industriile poluante, cum ar fi  cea a mineritului, a gazelor, a electricităţii, a cimentului sau a prelucrării metalelor, însumează 2,8 milioane de locuri de muncă în întreaga Europă. Previziunile indică o creştere a pieţei forţei de muncă din sectorul „verde” şi, concomitent, un declin al ofertei din zona industriilor poluante. “Acest studiu indică, în mod evident, o contribuţie pozitivă a politicilor şi tehnologiilor prietenoase cu mediul la economia europeană”, a declarat Jason Anderson, coordonatorul WWF pe Politici Europene de Climă şi Energie. “Economia curată (subl. ns.) este pe punctul de a lua avânt, iar dacă politicienii vor continua să sprijine industriile poluante, Europa va trebui să plătească un preţ uriaş în viitor, financiar vorbind, dar, mai ales din punct de vedere ecologic”, a continuat Anderson.

Cifrele disponibile în studiul WWF indică 400.000 de angajaţi în zona energiilor regenerabile, aproximativ 2,1 milioane în transportul sustenabil şi 900.000 în industria bunurilor şi serviciilor bazate pe un consum mic de energie. Aceste locuri de muncă se referă, de exemplu, la producţia, instalarea şi întreţinerea turbinelor eoliene şi a panourilor solare sau la activităţi de construcţie pentru eficientizarea energetică în clădirile deja existente. Toate aceste activităţi prezintă o creştere considerabilă, mai ales cele bazate pe energia eoliană, pe celulele fotovoltaice şi bioenergie. Raportul mai dezvăluie un total de 5 milioane de locuri de muncă legate indirect de activităţile economice verzi. Ţările europene cu cel mai mare număr de locuri de muncă verzi sunt: Germania, Spania şi Danemarca – pentru energia eoliană, Germania şi Spania – pentru energia solară. Alte ţări se bucură, de asemenea, de progrese în activităţi similare, având un mare potenţial de dezvoltare.

Cu prilejul Consiliului European de la Bruxelles, din 18-19 iunie 2009, WWF a solicitat Uniunii Europene să se angajeze să reducă emisiile de gaze cu efect de seră la nivel intern şi să facă tranziţia spre o economie verde. Consiliul din vara anului 2009, a întărit angajamentul Europei de a-şi reduce emisiile, pentru a păstra astfel creşterea temperaturii medii globale sub pragul de 2 grade. Doar în felul acesta, Europa poate dovedi că planurile ambiţioase de combatere a  schimbărilor climatice merg mână în mână cu dezvoltarea viitoarelor economii şi locuri de muncă. După cum demonstrează acest raport, un angajament ferm de reducere a gazelor cu efect de seră va sprijini reluarea creşterii în economia europeană.

 

Performanţe europene privind certificatele

Reguli mai clare şi un aer mai curat sunt obiectivele directivei privind emisiile industriale, aprobată la începutul lunii iulie 2010 de către Parlamentul European. Directiva aplică limitari mai stricte asupra poluării aerului, dar statele membre dispun de o anumită flexibilitate in privinţa extinderii termenelor limită pentru unele centrale termoelectrice sau exceptării anumitor instalaţii de la noile reguli.

Directiva privind emisiile industriale are ca scop îmbunătăţirea sănătăţii şi a protecţiei mediului, dar are în vedere şi simplificarea punerii în aplicare a prevederilor. Ea actualizează şi comasează şapte acte legislative, inclusiv Directiva privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanţi provenind de la instalaţii de ardere de dimensiuni mari şi Directiva privind Prevenirea şi Controlul Integrat al Poluării (IPPC), referitoare la modul de funcţionare a celor cca 52.000 instalaţii agricole şi industriale cu un mare potenţial de poluare, deţinute de ţările membre.

Oxizii de azot, dioxizii de sulf şi particulele de praf reprezintă un nivel ridicat de risc pentru sănătate şi mediu, contribuind de exemplu la dezvoltarea cancerului sau al astmului, precum şi la ploaia acidă. Limite mai stricte pentru aceste emisii vor fi introduse începând din 2016. Statele membre UE trebuie să elaboreze planuri naţionale tranzitorii pentru a permite centralelor termoelectrice de mari dimensiuni (inclusiv cele pe bază de carbune) să atingă până în 2020 valorile limită ale emisiilor de noxe în atmosferă. Alte instalaţii mai vechi nu trebuie să îndeplinească aceste obiective dacă vor fi închise până la sfârşitul anului 2023 sau dacă dispun de 17.500 de ore de exploatare după 2016. Centralele termoelectrice de dată mai recentă trebuie să respecte noile norme de poluare a aerului.

        Pentru a obţine un permis, instalaţiile cărora li se aplică regulile IPPC trebuie să dispună de cele mai bune tehnologii disponibile pentru a optimiza performanţa globală în materie de mediu; pentru aceasta vor fi luate ân calcul emisiile în aer, sol, apă, dar şi nivelul de zgomot şi siguranţă. Statele membre dispun de o anumită flexibilitate în aplicarea acestor limite, atât timp cât se asigură un nivel înalt de protecţie a mediului. La insistenţa deputaţilor europeni, trebuie demonstrat că, din motive tehnice sau circumstanţe locale, nivelul costurilor este disproporţional cu performanţa de mediu. De asemenea, este necesară o evaluare pentru a asigura că aceste norme nu vor deveni prea flexibile fără o justificare adecvată.

 

Situaţia certificatelor AAU în România

Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) a solicitat Parlamentului o lege care să permită statului român să vândă disponibilul de certificate de emisie de gaze cu efect de seră. România ar putea încasa cel puţin 2 miliarde de euro pentru un disponibil de aproximativ 350 milioane de astfel de certificate. Oamenii de afaceri susţin comercializarea de urgenţă a acestor drepturi pentru că, din 2010, piaţa europeană poate fi invadată de certificatele Ucrainei şi Rusiei. La sfârşitul lunii aprilie a.c., Guvernul a aprobat Hotărârea privind modul în care vor fi cheltuite sumele obţinute în urma vânzării certificatelor pentru emisii de dioxid de carbon (prescurtat AAU-uri); banii vor fi folosiţi atât pentru reabilitarea grupurilor energetice, creşterea producţiei de energie din surse regenerabile, cât şi pentru împăduriri. AAU-urile pot fi vândute Japoniei şi statelor membre UE. În urma vânzării certificatelor, România ar putea obţine cca două miliarde de euro.

Comercializarea surplusului de AAU-uri se face prin negociere directă, în baza contractului de stat pentru comercializarea surplusului de AAU-uri. Tipurile de proiecte care pot fi finanţate din vânzarea surplusului de AAU-uri sunt următoarele: a) dezvoltarea de tehnologii curate, inclusiv gazeificarea carbunelui; b) modernizarea şi reabilitarea grupurilor energetice; c) creşterea producţiei de energie din surse regenerabile; d) îmbunătăţirea utilizării eficiente a energiei în clădiri; e) reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în agricultură; f) reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în transporturi, prin stimularea utilizării autovehiculelor hibrid şi a celor electrice; g) împădurirea unor suprafeţe de terenuri, inclusiv a terenurilor agricole degradate; h) managementul deşeurilor cu reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

România are un disponibil minim pentru comercializarea AAU-urilor de 60.000.000 t echivalent CO2 anual, în perioada 2008-2012. În prezent piaţa de AAU-uri indică preţuri situate între 4-8 euro pentru o tonă echivalent CO2 (1 AAU = 1 tonă CO2 echivalent). Valorificarea pe piaţa internaţională a surplusului de certificate va fi făcută de Ministerul Economiei în colaborare cu Ministerul Mediului, Ministerul Finanţelor şi Ministerul Afacerilor Externe. Le dorim transparenţă în această operaţiune de aducere de valută la bugetul secătuit al ţării.          

În septembrie 2009, Consiliul Român pentru Clădiri Verzi, împreună cu WWF Programul Dunăre – Carpaţi România, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare şi Asociaţia Auditorilor Energetici pentru Clădiri au semnat o scrisoare de poziţie privind măsurile care ar trebui luate pentru a încuraja eficienţa energetică a clădirilor. Documentul, intitulat „România şi politicile privind schimbările climatice – Stimuli economici din direcţionarea către o economie verde” atrage atenţia asupra oportunităţilor economice asociate cu implementarea politicilor de mediu, în special în domeniul construcţiilor. Documentul sugerează şi măsuri concrete care, aplicate, ar reprezenta investiţii pentru o creştere economică durabilă şi nu costuri la buget.

Analiştii economici preconizează o creştere a preţului la energie, la nivel global, odată cu depăşirea crizei economice mondiale şi înregistrarea unor noi creşteri economice. Aceasta va ridica miza discuţiilor despre eficienţa energetică şi costurile acesteia. Poziţia organizaţiilor semnatare ale documentului intitulat „România si politicile privind schimbările climatice. Stimuli economici din direcţionarea către o economie verde” a fost legată de faptul că acţiunea pentru sporirea eficienţei energetice reprezintă o investiţie pentru o creştere economică durabilă şi nu un cost la buget. Costurile asociate implementării măsurilor legate de încurajarea eficienţei energetice şi a producerii energiei din surse regenerabile sunt minime, deorece acestea constituie investiţii returnate în viitor prin economii de energie din surse convenţionale.

Prin utilizarea tehnologiilor inovative deja existente, consumul de energie în clădiri – atât în cele noi, cât şi în cele mai vechi – poate fi redus cu 30-50 la sută fără a fi necesare investiţii iniţiale semnificative. În plus, se poate încuraja crearea unor scheme de împrumuturi publice şi/sau private ce pot fi utilizate pentru lucrări de îmbunătăţire a eficienţei energetice în clădiri, extinzând astfel, cu un impact minim asupra bugetului public, aria de cuprindere a unor programe guvernamentale deja existente. Este foarte important să fie create noi mecanisme financiare, care să încurajeze dezvoltarea construcţiilor verzi, tehnologiilor inovatoare, soluţiilor de producere a energiei din surse regenerabile şi producătorii de echipamente eficiente energetic. Acest tip de investiţii sunt recompensate prin economii ale consumului de energie în viitor şi reprezintă o modalitate puţin costisitoare de încurajare a inovării. Aceste mecanisme vor ajuta România să beneficieze de trecerea la o economie “verde” şi, de asemenea, pentru a putea crea noi locuri de muncă. Prin înfiinţarea unor linii de creditare – “împrumuturi verzi” pentru cetăţeni – pentru lucrări de reabilitare şi eficienţă energetică poate fi crescut impactul măsurilor deja existente – ne referim la Programul de reabilitare termică a blocurilor de locuit. Încheierea unor parteneriate cu instituţii financiare private ar putea rezolva problema managementului unui asemenea program şi ar creşte aria de acoperire a programelor existente.

Directiva Europeană pentru Performanţa Energetică a Cladirilor nu impune doar implementarea unor standarde, ci, furnizează cadrul şi oportunitatea pentru ca mediul de afaceri românesc să vândă produse şi servicii.Romaniaar avea cu adevărat şansa să întreacă alte ţări în această direcţie, având avantajul unei forţe de muncă relativ instruite, dar destul de ieftină. Trebuie să profităm de această oportunitate, dacă nu, ca şi altă dată, alţii o vor face înaintea noastră. În contextul economic şi politic actual, România este constrânsă de reguli europene foarte clare să ia urgent decizii, care prin costurile pe care le implică, puţin clarificate pentru populaţie, pot conduce la creştere şi stabilitate pe plan economic sau pot crea instabilitate economică pe termen lung.

Schema combinată de certificate pentru România

Notificarea oficială a schemei de sprijin privind energia electrică produsă din surse regenerabile de energie prin sistemul cotelor obligatorii de energie electrică combinată cu tranzacţionarea certificatelor verzi a fost transmisă Comisiei Europene. Acest demers  reprezintă ultima etapă înainte de punerea efectivă în practică a schemei de către instituţiile abilitate din România. Consiliul Concurenţei a avizat notificarea elaborată de Autoritatea Natională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) referitoare la această schemă,  înainte de a fi transmisă forului european.

Schema de sprijin pentru producătorii de energie electrică din surse regenerabile, instituită prin Legea nr. 220/2008, nu s-a aplicat întrucât măsurile de sprijin prevăzute sunt de natura ajutorului de stat sau susceptibile de a constitui ajutor de stat, pentru aplicarea acestora fiind necesară autorizarea prealabilă a Comisiei Europene. Schema a fost notificată informal Comisiei Europene în iulie 2010 şi a făcut obiectul mai multor etape de consultări tehnice şi schimburi de informaţii cu forul comunitar, în scopul respectării prevederilor Orientărilor comunitare privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului.

Ca urmare a consultărilor dintre autorităţile române şi Comisia Europeană, ANRE în colaborare cu Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi Consiliul Concurentei a elaborat Proiectul Ordonanţei de urgenţă care modifică şi completează Legea 220/2008, astfel încât să fie îndeplinite cerinţele Comisiei privind compatibilitatea măsurilor de sprijin cu legislaţia în domeniu. Legea 220/2008 prevede că producătorii de energie regenerabilă trebuie să primeasca certificate verzi în funcţie de tehnologia folosită. Potrivit noii legi, producătorii de energie regenerabilă beneficiază de certificate verzi în felul următor:

  • pentru energia produsă în centrale hidroelectrice cu puteri instalate de cel mult 10 MW: trei certificate pentru fiecare MWh produs şi livrat dacă centalele sunt noi şi două certificate pentru fiecare MWh dacă centralele sunt retehnologizate;
  • două certificate până în 2017 şi un certificat pînă în 2018 pentru fiecare MWh produs şi livrat de producătorii de energie eoliană;
  • trei certificate pentru fiecare MWh produs şi livrat de energie electrică obţinută din biomasă, biogaz sau sursă geotermală;
  • şase certificate pentru fiecare MWh din energie solară, produs şi livrat.

Potrivit Legii, furnizorii trebuie să achiziţioneze certificate verzi echivalente cu 8,3 la sută din energia comercializată în 2008, urmând ca ponderea să crească la 20 la sută până în 2020. Un certificat verde se poate tranzacţiona la o valoare cuprinsă între 27 şi 55 de euro.

 

“Performanţe” româneşti

La finalul anului 2010, România a purtat negocieri cu două companii japoneze, precum şi cu Guvernul Spaniei pentru vânzarea surplusului de certificate de emisii de dioxid de carbon[1]. Negocierile au fost purtate cu o întârziere de cel puţin 7 luni din pricina neconcordanţelor dintre Ministerul Mediului şi Ministerul Economiei.

Ţara noastră deţine cca 300 milioane astfel de certificate, iar din vânzarea acestora în lipsa poluatorilor români agenţi economici, se pot obţine cca 1-2 miliarde euro, în funcţie de preţul zilei de tranzacţionare (preţurile variază între 4-8 euro pentru o tonă CO2 echivalent); în decembrie 2010, nu fuseseră stabilite normele de aplicare a actului normativ care reglementează vânzarea certificatelor.

După doi ani de tergiversări, Guvernul a aprobat la sfârşitul lunii aprilie 2010 o hotărâre privind modul în care pot fi cheltuite sumele obţinute în urma vânzării certificatelor de emisii de dioxid de carbon (AAU-uri). Banii pot fi folosiţi atât pentru reabilitarea grupurilor energetice, creşterea producţiei de energie din surse regenerabile, cât şi pentru împăduriri. În urma vânzării acestor certificate, România poate obţine teeoretic, până la două miliarde de euro.

Comercializarea surplusului de AAU-uri se face prin negociere directă, în baza contractului de stat pentru comercializarea surplusului de AAU-uri. Tipurile de proiecte care pot fi finanţate din vânzarea surplusului de AAU-uri: a) tehnologii curate, incluzând, fără a se limita la gazeificarea cărbunelui, cogenerare de înaltă eficienţă; b) modernizarea şi reabilitatea grupurilor energetice; c) creşterea producţiei de energie din surse regenerabile; d) îmbunătăţirea utilizării eficiente a energiei în clădiri; e) reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera în agricultură; f) reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în transporturi, prin stimularea utilizării autovehiculelor hibrid şi a celor electrice; împădurirea unor suprafeţe de terenuri, inclusiv a terenurilor agricole degradate; g) managementul deşeurilor cu reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Fiecare proiect va fi aprobat prin hotărâre de Guvern pentru a demara. România are disponibil pentru comercializarea AAU-urilor de 60.000.000 t CO2 echivalent, anual, în perioada 2008-2012. Având-se în vedere faptul că în prezent, piaţa de AAU-uri indică preţuri între 4-8 euro pentru o tonă CO2 echivalent, venitul total la bugetul de stat care ar putea fi obţinut reprezintă cca 1.000-2.000 milioane euro. În cazul în care ar fi vândut tot surplusul, statul ar putea obţine mult mai mult. Pentru perioada 2008-2012, surplusul de AAU-uri care se comercializează este de cca 300.000.000 de unităţi AAU (unităţi ale cantităţii atribuite de emisii de gaze cu efect de seră; 1 AAU = 1 tonă CO2 echivalent).

SITUATIA EMISIILOR DE GAZE CU EFECT DE SERĂ ÎN ROMÂNIA

–    România este Parte atât la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (UNFCCC), cât şi la Protocolul la această Convenţie, semnat la Kyoto. Valoarea angajamentului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera (GHG), până în 2012, asumat de către Romania este de 8% faţă de anul de baza 1989.

–    Fiecare stat inclus în Anexa B a Protocolului de la Kyoto are dreptul să emită o anumită  cantitate de emisii de GHG în conformitate cu cantitatea atribuită prin Protocol. Unităţile cantităţii atribuite (AAU) sunt efectiv înregistrate, tranzacţionate şi urmărite prin Registrul Naţional al emisiilor de GHG (1 AAU = 1 tona CO2 echivalent). Cantitatea atribuită este proprietatea privată a statului român.

–    Conform Inventarului Naţional al emisiilor de GHG,  transmis în 2010 Comisiei Europene, nivelul emisiilor de GHG (145 milioane tone CO2 echivalent) este cu circa 38% mai scăzut decât valoarea ţintă medie prevăzută de Protocolul de la Kyoto pentru perioada 2008-2012.

–    Astfel, în concordanţă cu proiecţiile emisiilor de GHG pentru perioada 2008-2012, România îşi va îndeplini angajamentul de reducere cu 8% a emisiilor, fără măsuri suplimentare de reducere.

Concluzii

De vină pentru această situaţie pare să fie “legislaţia elaborată cu întârziere, dar şi lipsa de experienţă a funcţionarilor de la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM), care administrează Registrul naţional al emisiilor”[2]. Motivele menţionate mai sus sunt puerile. De vină nu pot fi decât nişte oameni care aveau aceste responsabilităţi naţionale, chiar dacă nu au fost consemnate în fişele posturilor lor: directorul general al ANPM, ministrul mediului şi primul-ministru, care în perioada 2008-2011 nu au făcut nimic în acest sens sau aproape nimic!

Ca urmare a analizei Inventarului Naţional transmis în anul 2010 de către România, experţi ai Secretariatului Naţiunilor Unite au înaintat Comitetului de Conformare al Protocolului de la Kyoto, un set de întrebări cu privire la unele nereguli identificate în raport (lipsesc date cu privire la emisiile de CO2 ale pădurilor din ţara noastră şi datele pe partea de agricultură, prost colectate). În perioada 6-8 iulie 2011, reprezentanţi ai Ministerului Mediului şi ai ANPM au prezentat un document scris şi au participat la Bonn (Germania), la o audiere oficială în faţa Comitetului de Conformare. Reprezentanţii României au încercat să se justifice spunând că nu au avut bani alocaţi pentru inventarierea anumitor surse de CO2 şi că au probleme cauzate de reducerea personalului ANPM; cei de la Comitet au replicat spunând că până la sfîrşitul lunii august a.c. partea română trebuie să ananlizeze serios situaţia şi că şi aşa, în pofida sesizărilor de până acum, România nu a făcut nimic şi că şi-au pierdut încrederea în noi. Cei de la Comitet au spus răspicat: “Vă avertizăm că vă vom închide inventarul de CO2. Aveţi mare grijă”!

 


Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *