„Cine este, de fapt, Obama în politica externă?” Cele mai importante editoriale din presa americană critică modul în care preşedintele SUA a reacţionat la expansionismul Rusiei lui Putin

Cele mai dure acuzaţii faţă de modul în care Barack Obama şi Casa Albă au ales să gestioneze criza din Ucraina au venit chiar de acasă, din SUA. Republicanii l-au atacat pe preşedintele american pentru “moliciunea” cu care a abordat negocierile cu Rusia şi Vladimir Putin, iar unii analişti, printre care şi fosta eminenţă cenuşie Henry Kissinger, acuză SUA că pur şi simplu nu au o politică externă coerentă, ceea ce le-a pus în situaţia de a se pune în inferioritate în faţa Rusiei. Gândul vă prezintă câteva fragmente din cele mai influente editoriale pe această temă, din presa americană.

ObamaModul în care preşedintele american Barack Obama a ales să gestioneze criza din Ucraina, care a culminat cu preluarea Peninsulei Crimeea de către Rusia, a fost criticat dur în SUA, atât de adversarii politici, cât şi de unii analişti.

Henry Kissinger, fost secretar de stat al SUA în perioada 1973-1977, sub preşedinţii Nixon şi Ford, este unul dintre cei mai influenţi diplomaţi şi analişti de politică externă. El arată, într-un editorial publicat de Washington Post, că SUA ar trebui înainte de toate să ştie unde vrea să ajungă, în gestionarea crizei din Ucraina, pentru că altfel va sfârşi printr-un eşec. Până acum, vorbele sale scrise înainte de preluarea Crimeii, par să se adeverească.

► “Discuţia publică din Ucraina este doar despre confruntare. Dar ştim încotro ne îndreptăm? În viaţa mea, am văzut patru războaie începute cu mare entuziasm şi sprijin public, pe niciunul neştiind cum să-l ducem la capăt, iar din trei dintre ele ne-am retras unilateral. Testul politicii este cum termini, nu cum începi. (…) O politică înţeleaptă a SUA faţă de Ucraina ar fi să caute o cale pentru ca cele două părţi ale ţării să coopereze una cu alta. Ar trebui să căutăm reconcilierea, nu dominaţia unei facţiuni. (…) SUA trebuie să evite să trateze Rusia ca pe o aberaţie care este învăţată cu răbdare regulile de conduită stabilite de Washington. Putin este un strateg serios – în premisele istoriei Rusiei. Înţelegerea valorilor şi psihologiei americane nu sunt punctele sale forte. Dar nici înţelegerea istoriei şi psiholgiei ruseşti nu sunt un punct forte al politicienilor SUA”, arată Kissinger.

El susţine că, aşa cum a mai spus-o, Ucraina ar trebui să rămână o zonă-tampon între Rusia şi Vest, care nu trebuie să adere la NATO, pentru că asta ar constitui o ştirbire de neacceptat a sferei de influenţă a Rusiei în regiune. Kissinger dă de înţeles că Obama s-a implicat în conflict de partea Kievului, lucru care a stricat echilibrul negocierilor cu Rusia.

Reputatul analist Thomas L. Friedman, multiplu câştigător al premiului Pulitzer, arată într-un editorial din New York Times, că Obama a avut o strategie atât de lipsită de contur şi scop în Ucraina, încât a ajuns să joace trei roluri într-o singură lună: Pollyanna (fetiţă ingenuă, personaj de roman şi desene animate), John Wayne şi Henry Kissinger.

► “(Conservatorii l-au acuzat pe Obama că) E o Pollyanna – mereu căutând partea bună a oamenilor. Între timp, liberalii l-au atacat pe Obama pentru ceea ce ei numesc obiceiul său de a lansa cu uşurinţă drone, ordonând uciderea ţintită din aer a sute de oameni; e un John Wayne, aducând justiţia răzbunătoare asupra celor care au rănit sau poate plănuiesc să rănească SUA. Şi, colac peste pupăză, Obama a fost acuzat de critici de stânga şi de dreapta că este un hiperrealist kissingerian, care se mulţumeşte să privească regimul sirian ucigându-şi poporul, pentru că, oricât de tragic ar fi, interesele americane acolo sunt minime. Nu poate fi uşor să fii Pollyanna, John Wayne şi Henry Kissinger la un loc. Deci cine este de fapt Obama în politica externă?”, scrie Thomas L. Friedman.

“Modul în care SUA şi UE pot ajuta, ceea ce va lua timp, este să clădească noi politici energetice care să diminueze dependenţa europeană de gazul rusesc – laptele de mamă pentru putinism. Dar noi, americanii, trebuie şi să muncim mai mult pentru a ne face ţara un exemplu convingător de capitalism şi democraţie, nu doar cea mai curată cămaşă murdară din lume, când vine vorba despre economia noastră, şi nici doar cea mai bună democraţie pe care o pot cumpăra banii, când vine vorba despre politicile noastre”, mai scrie Friedman.

Profesorul de politici internaţionale de la Harvard, Stephen Walt, scrie în Foreign Policy despre aceeaşi lipsă de viziune de la Casa Albă şi despre faptul că Obama s-a implicat prea mult de o singură parte a conflictului din Ucraina.

► “Obama a fost orbit de evenimentele din Ucraina, însă de ce administraţia nu a prevăzut asta rămâne un mister. Indiferent de ce spune Putin, răsturnarea lui Ianukovici nu a fost un complot occidental şi din multe puncte de vedere el merita să plece. Însă SUA nu au fost o parte neutră în acest proces, cu oficiali americani de top – inclusiv adjunctul secretarului de stat Victoria Nuland şi ambasadorul SUA Geoffrey Pyatt, care au făcut fie acţiuni, fie declaraţii care au arătat sprijinul clar pentru demonstranţi şi preferinţa clară a SUA pentru premierul Arseni Iaţeniuk. Din păcate, ei au intervenit fără să ţină seama de cum va privi Rusia aceste lucruri, mai ales după 20 de ani de expansiune NATO, după amplasarea de instalaţii anti-rachetă lângă graniţa sovietică şi după propunerea din 2008 a lui George W. Bush de a aduce Ucraina şi Georgia în NATO. A fost incompetenţă geostrategică de cea mai mare clasă, dar asta se întâmplă când preşedinţii şi secretarii de stat sunt prea ocupaţi cu un catralion de alte lucruri şi nu mai sunt atenţi la ce fac subordonaţii lor mânaţi de ideologii”, scrie Walt în Foreign Policy.

Adversarii politici ai lui Obama nu s-au lăsat mai prejos. Republicana Condoleezza Rice, fostul secretar de stat al lui George W. Bush, scrie într-un editorial din Washington Post:

► “Aceste evoluţii globale nu s-au întâmplat ca răspuns la o politică externă prea musculoasă a SUA: ţările nu încearcă să contrabalanseze puterea americană. Au apărut din cauza semnalelor că suntem epuizaţi şi dezinteresaţi. Evenimentele din Ucraina ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru cei din ambele tabere politice, care cred că SUA ar trebui să evite responsabilităţile de leadership. Dacă nu se ţine cont de acest lucru, dictatorii şi extremiştii de pe tot globul vor prinde curaj. Şi noi vom plăti un preţ, pe măsură ce interesele şi valorile noastre sunt călcate în picioare de ascensiunea lor”, scrie Rice.

Fostul candidat la preşedinţie, senatorul republican John McCain, este şi mai dur, acuzându-l pe Obama de lipsă de realism în evaluarea politicii externe a SUA.

► “Crimeea a scos la iveală o deranjantă lipsă de realism care a caracterizat politica noastră externă sub preşedintele Obama. Este această viziune asupra lumii, sau lipsă a ei, care trebuie să se schimbe. De 5 ani, americanilor li s-a spus că ameninţarea războiului dă înapoi, că putem să ne retragem din lume cu costuri reduse pentru interesele şi valorile noastre. Asta a produs o percepţie că SUA sunt slabe, iar pentru oameni ca domnul Putin, slăbiciunea este provocatoare. (…) Cea mai mare forţă a Americii a fost mereu viziunea sa plină de speranţă a progresului uman. Însă speranţele nu avansează singure, iar întunericul care le ameninţă nu vor fi alungate de o Americă în negare faţă de lumea aşa cum este ea. Este nevoie de realism, putere şi leadership. Dacă Crimeea nu ne face să realizăm acest fapt, mi-e frică să mă gândesc ce o va face”, scrie McCain într-un editorial găzduit de New York Times.

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

2 + 19 =