COMISIA EUROPEANĂ BARROSO. Îndoieli şi certitudini

Autor: Emilian M. Dobrescu

Prima Comisie Europeană condusă de portughezul José-Manuel Durrao Manolo Barroso şi-a început activitatea la 22 noiembrie 2004. Mandatul acesteia s-a încheiat la 31 octombrie 2009.

Un raport al primei Comisii Europene Barroso de la sfârşitul lunii mai 2009, prezintă bilanţul realizărilor acesteia din ultimii cinci ani. Printre cele importante realizări – în momentul publicării comunicatului de presă – sunt socotite extinderile UE din 2004 şi 2007, soluţiile de luptă împotriva crizei şi pachetul legislativ pentru combaterea schimbărilor climatice şi promovarea energiilor regenerabile.

 Certitudini

Comisia Barroso 2004-2009 şi-a asumat iniţiativa propunerii de soluţii la problemele actuale ale UE: planul de redresare economică, combaterea schimbărilor climatice, securitatea energetică, fondul pentru ajustare la globalizare, mecanismul pentru produse alimentare în valoare de 1 miliard de euro pentru ţările în curs de dezvoltare, Institutul European de Tehnologie, acordarea a 5 miliarde euro pentru finanţarea unor proiecte energetice şi instalarea de internet în bandă largă pentru comunităţile rurale, pactul privind migraţia – toate acestea fiind rezultatul iniţiativelor Comisiei.

 

Această Comisie, prima dintr-o Uniune extinsă la 27 de state membre, s-a confruntat  cu unele din cele mai dificile perioade prin care a trecut vreodată Uniunea Europeană (subl. ns.), în momente de importante schimbări economice şi sociale. Bilanţul activităţii noastre arată că am fost consecvenţi în apărarea valorilor şi obiectivelor fundamentale care au făcut posibile succesele Uniunii, şi că vom lăsa o contribuţie importantă la viitoarea dezvoltare a proiectului european.

Sunt deosebit de mândru de modul în care am reacţionat în faţa crizei economice şi financiare, de agenda noastră ambiţioasă de luptă împotriva schimbărilor climatice şi de crearea unei veritabile politici energetice europene.

De asemenea, în prezent, ne-am asumat rolul de lider în procesul de influenţare a procesului de globalizare, prin armonizarea acestuia cu valorile europene, precum şi în promovarea intereselor europene la nivel global…

– preşedintele Comisiei Europene, José-Manuel Durrao Barroso

Comisia Europeană Barroso jucat un rol esenţial în restaurarea stabilităţii pieţelor financiare şi în reluarea creditărilor în timpul crizei economice. Comisia a fost prima instituţie internaţională care a elaborat un plan credibil de redresare economică. De asemenea, UE a condus eforturile depuse la nivel european şi global în direcţia consolidării reglementării şi monitorizării sistemului financiar – un pas vital pentru recâştigarea încrederii în acest sistem şi pentru prevenirea altor crize.

Pe durata mandatului ultim al Comisiei (noiembrie 2004 – octombrie 2009), liderii europeni şi organismele legislative au ajuns la un consens asupra a 470 de propuneri ale Comisiei, printre care şi un important pachet legislativ având ca scop combaterea schimbărilor climatice şi promovarea energiei nepoluante. Comisia a fost, de asemenea, la originea reorientării radicale a abordării europene în ceea ce priveşte schimbările climatice şi energia. Prin pachetul ambiţios de măsuri legislative pregătit de Comisia Barroso, Europa a arătat că este pregătită să îşi asume rolul de lider şi că va continua să se manifeste astfel, în perspectiva Conferinţei internaţionale privind schimbările climatice, de la Copenhaga. Comisia se asigură că măsurile pe termen scurt, adoptate ca răspuns la criza economică, sunt pe deplin compatibile cu obiectivele pe termen lung. UE a înfiinţat cea dintâi şi cea mai mare piaţă multinaţională pentru emisiile de CO2.

Drepturile consumatorilor au constituit una dintre ariile prioritare ale Comisiei. Eforturile sale au dus, printre altele, la consolidarea drepturilor călătorilor care folosesc transportul în comun şi la reduceri consistente ale tarifelor la serviciile de telefonie mobilă. Accentul pus de Comisie pe creştere şi ocuparea forţei de muncă în cadrul Strategiei de la Lisabona reînnoite şi a Pactului de stabilitate şi creştere revizuit a plasat Europa într-o poziţie mai bună pentru a răspunde actualei crize economice, financiare şi de ocupare a forţei de muncă. Comisia a fost prima instituţie internaţională care a prezentat un plan de redresare credibil, fiind atât în avangarda măsurilor referitoare la activele depreciate, recapitalizare, ajutoare de stat, cât şi a măsurilor de trecere de la salvare la redresare în sectoare specifice, precum cel al construcţiei de vehicule. Comisia susţine propuenrile de reglementare suplimentară a pieţelor bancare şi financiare la nivel european şi în cadrul G-20, prin punerea în aplicare a recomandărilor raportului Larosičre.

Executivul european a iniţiat, de asemenea, reforme ale economiei şi pieţei locurilor de muncă, pentru a îmbunătăţi competitivitatea Europei pe plan mondial. Legislaţia europeană a fost simplificată prin micşorarea, cu 5.000 de pagini, a volumului de acte normative. Se preconizează ca UE să atingă obiectivul de reducere a birocraţiei pentru întreprinderi cu 25%, până în 2012. Au fost adoptate noi acte normative pentru a pune piaţa unică în serviciul cetăţenilor – de exemplu, pentru precizarea mai clară a drepturilor pasagerilor în sectorul transporturilor, reducerea tarifelor de telefonie mobilă sau prin facilitarea plăţilor transfrontaliere. În paralel, Comisia a simplificat actele normative ale UE, propunând eliminarea a aproximativ 10% din legislaţia comunitară care nu este necesară şi reducerea sarcinilor administrative pentru mediul de afaceri, în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

Comisia Europeană a depus eforturi considerabile pentru influenţarea contextului global în schimbare, în vederea abordării unor aspecte precum sărăcia, problemele sanitare globale, fenomenul migratiei şi chestiunile privind securitatea. Influenţa Comisiei s-a evidenţiat în contextul crizelor din Georgia, Orientul Mijlociu şi Africa. În acelaşi timp, UE s-a implicat în asigurarea stabilităţii regionale din vecinatatea sa şi a promovat parteneriate eficace şi ambiţioase cu anumite puteri globale, pentru a apăra interesele şi valorile europene. „Comisia a dovedit că poate aduce beneficii reale pentru cetăţenii europeni”, a declarat Barroso.

Îndoieli

Preşedintele Barroso a reprezentat pentru a cincea oară Comisia Europeană, la  summitul G8 care, în 2009, s-a desfăşurat între 8 şi 10 iulie, sub preşedinţia Italiei, în localitatea zguduită de cutremure, Aquila. Liderii G8 au abordat aspecte legate de economia mondială, inclusiv comerţul, schimbările climatice şi energia, Africa, dezvoltarea şi securitatea alimentară. Alăuri de responsabili politici ai Suediei (ţară care deţine preşedinţia Consiliului UE), ai celor patru state membre ale UE care fac parte din G8 (Franţa, Germania, Italia şi Regatul Unital Marii Britanii), precum şi ai Statelor Unite, Rusiei, Canadei şi Japoniei, preşedintele Barroso a militat –vom vedea cu cât succes – pentru un răspuns internaţional coordonat la aceste provocări comune. Cu acest prilej, Manolo Barroso a declarat: „Summitul G8 din acest an are loc în momente deosebit de dificile. Europa şi-a asumat rolul de lider în abordarea unor provocări precum supravegherea pieţelor financiare, elaborarea unor politici durabile în domeniul mediului şi comerţului mondial. Acest summit reprezintă momentul oportun pentru a ne angaja şi mai mult în acest sens. Trebuie să punem rapid în aplicare reforma sistemului financiar global. Trebuie să întreprindem acţiuni decisive pentru a contracara schimbările climatice. De asemenea, trebuie să ne reafirmăm şi să respectăm angajamentele faţă de populaţia cea mai săracă a lumii”. În ceea ce priveşte schimbările climatice, Barroso a accentuat importanţa ştiinţei şi a necesităţii de a nu depăşi limita de 2 grade C în creşterea temperaturii, invitând la reafirmarea obiectivului de reducere globală a emisiilor cu cel puţin 50% până în 2050. În plus, toate ţările dezvoltate ar trebui să fie dispuse să îşi reducă emisiile cu cel puţin 80% în aceeaşi perioadă şi să se facă un pas important în acest sens, prin reduceri intermediare semnificative; toate ţările dezvoltate ar trebui să depună eforturi similare. La rândul lor, aceste eforturi ar trebui să promoveze voinţa principalelor economii emergente de a lua măsuri pentru a-şi reduce colectiv emisiile sub nivelul obişnuit. Preşedintele Barroso a insistat, de asemenea, asupra oportunităţilor economice pe care le implică evoluţia către o economie cu emisii reduse de carbon.  Legat de economia mondială, preşedintele Barroso a făcut apel la membrii G8 să trimită un semnal puternic pentru a rezista la presiunile de tip protecţionist în relaţiile comerciale şi de investiţii pe timp de criză. Dat fiind impactul social puternic al crizei economice, a solicitat tuturor guvernelor să „pună oamenii pe primul loc” şi să elaboreze politici sociale şi de ocupare a forţei de muncă, pentru a contribui la protejarea populaţiei şi a locurilor de muncă în vederea promovării redresării economice şi a instituirii unui nou cadru global echitabil. Durao Barroso a subliniat, de asemenea, importanţa securităţii alimentare globale, domeniu în care, de la ultima reuniune G8, Comisia a adoptat şi a început să pună în aplicare, Facilitatea pentru alimente, în valoare de 1 miliard de euro.

În timpul summitului G8, pe 9 iulie 2009, Consiliul European a adoptat prin procedură scrisă, decizia prin care l-a desemnat pe Jose Manuel Barroso drept candidat  propus Parlamentului European pentru a ocupa funcţia de preşedinte al Comisiei în următorii 5 ani (2009-2014). Documentul reprezintă oficializarea consensului exprimat la summitul din 18-19 iunie 2009 şi concretizat în susţinerea lui Barroso. Liderii grupurilor politice din Parlamentul European au decis însă ca votul de confirmare să nu aiba loc în sesiunea inaugurală de la Strasbourg, din 14 iulie 2009, ci abia în sesiunea de toamnă[1]. Preşedintele PE în vechea formulă, Hans-Gert Pöttering a declarat cu acest prilej: „Conferinţa preşedinţilor a decis să nu aleagă preşedintele Comisiei în sesiunea din iulie… Este normal ca Parlamentul şi Consiliul să aibă câteodată opinii diferite. Grupurile politice îl pot invita acum pe domnul Barroso, pentru ca dânsul să îşi prezente agenda, înaintea votului din sesiuni”. Joseph Daul, liderul grupului Partidul Popularilor Europeni a spus, la rândul său: „Am fost anunţaţi de hotărârea Consiliului de a-l propune pe domnul Barroso… Majoritatea vrea ca votul să aibă loc în septembrie. Este important să mergem mai departe şi să depăşim criza financiară”. Martin Schulz, preşedintele socialiştilor şi democraţilor a fost mai direct: „Preşedintia Consiliului a fost înfrântă; au vrut să se grăbească, dar am reuşit să prevenim acest lucru. Vom vedea şi asculta în septembrie ce ne va spune domnul Barroso. Ceea ce am văzut în ultimele săptămâni nu mi se pare promiţător”.

A doua Comisie Europeană Barroso

Pe 16 septembrie 2009, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a fost reconfirmat pentru un nou mandat de cinci ani în fruntea executivului european, cu 382 de voturi pentru, 219 împotrivă şi 117 abţineri. El a fost susţinut şi de Partidul Popular European (PPE, o parte din cei 265 de eurodeputaţi), care l-a şi propus pentru un al doilea mandat, de Alianţa Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa (ALDE, 84 eurodeputaţi) şi de Conservatorii şi Reformiştii Europeni (ECR, 54 de membri).

Candidatura lui Barroso a obţinut cu 13 voturi mai mult decât majoritatea necesară conform Tratatului de la Lisabona, astfel contestatarii săi fiind reduşi în mare măsură la tacere (se sugerase ca votul să fie reluat după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în cazul în care Barroso ar fi obţinut doar o majoritate simplă, suficenită pentru alegerea sa acum, sub Tratatul de la Nisa). După vot, Barroso s-a adresat Parlamentului în portugheză, mulţumindu-le deputaţilor pentru “încrederea imensă” acordată. El a spus că rezultatul votului înseamnă că PE a acceptat programul său ambiţios. “Îmi doresc o Europă unită şi sper să obţin consensul”. Barroso s-a declarat hotărât să colaboreze strâns cu Parlamentul, pentru a realiza “o democraţie europeană în sensul adevărat al cuvântului”. El a încheiat, spunând că va lupta pentru “o Europă a libertăţilor şi o Europă a solidarităţii”.

Liderul socialist Martin Schulz a recunoscut că nu doar conservatorii au votat pentru numirea lui Barroso: “După ce a obţinut sprijinul a şapte prim-miniştri socialişti, nu mă mir că membri ai grupului meu au votat pentru el”. Pe de altă parte, socialiştii au atras atenţia că preşedintele Comisiei a fost votat şi de parlamentarii eurosceptici. Votul a fost secret. La sugestia francezului Cohn-Bendit, înaintea votului efectiv, au fost iniţiate teste tehnice pentru consolele de vot electronic.

Ministrul român pentru Afaceri Europene, Vasile Puscaş, a declarat cu acest prilej următoarele: “Sunt convins că al doilea mandat al domnului Barroso va însemna o dezvoltare şi mai puternică a instituţiilor comunitare şi va evidenţia Uniunea Europeană ca spaţiu al valorilor comune, acţionând eficient pentru servirea interesului european. Domnul Barroso are capacitatea intelectuală şi experienţa politică şi managerială necesare pentru a conduce un Colegiu al Comisiei Europene, care să propună o viziune articulată de evoluţie a Uniunii Europene în perioada post-criză”.

Parlamentul European s-a pronunţat pozitiv pe 9 februarie 2010 asupra componenţei actualei Comisii Europene, rezultatul votului fiind următorul: 488 pentru, 137 impotriva, 72 abţineri. Comisia Barroso I a fost aprobată în noiembrie 2004 cu 449 voturi pentru, 149 împotrivă şi 82 de abţineri. Noua Comisie a primit mandat până la sfârşitul lunii octombrie 2014. Pentru a ajunge la acest vot, comisarii europeni au fost supuşi la audieri, uneori dificile, în faţa comisiilor PE. Acesta a fost cazul lui Catherine Ashton, înalt reprezentant al UE pentru afaceri externe şi vicepreşedinte al Comisiei. Relansarea creşterii economice este principala sarcină atribuită de Barroso executivului său, dominat de trioul format din spaniolul Joaquin Almunia (Concurenţă), finlandezul Olli Rehn (Afaceri economice) şi francezul Michel Barnier (Piaţă internă şi afaceri financiare). Printre ceilalţi comisari care se află în prim plan se află belgianul Karel de Gucht (Comerţ) şi românul Dacian Cioloş (Agricultură).

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

four × one =