Complexitatea matematică, UE şi guvernarea globală.

Gândirea liniară nu mai este suficientă când este vorba de guvernarea globală, scriu cei de la The Globalist. După cum explică şi Andrea Illy, preşedinte al Illycaffe S.p.A., guvernarea globală, cum este cea practicată în UE, este un exerciţiu din lumea reală a unui management complex.

Eseul postat pe site-ul acestora,  menţionează ei, este o adaptare a discursului dlui Illy prezentat în cadrul Trilogului de la Salzburg 2011 al Fundaţiei Bertelsmann.

„Nu sunt un matematician, dar am învăţat că trebuie să ne confruntăm cu anumite concepte-cheie pentru a putea fi pregătiţi pentru provocările viitoare ale civilizaţiei noastre, indiferent de locul unde trăim. Primul principiu important prin care ne putem simţi încrezători în forţele noastre este: cu cât creştem mai mult, cu atât creăm mai multă dezordine (…) De asemenea, cu cât creăm mai multă dezordine, cu atât creăm mai multe variabile. Ca rezultat, vom crea în mod constant  mai multă complexitate, pentru că definiţia complexităţii este interdependenţa variabilelor implicate.

Noi, oamenii, suntem obişnuiţi să înţelegem trei dimensiuni: lungime, lăţime şi înălţime. De ce este acesta important? Pentru că este exact la ce se referă matematica liniară. Odată ce ai depăşit aceste trei  variabile, atunci poţi intra în complexitatea matematicii, lucru total diferit”.

„Cu toate acestea, trebuie să ne întoarcem la guvernarea globală. Toate aceste sisteme sunt esenţiale pentru perceperea corectă a faptelor.

Ar fi prea simplist şi, probabil, inutil să încercăm să ne gândim la guvernarea globală într-un mod liniar- aşa cum ne dovedeşte UE în aceste zile. Nimeni nu poate spune cu adevărat că în acest moment Uniunea Europeană este un succes-cel puţin din punctul meu de vedere. Aceasta este incompletă”.

„Motivul pentru care o mare parte a lumii, dacă nu toată lumea, are un interes constant pentru succesul UE este că aceasta poate fi văzută ca exemplul cel mai bun pe care îl avem pentru încercarea de ajunge la o guvernare globală. (…) Guvernarea globală se referă la partajarea prudentă a resurselor, la responsabilităţi şi autoritate care nu mai sunt organizate în mod liniar, spre exemplu cele ale statelor naţiuni. În schimb, autoritatea, responsabilitatea şi gestionarea resurselor „curg”  în mod  transversal, curbat, eliptic şi discontinuu. Cu alte cuvinte, guvernarea la nivel global, chiar şi în cadrul mai restrâns al UE, este un exerciţiu practic în complexitatea non-liniară a managementului.

Pentru acest motiv, chiar dacă proiectul european nu reuşeşte (un rezultat foarte nesigur în acest moment) tot va conta pentru întreaga comunitate globală. (…) În încheiere, dacă trebuie să ne gândim la un proiect realizabil pentru guvernarea globală, un bun punct de plecare, dacă vreţi, esteEuropa. Ne arată, în mod paradoxal, că trebuie să fim pregătiţi să uităm de reguli şi de orice pare, chiar şi foarte puţin, linar. După cum ne arată şi matematica, acesta nu este modul real în care funcţionează de fapt lumea. Oricât ne-am fi obişnuit cu acest lucru, trebuie să renunţăm la el.

Sunt liderii europeni, politicenii în general, depăşiţi, sau înţeleg măcar acest proces? Poate. Dar ar putea exista un motiv mai ascuns pentru care Germania, cu Angela Merkel în frunte, are o femeie cancelar cu pregătire de fizician nuclear. (…) Bănuiala mea este că poate politicienii au într-adevăr o idee despre ce se întâmplă şi sunt conştienţi că vechile noastre metode de a organiza procesele şi ideile într-o manieră liniară, dacă nu chiar de sus în jos, nu mai pot funcţiona.

De îndată ce vom cădea de acord cu această viziune, vom fi pregătiţi să facem progrese reale.”

Articolul integral poate fi accesat aici.

Sursa foto:

Share daca ti-a placut articolul:

One Response to Complexitatea matematică, UE şi guvernarea globală.

  1. florin munteanu 12/10/2011 at 00:24

    Problematica legată de utilizarea paradigmei Complexității în înțelegerea unor procese și fenomene neliniare este binecunoscută în mediul academic de câteva decenii. Implicarea însă a metodelor specifice de modelare, investigare și control specifice unui sistem complex în înțelegerea proceselor și fenomenelor naturale în general și a celor socio-economice în mod special este o problemă mai recentă, generatoare de noi discipline precum econofizica, jurisdinamica, bioeconomia etc. Problematica este abordată și în România, putând cita ca prim exemplu o lucrare distinsă cu Premiul Academiei Romane: Geobiodynamics and Roegen Type Economy.

    Pornind din domeniul geodinamicii experimentale, a matematicilor aplicate şi a ştiinţei Complexităţii (în sensul definit la Santa Fe), studiile efectuate au permis structurarea unui model matematic original şi coerent ce porneşte de la viziunea unui mare economist de origine română Nicolas Georgescu Roegen, model ce permite o evaluare dintr-o perspectiva extrem de generală fenomenul economic integrat într-un mediu fizic ce evoluează entropic. Matematician, statistician, pedagog şi economist, Nicolas Georgescu Roegen ( NGR) este considerat la nivel mondial părintele teoriei bio-economice, fapt ce a reprezentat şi reprezintă încă un mod revoluţionar de a vedea economia. În cartea sa Economie şi Entropie, NGR consideră faptul că economia liberală clasică este mult prea mărginită şi mecanică şi atrage atenţia asupra instabilităţilor generate de o dinamică neliniară impusă de două tendinţe contrare: creşterea exponenţială a nevoilor pe de-o parte şi desfăşurarea acestui fenomen într-un mediu limitat spaţial şi energo-material.

    Modelul elaborat a permis studiul procesului de convergenţă economică al Uniunii Europene, evident in limitele definite de model. Se porneşte de la observaţia că Uniunea Europeană este în momentul acest un conglomerat de 27 de state independente care s-au unit în vederea îmbunătăţirii calităţii vieţii europenilor, întărirea capacităţii de gestionare politică şi de apărare în etapa de globalizare. Succesul acestei uniuni este condiţionat de ajustarea în timp rezonabil a economiilor statelor independente în vederea convergentei către o abordate economică unitară, către o monedă unică stabilă, către o coeziune şi cooperate interstatală şi interculturală. Estimat iniţial ca un sistem format din 27 de subsisteme economice diferite, fiecare caracterizat de parametri de stare specifici, studiul efectuat a urmarit să identifice condiţia de echilibru asociată unui sistem de 27 de ecuaţii de tip Gibbs-Pfaff. Cele trei teoreme enunţate şi demonstrate au drept concluzie următoarele:
    – setul de puncte critice ale modelului privind echilibrul a 27 de subsisteme economice diferite formează un hiperplan cu 135 de dimensiuni;
    – convergenţa (echilibrul) ansamblului ce formează sistemul economic european este condiţionat de “ egalitatea stabilităţilor politice interne” şi de “egalitatea nivelului de preturi (inflaţie)”.

    Acest studiu obiectivează şi justifică formal atât dificultatea procesului de convergenţă într-o multitudine culturală şi naţională precum cea a Uniunii Europene cât şi cerinţele legate de o abordare intensă a activităţii de educare (schimbare de mentalitate) a cetăţenilor europeni.

    Explorarea mai amănunţită a acestui model, respectiv abordarea discretă a rezolvării în sensul scenariilor de tranziţie către haos (după modelul Feigenbaum) va fi extrem de utilă atât decidenţilor politici ai statelor componente cât şi a cetăţenilor, prin evidenţierea condiţiilor şi limitelor de stabilitate. De asemenea, în sine şi detaşat de orice aplicare, studiul evoluţiei unui sistem termodinamic ierarhizat, format din subsisteme cu proprietăţi termodinamice diferite, aflate în interacţiune, este în sine o provocare ştiinţifică.

    Este definit în lucrare un termen nou: “Gaura Neagră Economică”. Derivată din conceptualizarea astrofizică şi în baza izomorfismului dintre fenomenul economic şi cel termodinamic postulată în prezenta lucrare, Gaura Neagră Economică, în accepţiunea fizică, prezentă într-o anumită regiune a unei cantităţi mari de materie, este capabilă să se concentreze într-un volum suficient de mic, centrul acestui volum devine o Singularitate care atrage orice linie de câmp ce intră într-un domeniu ce înconjoară singularitatea, numit orizontul evenimentelor. Acest domeniu este caracterizat de faptul că nu poate fi identificat prin observare exterioară, orice interacţiune prin intermediul oricărui câmp fiind captată şi lăsată prizoniera acestui domeniu. Deşi captează tot, cercetările moderne au sugerat existenţa unei “semnături”, o energie termică numită radiaţia Howking.

    Prin analogie, este definită o Gaură Neagră Economică o mică parte din sistemul economic global în care, venitul naţional este aşa de puternic încât nimic nu poate să mai apară în exterior, dincolo de acel “orizont al evenimentelor”. Lucrarea descrie din două perspective formale expresiile ce caracterizează acest presupus fenomen economic, dând valoare concretă inclusiv orizontului evenimentelor. Desi aflată încă într-un stadiu incipient, cercetările efectuate de colectivul de autori confirmă utilitatea matematicii și fizicii neliniare în studiul proceselor evolutive, desfășurate în sisteme ierarhizate, aflate în interdependență pe un teritoriu limitat energo-material.

    (lucrare publicată având titlul: Geobiodynamics and Roegen Type Economy, publicat în revista Far East Journal of Mathematical Sciences (FJMS), Volumul 28, tom 3, pagina 497-725 în martie 2008; distinsă cu Premiul Academiei Române, 2008; Autori Constantin Udrişte, Florin Munteanu, Dorel Zugrăvescu)
    lucrarea in extenso aici:
    http://www.aconex.ro/docs/bioeconomica%20si%20georgescu%20roegen.pdf

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *