Compromis versus progres: drumul Serbiei către Uniunea Europeană

Flag_of_Kosovo.svg

Negocierile din ultimele zile dintre Serbia și Kosovo au pus sub semnul întrebării intențiile de aderare ale sârbilor la Uniunea Europeană. Cum discuțiile nu s-au finalizat  și nici nu au condus la vreun rezultat concret, tensiunile dintre cele două entități se perpetuează și afectează și echilibrul în Balcani. De altfel, această regiune a constituit de-a lungul timpului o reală provocare pentru securitatea euro-atlantică. Aderarea Serbiei la Uniunea Europeană trebuie analizată sub toate aspectele și rămâne de văzut în ce măsură va putea acest stat să renunțe la ambițiile trecutului pentru a putea evolua și a-și atinge obiectivele. Sârbii trebuie să se ralieze la valorile și principiile europene, în același timp cu respectarea condițiilor impuse de către UE în ceea ce privește conflictul cu Kosovo. Nici cu ajutor din partea Uniunii, cei doi actori internaționali nu au reușit să își rezolve diferendele, cu toate că discuțiile au durat mult timp și au fost consistente.

 

UE a făcut paşi importanţi în direcţia dezvoltării PESA şi a devenit un actor internaţional indispensabil pentru stabilitatea mondială prin concentrarea, în special, asupra desfăşurării misiunilor civile considerate a fi un „teren fertil” pentru consolidarea securității, întrucât erau mai uşoare, nu implicau prezenţa NATO, ci solicitau doar resurse materiale şi umane.  Intervenția UE în Balcani a fost necesară și a avut rezultate favorabile deoarece statele membre au reușit împreună să mențină echilibrul în regiune. Fără aceasta, conflictele s-ar fi putut extinde, ameninţând securitatea europeană, dar şi pe cea mondială în sensul în care pot reprezenta precedente pentru alte zone problematice ale lumii. Mai mult decât atât, se poate afirma că operaţiunea Kosovo a fost imboldul necesar pentru ca UE să îşi creeze propria strategie de securitate în care se înscriau măsurile necesar a fi luate pentru remedierea deficienţelor cu care se confrunta. Având în vedere aceste aspecte, este natural ca UE să se implice în discuțiile dintre cele două, mai ales că o eventuală extindere trebuie realizată în condiții de maximă siguranță pentru a proteja pe toți ceilalți 27 de membri. Perspectivele nu sunt deloc favorabile din acest punct de vedere pentru că ambele tabere își susțin cu tărie punctele de vedere și scopurile. Privind spre trecut, independența Kosovo este un subiect delicat și imposibil de agreat pentru Serbia. În aceste condiții, aderarea Serbiei la Uniune va rămâne mult timp la stadiul de simplu deziderat. Reconcilierea dintre Serbia și Kosovo ridică, deci, probleme sârbilor care trebuie să își soluționeze mai presus de toate situația internă și să privească atent la problemele de politică externă care le determină și rolul pe scena euro-atlantică. Uniunea Europeană nu va permite niciodată slăbirea coeziunii membrilor, mai ales că din cauza crizei economice europene, relațiile dintre statele europene au devenit mai fragile.

Negocierile au fost purtate de către prim ministrul sârb, Ivica Dacic și Hashim Thaci, reprezentant al Kosovo, UE implicându-se ca mediator. Consensul dintre cele două tabere întârzie să apară deoarece sârbii speră să obțină pe cale diplomatică și să mențină controlul în nordul Kosovo, ceea ce contravine regulilor europene și este de neacceptat pentru kosovari. Situația este cu atât mai dificilă cu cât Serbia nu va recunoaște independența Kosovo, iar dialogul este mult alterat mai ales din cauza acestui fapt. Pentru că discuțiile nu au avut niciun rezultat, UE solicitase sârbilor să decidă dacă vor renunța la ideea de a controla partea de nord a Kosovo, ceea ce ar fi însemnat încălcarea integrității acestuia din urmă. După opt runde de negocieri, UE a avertizat cei doi actori internaționali că nu va mai susține aceste negocieri, ceea ce nu reprezintă deloc vești bune pentru niciuna dintre cele tabere. În acest moment, sârbii trebuie să aleagă între a fi izolați și a-și proteja propriile interese, între a rămâne cantonați într-un trecut care nu le aduce beneficii și a privi spre viitor [24]. Această decizie nu va fi luată cu ușurință, având în vedere că miza pentru sârbi este una crucială. În mod ironic, aderarea Serbiei la UE depinde cu precădere de soluționarea problemei cu Kosovo, în timp ce independența acesteia nu va putea fi recunoscută de către sârbi. Serbia trebuie să își negocieze cu tact drumul către progres pentru ca aderarea la UE să nu reprezinte un joc cu sumă nulă.

 

Articolul face parte din ultimul număr din 2013 al buletinului Politica sub lupa CEPE, disponibil aici.

Autor: Monalisa GIUGLEA, Center for European Policy Evaluation
Foto: wikipedia

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

four + twenty =