ALEGERI EUROPARLAMENTARE 2014. Candidații la președinția Comisiei Europene, socialistul Martin Schulz și popularul Jean-Claude Juncker s-au confruntat din nou într-o dezbatere televizată, în seara zilei de marti, 13 mai. Cei doi s-au întâlnit de la ora 19:30 (ora României) la o dezbatere televizată organizată de LCI/RTL.

caleaeuropeana.ro va prezinta care au fost  principalele teme de discuții :

În privința situației din Ucraina: Schulz acuza detasarea Vestului

Juncker : Situația din Ucraina este cu adevărat problematică, și Uniunea Europeană a trebuit să reacționeze în urma provocărilor comise de către Vladimir Putin. Nu se punea problema de a interveni militar, ci prin intermediul unor sancțiuni, care ar putea fi intensificate pe viitor.

Schulz : Evenimentele din Ucraina au pus în lumină slăbiciunea unei Uniuni Europene care este dependentă de unitatea statelor membre. S-a putut constata decalajul dintre statele din Centrul și din Estul Europei, care sunt preocupate de situație, și cele din Vest, care s-au arătat mai detașate.

Acordul de Asociere cu Ucraina și Republica Moldova : Schulz-criza ucraineana nu poate fi rezolvata fara Rusia

Juncker : Europa era pregătită să semneze acest Acord de Asociere cu Ucraina, însă fostul președinte, Viktor Ianukovici a refuzat să îl ratifice în ultimul moment din cauza lui Vladimir Putin.

Schulz : În prezent, statele europene trebuie să realizeze că actuala criză ucraineană, precum și cea din Siria, sau cea din Iran, nu pot fi rezolvate fără Federația Rusă. Măsurile de sancțiuni nu sunt întotdeauna potrivite.

În privința metodei care ar permite unificarea acțiunii europene :

Juncker : Este necesar ca statele membre să își asume responsabilitățile, fiindcă dezacordurile dintre ele afectează acțiunea Uniunii Europene. Modul în care trebuie reacționat este adoptarea unei strategii de ”soft power”, care va permite diplomației europene să exprime o poziție comună.

În privința naturii alegerilor europene :

Schulz : În urma alegerilor, Consiliul European va face o recomandare în privința viitorului președinte al Comisiei Europene, însă Parlamentul European va avea ultimul cuvânt, fiindcă el va trebui să voteze în favoarea propunerii Consiliului European.

În privința posibilității ca un alt candidat să ajungă la președenția Comisiei- Juncker: nu ar fi cinstit sa se incalce regulile

Juncker : Statele membre au ratificat tratatul de la Lisabona, iar în cazul în care regulile nu vor fi respectate, votul alegătorilor europeni va fi desconsiderat, iar acestă schimbare de poziție nu ar fi cinstită.

Sculz : Nu este cazul să abordăm acest subiect, având în vedere că nu are relevanță. Ar fi mai potrivit să vorbim despre situația economică și socială.

În privința acuzației lansată de către partidele extremiste, conform cărora programele PPE și S&D sunt identice :

Juncker : Este adevărat că cele două partide politice au multe puncte în comun, însă există și unele divergențe. De exemplu, propunerile noastre  în privința reducerii fracturii dintre Nordul și Sudul Europei sunt mai precise. Apoi, suntem de părere că nu este posibil să inițiem o politică de creștere economică pe baza unui deficit public important. În cele din urmă, suntem convinși de faptul că spațiul Schengen nu trebuie dizolvat, ci eventual modificat.

Schulz : Sunt divergențe între cele două partide. Partidul nostru promovează îmbunătățirea politicilor bugetare și fiscale, lupta împotriva evaziunii fiscale, dar și împotriva șomajului.

În privința Tratatului Transatlantic de Liber Schimb :

Juncker : Discuțiile în ceea ce privește Tratatul trebuie să fie publice, însă este important ca strategiile să rămână confidențiale, pentru a asigura buna desfășurare a negocierilor.

Schulz : În timpul campaniei electorale, discuțiile dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii ar trebui suspendate. Este un proces de negocieri controversat, și nu se va ajunge la un acord dacă SUA nu va respecta standardele europene.

Juncker : Este important să se ajungă la un acord în privința acestui Tratat, fiindcă ambele părți au de câștigat. Totodată, este important ca standardele ca Uniunea Europeană să nu își reducă standardele, în așa fel încât valorile europene să fie salvgardate.

În privința Pactului de stabilitate și creștere :

Schulz : Este necesar de a respecta Tratatele europene, și din acest motiv, politicile de disciplină bugetară se dovedesc a fi indispensabile, iar criteriul de 3%, care a fost stabilit de către statele membre, este potrivit realității actuale. Mai mult, Uniunea Europeană va trebui să pună în aplicare domeniul numeric al Pieței Unice, precum și infrastructura energetică, în așa fel încât să nu mai fie dependentă de importurile din Federația Rusă.

Juncker : Este foarte important ca regulile impuse de către Pactul de stabilitate și creștere să fie cu adevărat implementate în următoarea perioadă. În cazul în care unele elemente ar fi eliminate, există riscul de a deschide Cutia Pandorei și de a compromite întregul Pact.

Schulz : Reforma structurală este condiția care va permite relansarea economică, fiind nevoie ca companiile să dispună de o mai mare flexibilitate pe piață. De asemenea, concurența neloială în interiorul Uniunii Europene trebuie evitată, cum este cazul în ceea ce privește marilor întreprinderi care sunt scutite de impozite în unele state unde fac profituri.

Juncker : Statele trebuie să își modifice fiscalitatea, în așa măsură încât să evite dumpingul fiscal.

În privința unei perioade suplimentare acordate Franței, pentru a-și reduce deficitul public :

Juncker : În principiu, nu poate fi vorba despre o perioadă suplimentară acordată Franței. Nu sunt însă personajul pe care îl prezintă Partidul Socialist francez, și anume apostolul austerității. Va fi necesar de a studia cazul, iar verdictul final va fi dat în luna iunie.

Schulz : În ciuda faptului că, în Germania, am fost calificat de ”trădător”, sunt de părere că în cazul în care va fi nevoie, Franța poate beneficia de o perioadă suplimentară. Dacă acest lucru va permite redresarea economiei franceze, și, implicit, al economiei europene, este evident că acest lucru trebuie susținut.

În privința ratelor de schimb în zona euro :
Juncker : În cazul în care ratele de schimb ar deveni excesive, Comisia Europeană trebuie să ia măsuri și să colaboreze îndeaproape cu Miniștrii finanțelor celor 28 de state membre.

Schulz : Autoritățile europene trebuie să se implice pentru a apăra exporturile, care sunt supuse unor presiuni foarte mari. Este normal ca statele membre să își exprime părerea în ceea ce privește ratele de schimb.

Juncker : În momentul în care Banca Centrală Europeană fixează politica monetară, particularitățile fiecărui stat membru trebuie luate în considerare.

În privința măsurilor de adoptat pentru a garanta creșterea economică :

Schulz : Peste un trilion de euro scapă fiscalității europene, iar acest lucru nu este acceptabil. Băncile care au fost salvate în timpul crizei nu reinvestesc în economia reală. Din acest motiv, IMM-urile trebuie susținute , care se confruntă cu o contracție a creditelor.

Juncker : Nivelul investițiilor a scăzut, fiindcă resursele financiare ale statelor membre au diminuat, având în vedere că acestea trebuie să își ramburseze datoriile. Astfel, fondurile alocate investițiilor de viitor se dovedesc a fi insuficiente.

Schulz : Disciplina bugetară este necesară pentru a asigura creșterea economică. Convingerile personale ale domnului Juncker nu sunt compatibile cu programul PPE-ului, având în vedere că adoptă o atitudine socialistă în preajma alegerilor.

Juncker : În cursul ultimelor decenii, realitatea istorică a demonstrat că socialiștii sunt la fel de responsabili ca și democrații în ceea ce privește situația de criză la care s-a ajuns.

În privința reformei Spațiului Schengen :

Schulz : Spațiul Schengen nu trebuie reformat, fiindcă funcționează foarte bine în prezent. În cazul în care este necesar, actualul format permite închiderea granițelor. Tratatul actual este perfect funcțional, în ciuda criticilor de natură populistă formulate.

Juncker : Libertatea de circulație este unul dintre drepturile fundamentale de care dispun cetățenii europeni, și este inutil de a insista asupra unor astfel de aspecte, având în vedere că procentajul persoanelor care s-au stabilit în mod permanent într-un alt stat al Uniunii europene este de numai 2,4%. Dezbaterea nu trebuie să fie scoasă din context, fiindcă nu toți românii și bulgarii sunt criminali. În schimb, este esențial de a consolida granițele exterioare ale Uniunii Europene, prin intermediul unei finanțări acordate statelor care se confruntă cu probleme în acest domeniu.

În privința euroscepticismului:

Schulz : Aceasta este o problemă serioasă. Potrivit mesajului vehiculat de către partidele naționaliste, Uniunea Europeană nu funcționează, și este responsabilă pentru toate problemele. În ciuda faptului că România și Bulgaria nu fac parte din Schengen, aceste două state sunt acuzate de a crea probleme. Este același tip de discurs precum cel privind „instalatorul polonez” utilizat în cursul referendumului din Franța. Schengen funcționează foarte bine în prezent. Va fi nevoie însă de a discuta în privința protecției frontierelor externe, a azilului politic, a refugiaților, precum și a imigrației legale, ca și alternativă la imigrația ilegală.

Juncker : În Statele Unite ale Americii, sub 50% din cetățeni cu drept de vot participă la procesele electorale. Nimeni nu le poate contesta însă patriotismul. În cazul Uniunii Europene, judecată este mai severă, și sunt convins că cetățenii europeni sunt dezamăgiți de politicile puse în aplicare. Aceștia și-ar dori o Europă care să se implice în ceea ce privește dosarele majore, precum domeniul monetar, cel comercial, și cel al politicii externe.

TRANSCRIEREA INTEGRALĂ A DEZBATERII

Autorităţile ucrainene au fost primite la Bruxelles şi Van Rompuy a efectuat o deplasare la Kiev. Aceste lucruri sunt menite să ascundă neputinţa Uniunii Europene de a acţiona în Ucraina, în ceea ce priveşte anexarea Crimeei, dar şi tensiunile din Estul ţării?

 Juncker : Nu sunt de părere că Uniunea Europeană este neputincioasă. În momentul în care Vladimir Putin a făcut ceea ce a făcut, am luat decizia de a reacţionă. În nici un moment, nu ne-am gândit că am putea să ne abţinem. În măsura în care nu am intenţionat să ne angajăm într-un conflict militar, fiindcă am fost confruntaţi cu suficiente războaie în trecut, am decis să aplicăm sancţiuni. Acestea se vor intensifica în cazul în care atitudinea domnului Putin nu se va schimba în bine. Pe această temă, nu există nici o divergenţă între cele 28 de guverne, lucru care este rar întâlnit în domeniul diplomaţiei şi al afacerilor externe europene.

Schulz : Se poate vorbi despre o anumită slăbiciune a Uniunii Europene. În momentul în care suntem uniţi, Europa este puternică, iar în momentul în care suntem divizaţi, Europa este slabă. Herman Van Rompuy este reprezentantul celor 28 state membre, şi este emisarul înalţilor demnitari. Forţa Europei depinde în mare parte de unitatea de care dă dovadă. În momentul actual, constat că există o percepţie diferită a crizei, având în vedere că statele din Centrul şi din Estul Europei sunt foarte preocupate de situaţie, pe când cele din Vest sunt mai reticente în privinţa sancţiunilor împotriva Federaţiei Ruse.

Vorbiţi despre o slăbiciune a Europei, însă Jean-Luc Mélenchon şi Gerhard Schröder sunt de părere că Uniunea Europeană are partea ei de responsabilitate. Cum răspundeţi la aceste acuzaţii?

Juncker : Nu împărtăşesc această opinie.

A fost o decizie bună de a propune Acordul de Asociere Ucrainei, având în vedere că tensiunile au început în urma acestui act?

Juncker : Este cam simplist de a afirma faptul că actuala criză ucraineană se datorează doar acestui fapt. Fostul Preşedinte ucrainean a refuzat să semneze Acordul, sub presiunea lui Vladimir Putin.

Nu ar fi fost potrivit ca  Federaţia Rusă să fie mai bine integrată în discuţiile privind acest Acord de Asociere?  S-a dovedit că o parte din Ucraina era favorabilă intrării în Europa, iar cealaltă privea spre Federaţia Rusă.

 Schulz : A venit momentul ca statele membre ale Uniunii Europene să realizeze că nu se poate ajunge la o soluţie în cazul ucrainean fără acordul Federaţiei Ruse. De asemenea, acesta este cazul şi privinţa Siriei sau a Republicii Islamice Iran. Federaţia Rusă are un rol important pe scena internaţională. Aş dori să clarific faptul că slăbiciunea Europei se datorează dezacordurilor dintre statele membre. În cazul în care Republica Federală Germania adoptă o poziţie diferită de cea a Republicii franceze la adresa Federaţiei Ruse, este vorba despre poziţia a două state suverane. Nu este o problemă la nivel european, mai ales că este vorba despre domeniul politicii externe.

În cazul în care aţi accesa la preşedinţia Comisiei Europene, cum aţi acţiona pentru ca Europa să fie unită pe acest dosar?

Schulz : Trebuie ca statele membre să îşi asume responsabilităţile. Nu putem să stabilim sancţiuni în funcţie de nevoile fiecăruia. Nu se poate ca britanicii să se împotrivească îngheţării fondurilor, pentru a nu afecta City-ul din Londra, ca germanii să fie de părere că trebuie să menţinem importurile de gaz, iar francezii să intenţioneze să îşi exporte navele militare. Aceste dezacorduri afectează acţiunea Uniunii Europene.

Ar fi necesar de a aprofunda integrarea, în special în privinţa proiectului de apărare europeană, dar şi în ceea ce priveşte o diplomaţie europeană, care ar putea depăşi diferenţele existente.

Juncker : Uniunea Europeană promovează strategia de „soft power”. Având în vedere că nu dorim să ne angajăm într-un conflict armat, singura acţiune posibilă este de a aplica sancţiuni, care se pot intensifica în funcţie de gravitatea evenimentelor. Diplomaţia europeană ar trebui să facă mari eforturi pentru a adopta o poziţie comună pe scena internaţională. S-a încercat să se ajungă la acest rezultat, însă rezultatele se dovedesc a fi mediocre în prezent.

Sunteţi candidaţii propuşi de cele două mari partide europene pentru şefia Comisiei Europene, însă nu este puţin forţat de a deghiza viitoarele alegeri europene într-un sufragiu prezidenţial. De exemplu, socialiştii europeni vehiculează ideea că viitorul Europei poate fi schimbat dacă electoratul votează în favoarea lui Martin Schulz. Însă lucrurile sunt diferite, având în vedere că decizia vine din partea Consiliului European, după propunerea Parlamentului European.

 Schulz :  Nu este adevărat. Consiliul European înaintează o propunere, după ce s-a consultat cu Parlamentul European. Aşadar, Parlamentul European este cel care decide, şi care are primul şi ultimul cuvânt în această privinţă. Ideea conform căreia şefii guvernelor statelor membre sunt cei care aleg viitorul Preşedinte al Comisiei nu este adevărată.

Juncker : Unul dintre noi doi va fi numit în funcţia de Preşedinte al Comisiei Europene. În urma prevederilor Tratatului de la Lisabona, Consiliul European va trebui să respecte decizia cetăţenilor.

Ce s-ar întâmpla în cazul în care cancelarul german, doamna Angela Merkel, refuză să numească unul dintre voi?

 Juncker : Nu sunt purtătorul de cuvând al doamnei Angela Merkel. Toţi şefii de stat şi de guvern au semnat Tratatul de la Lisabona, iar acesta a fost ratificat de către Parlamentele naţionale. În cazul în care Consiliul European ar face o propunere care nu ar corespunde cu rezultatul alegerilor europene, s-ar ajunge la o criză instituţională la nivel european, şi ar fi un semn de provocare vizavi de opinia exprimată de către cetăţeni. Ar fi o criză democratică de mare amploare.

Ar fi o simplă ipoteză, având în vedere că reprezentaţi principalele două forţe europene, şi anume social-democraţii pe de o parte, şi conservatorii pe de alta parte. În cazul în care aţi ajunge la egalitate, Consiliul European ar putea fi tentat să desemneze un alt candidat.

 Juncker : Nu îmi închipui ca această ipoteză sa fie credibilă în rândul şefilor de stat sau de guvern din Uniunea Europeană.

Schulz : M-am săturat de aceste ipoteze, care nu sunt bazate pe fapte concrete. Nici un şef de stat sau de guvern nu agreează această posibilitate. Cancelarul german, Doamna Angela Merkel şi-a declarat public susţinerea pentru domnul Junker, iar Preşedintele francez Domnul François Hollande, mă susţine pe mine. Analiza contracandidatului meu este corectă.

Deci sunteţi de părere că alegerea din 25 mai este una de natură prezidenţială?

Schulz : Acesta este motivul pentru care ne-aţi invitat. Dumneavoastră sunteţi de asemenea de părere că viitorul Preşedinte al Comisiei Europene este unul dintre noi doi. Sunt convins că Europa are probleme mai importante de discutat în momentul actual, având în vedere că sunt 27 de milioane de şomeri în Uniunea Europeană, din care 6 milioane în rândul tinerilor. Aceste lucruri merită discutate.

Conform partidelor de extrema dreaptă, populiste, dar şi celor de extrema stângă, sunteţi gemeni, fiindcă nu se poate face distincţia între ideile pe care le vehiculaţi.

Juncker : Este adevărat că, la nivel european, familia socialistă şi cea democrat-creştină, există o intersecţie ideologică destul de importantă. Care ar fi scopul de a inventa divergenţe acolo unde nu este cazul? Nu este modul în care percep dezbaterea democratică. Nu trebuie să ascundem punctele în comun pe care le avem, şi să discutăm în privinţa aspectelor care ne diferenţiază. Ne cunoaştem bine şi ştim exact care sunt divergenţele noaste.

Pentru ca cetăţenii să înţeleagă mai bine, care ar fi principalele trei puncte de divergenţă?

Juncker : Sunt, în primul rând, o persoană care promovează soluţiile de consens. Intenţionez să construiesc poduri, pentru a pune capăt separaţiei artificiale care există în Uniunea Europeană, între Nord şi Sud. Sunt convins că am o ideea mai precisă în ceea ce priveşte echilibrul dintre consolidarea bugetară, care rămâne necesară, şi politicile de creştere economică. Într-adevăr, sunt de părere că nu putem implementa astfel de măsuri în cazul în care finanţele publice nu sunt bine organizate. În ceea ce priveşte Spaţiul Schengen, nu sunt în favoarea eliminării sale, ci poate pentru unele ajustări.

Schulz : În primul rând, partidele extremiste de stânga şi de dreapta care ne acuză de a avea acelaşi program politic nu oferă nici o altă soluţie alternativă. Există divergenţe între programul nostru, în ceea ce priveşte combinaţia dintre investiţiile strategice care să permită relansarea economică, apoi în privinţa disciplinei bugetare, dar şi referitor la politica fiscală europeană, la lupta contra evaziunii fiscale. Însă este adevărat că avem aceleaşi percepţii asupra măsurilor de adoptat pentru a diminua şomajul în Uniunea Europeană, şi este important ca partidele democratice să lupte împotriva forţelor care distrug societatea europeană.

Întrebarea pusă de către fostul europarlamentar francez, Jean-Louis Bourlanges : „Vă puteţi angaja în mod public, în faţa cetăţenilor europeni, că nu veţi aspira la un alt mandat decât la cel de Preşedinte al Comisiei Europene, la care vă prezentaţi pentru alegerile din 25 mai. Nu ar fi corect ca, după ce aţi afirmat că vă prezentaţi pentru această funcţie, să ocupaţi un alt post în organigrama instituţională”. Întrebarea este în special adresată domnului Juncker, care ar putea ocupa funcţia actuală a domnului Van Rompuy, şi anume postul de Preşedinte al Uniunii Europene.

Juncker : Vreau cu adevărat să devin Preşedintele Comisiei Europene. Sunteţi de părere că este posibil ca, după ce fac campanie în întreaga Uniunea Europeană şi mă supun tuturor constrângerilor, să intenţionez să ocup alt post decât cel la care sunt candidat?

Schulz : Sunt candidat pentru Preşedinţia Comisiei Europene, iar în cazul în care nu voi accesa la funcţia pentru care fac campanie, voi ocupa postul de europarlamentar.

Tratatul de Liber Schimb Transatlantic este o sursă de preocupare pentru opinia publică, de exemplu în ceea ce priveşte carnea de pui dezinfectată cu clor. În condiţia în care bazele negocierilor sunt confidenţiale, nu credeţi că ar trebui ca acestea să fie făcute publice? Astfel, instituţiile europene se dovedesc a fi opace vizavi de opinia publică.

Juncker : Sunt de părere că mandatul ar trebui să fie făcut public, pentru că poate fi important ca toată lumea să înţeleagă despre ce este vorba şi care sunt punctele negociate între cele două părţi. Totuşi, eu nu agreez această versiune, conform căreia Uniunea Europeană ar trebui să îşi dezvăluie strategia de negociere în mod public, precum şi poziţiile noastre în funcţie de cele ale americanilor. În momentul în care ne dezvăluim strategia, pierdem orice avantaj în discuţii. Aşadar, sunt de acord cu faptul că mandatul trebuie să fie făcut public, însă nu trebuie să ne pierdem avantajul în cadrul negocierilor.

Credeţi că procesul ar trebui fi făcut public înaintea alegerilor europarlamentare din 25 mai?

Schulz : Procesul este deja public. Sunt preocupat de faptul că, la data de 23 şi 24 mai, Comisia Europeană va negocia cu reprezentanţii americani. Din acest motiv, cer suspendarea discuţiilor, având în vedere că nu se pot continua negocierile într-un moment în care acestea sunt nasc atâtea controverse. Este vorba despre viitorul relaţiei cu Statele Unite ale Americii, care trebuie să ţină cont de valorile noastre şi de standardele sociale, cele de mediu, dar şi în privinţa protecţiei consumatorilor şi al datelor. Nu se va ajunge la un acord în cazul în care standardele europene nu vor fi acceptate de către parte americană.

 În cazul în care aţi deveni Preşedinte al Comisiei Europene, veţi renegocia Acordul de Liber Schimb ?

Juncker : Este important ca acest Tratat să fie ratificat, pentru că ambele părţi au mult de câştigat în ceea ce priveşte creşterea economică, dar şi crearea locurilor de muncă. Nu este însă posibil să ajungem la un acord fără ca Statele Unite ale Americii să accepte esenţa condiţiilor puse de către Uniune Europeană. Nu ar fi acceptabil să reducem standardele şi nivele sociale, sau să negociem în privinţa unui subiect precum protecţia datelor. Sunt de părere că valorile europene trebuie apărate. Organismele modificate genetic şi securitatea alimentară sunt puncte esenţiale ale discuţiilor, şi în cazul în care nu se va ajunge la un acord în privinţa acestor aspecte, sunt convins că negocierile vor fi suspendate de către Comisia Europeană, iar Parlamentul European nu va ratifica acest Tratat.

Aşadar, nu sunteţi în favoarea suspendării negocierilor până după alegerile din 25 mai?

 Juncker : Sunt surprins de faptul că, în ultimele zile ale campaniei electorale, se încearcă crearea unor probleme. În cazul în care voi deveni Preşedintele Comisiei Europene, nu voi ţine cont de aranjamentele efectuate în ultimele clipe dinaintea scrutinului.

Schulz : După părere mea, Comisarul european pentru Comerţ, Karel de Gucht, dă dovadă de anumită formă de aroganţă, fiindcă este la curent cu dezbaterile actuale asupra acestui Acord, şi ignoră în mod deliberat îngrijorările societăţilor europene. În ciuda acestor fapte, el continuă negocierile, iar acest lucru nu este normal.

Este necesar de a uşura regulile de reducere a deficitelor publice. Socialiştii francezi promovează acest subiect, şi anume că numirea domnului Martin Schulz la preşedinţia Comisiei Europene ar contribui la schimbarea peisajul european, prin reducerea politicilor de rigoare şi prin reevaluarea criteriilor privind rata de 3% a deficitului public. Totodată, afirmaţiile sunt contradictorii, având în vedere că statele guvernate de către un partid de stânga, inclusiv Republica franceză, au adoptat această rigoare. Aşadar, situaţia este contradictorie.

 Schulz : Nu este contradictoriu. Politica de rigoare bugetară este necesară şi statele membre trebuie să respecte Tratatele. Nimeni nu a contestat criteriul de 3% care a fost stabilit, nici în Republica Franceză, nici în alte state.

În această dimineaţă, preşedintele Adunării Naţionale, domnul Claude Bartolone, a afirmat că criteriul de 3% a fost stabilit într-o perioadă în care creşterea economică era de 5%, şi a susţinut că acest prag trebuie să fie reevaluat.

 Schulz : Sper că îmi voi putea continua argumentarea până la capăt. La Bruxelles, nimeni nu a contestat acest criteriu privind deficitul public. Am urmărit discursul domnului Bartolone, şi pot spune că împărăţesc opinia exprimată, şi anume faptul că pragul a fost definit în urmă cu 22 de ani. Totodată, aceasta este realitatea actuală, şi Tratatul nu poate fi schimbat, având în vedere că nu se va ajunge la un acord de unanimitate în privinţa acestui subiect. Totuşi, în cadrul evaluării proiectului bugetar, este acceptabil de a discuta asupra ceea ce reprezintă investiţiile de viitor, dar şi asupra finanţarea datoriei suverane şi a cheltuielilor curente. Pe viitor, vom avea nevoie de investiţii în domeniul digital, în cel al infrastructurii europene, în aşa fel încât dependenţa faţă de importurile ruse să fie redusă. Aceste investiţii sunt inevitabile, şi chiar primordiale, iar noi trebuie să discutăm în favoarea stabilităţii, dar şi în cea a creşterii economice, conform Pactului de Stabilitate şi de Creştere. Împărtăşesc punctul de vedere a celor care afirmă că este necesar de a reevalua măsurile care vor avea un efect pozitiv pe viitor.

Acest lucru ar însemna că ar fi necesar să sustragem din datoria statelor elemente care ar putea fi considerate ca şi investiţii productive.

 Juncker : Reacţionăm în continuare ca şi cum lucrurile nu ar fi evoluat în urma Tratatului de la Maastricht. Am încheiat un Pact de Stabilitate şi de Creştere, iar în 2005, când am devenit Preşedinte permanent al Eurogrupului, am amendat o grilă de lectură economică. În cazul în care Pactul ar fi citit înainte de a fi dezbătut, am constata că se vor lua în seamă factorii relevanţi. Astfel, vom verifica dacă un stat nu este pe calea cea bună, din cauza faptului că nu este capabil de a îşi ţine sub control cheltuielile de consum, sau dacă acesta întreprinde reforme structurale pentru a face faţă situaţiei.

Schulz : Adevărata întrebare este ce putem numi reforme structurale? Vorbim întotdeauna despre reducerea salariilor şi a pensiilor, dar trebuie să abordăm şi problema veniturilor, cum ar fi impozitarea marilor firme multinaţionale.

Juncker : Este mai uşor de a trata investiţiile decât subiectul disciplinei bugetare. Sunt în favoarea investiţiilor de viitor, care vor favoriza crearea locurilor de muncă şi care vor contribui la relansarea creşterii economice, în mod sustenabil. Buna interpretarea al acestui Pact permite să facem această diferenţiere. În cazul în care vom decreta că orice formă de investiţie întru-un domeniu anume este o cheltuială care poate fi scăzută din aplicarea Pactului de Stabilitate şi Creştere, nu se va ajunge la un rezultat pozitiv. Am discutat în această privinţă în cadrul Eurogrupului, iar unele state erau în favoarea investiţiilor, pe când alţii erau pentru investiţiile din domeniul şcolar, iar alţii susţineau că cele din domeniul militar, sau din domeniul asistenţei pentru dezvoltare ar trebui scoase din Pact. În cazul unei renegocieri, am deschide Cutia Pandorei.

Schulz : Mesajul promovat de Pactul de Stabilitate şi de Creştere este acela că reformele structurale sunt o condiţie care trebuie respectată pentru a permite relansarea economică, iar acesta este promovat de către Comisia Europeană, precum şi de către majoritatea statelor membre. Acest lucru implică o flexibilitate mai mare pentru marile companii, mai puţine taxe, dar şi mai puţine măsuri de securitate socială. Este absolut necesar de a introduce un sistem european de taxe şi de impozite, care să prevină concurenţa neloială între statele membre ale Uniunii Europene. Este absolut inacceptabil ca marile companii europene sunt scutite de impozite în unele state în care fac profituri. Aceasta reprezintă o reformă structurală care trebuie pusă în aplicare cât de curând.

Lupta împotriva dumpingului fiscal este cu adevărat realistă în Europa?

 Juncker : Desigur că este realist. Sub preşedinţia mea, în 1997, am adoptat un de bună conduită, care a condus la schimbări importante în peisajul fiscal al statelor membre. Trebuie să discutăm despre fiscalitatea firmelor şi să ajungem la un acord asupra unor standarde comune pentru a preveni descentralizarea marilor grupuri industriale, cu scopul de a beneficia de o politică fiscală mai avantajoasă. Comisia Europeană a formulat propuneri în acest sens, pe care le consider înţelepte şi intenţionez să le abordez.

În ceea ce priveşte lupta împotriva deficitului bugetar, care este un subiect de interes în Republica franceză, al cărui Parlament a adoptat un plan de reducere a cheltuielilor publice de 50 de milioane de euro în următorii trei ani, aţi fi dispuşi să acordaţi o perioadă suplimentară ?

Juncker : În principiu, nu există nici un motiv pentru a prelungi termenul ajustării bugetare impus Republicii franceze. Însă problema se pune altfel, şi anume că, pe baza unui examen efectuat de către Comisia Europeană în privinţa programului de stabilitate prezentat de autorităţile franceze, se va stabili dacă se va putea acorda o perioadă suplimentară, în funcţie de măsurile concrete şi cele adoptate până în acel moment.

În momentul actual, care ar fi poziţia pe care aţi adopta-o?

 Juncker : Mai întâi de toate, aş studia în detaliu programul de stabilitate, pe care nu am avut ocazia să îl citesc. De multe ori, se întâmpla ca concluziile finale să nu corespundă cu opiniile pe care le-am avut înainte de a examina dosarul. Din acest motiv, poziţia finală va fi stabilită în luna iunie. Având în vedere că sunt uneori perceput precum „apostolul austerităţii”, aş dori să amintesc că, în anul 2003, Republica franceză şi Republica Federală Germania nu au respectat condiţiile Pactului de stabilitate şi de creştere. Pe vremea aceea, ocupam funcţiile de Prim-ministru şi de Ministru al Finanţelor al Marelui Ducat al Luxemburgului, şi am votat cu cele două state împotriva restul zonei euro. Acest lucru demonstrează faptul că nu sunt în favoarea unor politici de rigoare aplicate în mod nejustificat. Nu sunt persoana descrisă de către Partidul socialist francez. Nu mă recunosc în astfel de aprecieri simpliste pe care le aud des.

Schulz : Întrebarea privind acordarea unei perioade suplimentare Republicii franceze mi-a fost pusă în trecut, iar răspunsul meu a fost pozitiv, în cazul în care va fi necesar. Apropiaţii germani ai domnului Juncker au declarat că sunt un  „trădător”, şi mi-au reproşat „trădarea” intereselor Republicii Federale. Ţin să subliniez acest lucru, şi anume că dacă suntem dispuşi să discutăm despre acest subiect, trădăm interesele Republicii Federale Germania. Pentru a explica poziţia mea, explicaţia este foarte asemănătoare celei date de domnul Juncker, şi anume că, dacă Republica franceză demonstrează că punerea în aplicare a măsurilor poate duce la stabilizarea ţării şi, implicit, a Europei, în cazul în care va avea nevoie de o perioadă suplimentară de un an, este spre interesul tuturor de a răspunde în mod pozitiv. Nu este vorba despre o perioadă suplimentară, ci despre stabilizarea Europei, fiindcă dacă Republica franceză îşi va reveni, Europa va urma. Guvernul francez a declarat că nu are nevoie de o perioadă suplimentară, însă în cazul în care va fi necesar de a acorda acest timp pentru a contribui la consolidarea economică de care avem cu toţii nevoie, mă voi pronunţa în favoarea acestuia.

Banca Centrală, Comisia Europeană, Parlamentul European : cine este cel care stabileşte rata de schimb a monedei euro, a politicii economice europene, şi de necesitatea creşterii economice?

Juncker : Mă invitaţi la o dezbatere care priveşte programul meu. Pentru a sintetiza, Banca Centrală este responsabilă cu politica monetară, pe care o aplică în mod independent, conform Pactului fondator al politicii economice şi monetare. La rândul său, Eurogrupul coordonează politicile economice, şi mai sunt multe progrese de făcut în ceea ce priveşte guvernanţa economică a zonei euro, mai ales în domeniul gestionării comune şi solidare a monedei unice. Banca Centrală nu are un obiectiv în privinţa ratei de schimb, însă conform Tratatelor, Miniştrii finanţelor al statelor din zona euro au prerogativele necesare pentru formula propuneri Băncii Centrale, dacă consideră că este necesar, pe baza propunerilor formulat de către Comisia Europeană. În cazul în care rata de schimb ar deveni excesivă, aş evalua toate elementele ale dosarului, şi am putea propune Consiliului Miniştrilor finanţelor ale statele din zona euro orientări, pe care le-ar promova în discuţia cu Banca Centrală. La rândul său, aceasta ar fi obligată să ia în considerare aceste propuneri.

Nu există o divergentă între opiniile voastre pe acest subiect?

Schulz : Este normal să nu existe o divergenţă, fiindcă oficialii europeni au interesul de a apăra industria şi exportul Uniunii Europene, şi trebuie să ţină cont de faptul că, după un anumit nivel valutar al monedei euro, exporturile sunt supuse unei presiuni foarte mari pe piaţa mondială. În consecinţă, este normal la Prim-miniştrii statelor din zona euro să discute despre subiect. Potrivit ceea ce a afirmat domnul Juncker, în cadrul Tratatelor este prevăzut acest lucru. Ministrul-preşedinte al Bavariei a cerut un atribuirea unui drept de veto pentru Republica Federală Germania în cadrul Băncii Centrale. Nu sunt de părere că trebuie mers atât de departe, însă consider că este acceptabil ca alţi Prim-miniştrii, precum cel francez sau cel italian, să discute în privinţa nivelului monedei euro.

Juncker : Este normal de aborda subiectul ratei de schimb. Am constatat că dezbaterea este diferită în funcţie de state. Rata de schimb reprezintă un subiect de interes în Republica franceză, pe care o cunosc bine, iar acest lucru nu mă surprinde. Republica Federale Germania şi restul statelor membre din zone euro au aceeaşi rată de schimb, însă dacă statul german reuşeşte să ajungă la un excedent comercial de 200 de miliarde de euro, iar cel al Republicii italiene să fie de 30 de miliarde de euro, situaţia din Republica franceză este total inversă.

Este o critică la adresa Republicii franceze, care ar utiliza moneda euro şi a valoarea excesivă a acesteia în postura de ţap ispăşitor?

Juncker : În momentul în care stabileşte marile linii ale politicii monetare, Banca Centrală trebuie să ţină cont de interesele întregii zone euro, şi nu doar de cele ale unui singur stat. Rata de schimb nu poate fi singurul factor pentru a explica problemele economice cu care poate fi confruntat un stat, având în vedere că restul statelor sunt supuse aceloraşi reguli.

Aşadar, afirmaţi, în mod explicit, că Republica franceză este unul dintre elevii slabi ai Europei?

 Juncker : Nu sunt în măsură de a-mi permite o asemenea afirmaţie. Dintre invitaţii din seara asta, sunt, cel mai probabil, cel care va deveni Preşedintele Comisiei Europene. Din acest motiv, doresc să fiu reţinut în declaraţii. Am ocupat funcţia de Prim-ministru timp de mulţi ani, şi sunt conştient de faptul că nu se pot face orice fel de afirmaţii în timpul campaniei electorale.

Schulz : Din nou, rata de schimb al monedei euro are un impact asupra relaţiei cu alte regiuni ale lumii, şi anume că are un rol primordial în ceea ce priveşte exporturile. Nu am înţeles criticile pe care le-aţi formulat la adresa contracandidatului meu privitor la afirmaţiile sale vizavi de Republica franceză. Ceea ce a spus este adevărat, şi anume faptul că trebuie ca Banca Centrală să ţină cont de faptul că circumstanţele economice sunt diferite de la un stat la altul. De asemenea, trebuie să se ia în calcul întreaga zonă euro, iar asta reprezintă toate statele membre din zona euro. Trebuie să recunoaştem totodată că circumstanţele unui stat precum Slovacia sunt diferite de cele ale Republicii franceze, sau a Republicii Federale Germania. Aşadar, procesul este dificil. Un sigur lucru este clar, statele din zona euro al căror creştere economică este dependentă de exporturi, sunt confruntate cu probleme, în momentul în care moneda euro are un nivel prea ridicat. Astfel, Banca Centrală trebuie să ţină cont de această realitate.

Juncker : Aş adăuga că Preşedintele Băncii Centrale a afirmat recent că rata de schimb poate provoca probleme serioase. Împărtăşesc această opinie, fiindcă Banca Centrală trebuie să reacţioneze.

Schulz : Deci este absolut normal ca unele guverne europene să abordeze acest subiect.

Unul dintre subiectele pe care le promovează partidele cele mai critice în privinţa monedei euro şi a construcţiei europene pune în cauză riscurile de recesiune ale politicilor de rigoare europene. În programul pe care îl propuneţi, punctaţi necesitatea de a relansa creşterea economică în Europa. Consideraţi că aveţi aceleaşi obiective, iar singurul lucru care vă deosebeşte sunt metodele de punere în aplicare?

 Schulz : Din nou, revin asupra ceea ce am afirmat, şi anume faptul că posibilitatea statelor membre de a investi depinde de capacitatea lor de a impozita marile venituri şi profituri. În Europa, de peste două decenii, vorbim numai despre cheltuieli, dar niciodată despre venituri, ceea ce este o gravă eroare. Din acest motiv, voi aminti ceea ce voi face în cazul în care sunt numit Preşedinte al Comisiei Europene. Eu, Preşedinte al Comisiei Europene…

Nu mai utilizaţi acest slogan, fiindcă francezii s-au săturat de el.

Schulz : Îmi permiteţi totuşi să continui? Eu, Preşedinte al Comisiei Europene, mă voi implica pentru ca statele membre sale Uniunii Europene să se confrunte cu responsabilităţile lor în ceea ce priveşte profiturile şi impozitele. Suma de un trilion de euro, care reprezintă o mie de miliare de euro, scapă fiscalităţii în fiecare an. Închipuiţi-vă ca o parte din această sumă să fie injectată în economia reală. Apoi, trebuie să realizăm că ne aflăm din nou într-o situaţie riscată, având în vedere că băncile salvate de către state se împrumută la Banca Centrală cu o dobândă de 0,25%, şi nu investesc bani în economia reală, sau în întreprinderile mici şi mijlocii, care se confruntă la rândul lor cu o contracţie a creditelor. Din nou, speculează, cu scopul de a înregistra profituri cât mai mari, care nu vor fi supuse impozitării. Eu, ca şi Preşedinte al Comisiei Europene, voi schimba aceste lucruri.

Domnule Juncker, dumneavoastră, Preşedinte…

Juncker : Nu, nu, vă rog frumos.

Schulz : Cel care a utilizat acest slogan a câştigat alegerile. Eu voi fi cel care le va câştiga pe următoarele.

Juncker : Eu nu mă voi autodeclara Preşedinte al Comisiei Europene. Investiţiile sunt esenţiale, şi toată lumea este de acord cu acest lucru. Motivul pentru care nivelul investiţiilor a scăzut în Europa, în ciuda faptului că cunoscut o creştere în ultimul timp, este acela că statele membre nu pot cheltui bani pe care nu îi au. Acestea sunt profund îndatorate, iar deficitele lor se adâncesc pe an ce trece. Ele trebuie să aloce mijloace bugetare enorme pentru a rambursa datoria. Dacă adăugăm deficitul public al statului la datoria publică, şi că trebuie să plătim serviciile aferente, nu mai există flexibilitatea bugetară necesară pentru a efectua investiţii de viitor. Asta este motivul pentru care sunt de părere că politicile de creştere economică şi consolidarea finanţelor publice sunt compatibile. Cei care sunt de părere că se pot cheltui bani pe care nu îi avem, sau că ne putem deresponsabiliza vizavi de generaţiile viitoare, promovează o politică greşită fiindcă nu vor putea finanţa investiţiile directe.

Schulz : Domnule Juncker, partidul dumeavoastră, care deţine majoritatea în Consiliul European, în Comisia Europeană şi în Parlamentul European, afirmă aceste lucruri în ultimul timp. Împărtăşesc total opinia pe care aţi exprimat-o în privinţa faptului că disciplina bugetară este legată de solidaritatea intergeneraţională. Dar reechilibrarea bugetelor nu se poate efectua doar prin reducerea cheltuielilor, conform experienţelor efectuate în ultimii zece ani. Reducerea cheltuielilor implică întotdeauna diminuarea locurilor de muncă, a salariilor, a pensiilor. De fiecare dată, se fac reduceri în domeniul social, în cel al educaţiei, sau în cel al cercetării. Reechilibrarea bugetelor şi reducerea datoriei suverane se pot efectua prin creşterea venitelor. După un deceniu de reducere a cheltuielilor, în detrimentul cetăţenilor, aş dori ca cei care au provocat criza în care ne aflăm, şi anume sectorul financiar şi marile fonduri speculative, marile bănci, sau marile companii de asigurări, să îşi plătească partea. Acest lucru poate fi efectuat numai datorită punerii în aplicare a unei fiscalităţi comune în cadrul Uniunii Europene.

Juncker : Sunt de acord. Trebuie totuşi să subliniez că diferitele programe de ajustare economică pe care le-am negociat în Europa prevedeau elemente de fiscalitate şi orientări în cea ce priveşte impozitarea diferitelor categorii, dar şi a marilor firme. Nu ştiu dacă domnul Schulz a intenţionat să lase o impresie greşită, conform căreia Partidul Popular European ar fi favorabilă unei austerităţi oarbe şi că socialiştii s-ar ocupa de generozitatea socială, însă nu este cazul. Am prezidat Eurogrupul şi ţin să spun că dintre cele 17 guverne prezente, 12 erau socialiste. Am constatat des faptul că unii dintre colegii mei socialişti s-au dovedit a fi foarte exigenţi faţă de statele care erau supuse programului de redresare economică. Nu poate fi vorba despre o dezbatere între dreapta şi stânga, după cum a demonstrat-o domnul Tony Blair, care a contribuit la dereglementarea piaţei financiare.

Schulz : Domnul Blair nu a fost niciodată membru al Eurogrupului.

Juncker : Era frecvent ca subiectele abordate în cadrul Consiliului European şi cele din Eurogrup să fie asemănătoare.

Schulz : Domnul Jean-Claude Juncker este foarte abil şi îl respect. Mai mult, avem o relaţie de prietenie, iar acest lucru merită subliniat. Totuşi, el are abilitatea de a se transforma într-un socialist, la fiecare 5 ani.

Juncker : Acest lucru nu este dificil.

Schulz : Între timp, el este reprezentantul unui partid care nu îi corespunde. Retorica, personalitatea, dar şi convingerile personale ale domnului Juncker nu sunt compatibile cu programul Partidului Popular European, care este cu totul diferit. Pentru a vă da un exemplu, Comisia Europeană este alcătuită din 28 Comisari, care sunt aleşi de către guvernele naţionale. Dintre aceştia, 7 sunt socialişti. Acest lucru demonstrează cine a avut majoritatea decizională în cursul ultimilor ani. În cadrul Comisiei Europene, condusă de către colegul dumneavoastră, domnul Jose Manuel Barroso, partidul Popular European deţine o majoritate copleşitoare. Din acest motiv, nu puteţi afirma public că împărtăşiţi valorile socialiste. Odată la 5 ani, vă transformaţi într-un socialist, dar între timp, puneţi în aplicare programul conservator.

Juncker : Nu fac astfel de afirmaţii publice. Aş dori să îi amintesc domnului Schulz că în momentul în care am ocupat funcţia de Prim-ministru, am fost confruntat cu situaţii dificile, dar interesante. În cursul acestei perioade, doar doi Prim-miniştrii din cei  cincisprezece erau creştini-democraţi. Am fost încercuiţi de către socialişti şi social-democraţi.

Schulz : Vorbiţi de perioada care a urmat războiul?

Juncker : Nu, nu. A fost momentul în care domnul Tony Blair şi domnul Gerhard Schroeder au început să dereglementeze…

Schulz : Domnul Schroeder nu mai ocupă postul de cancelar din anul 2005. Era cu mult timp înaintea crizei.

Juncker : Desigur, însă pot constata că vă irită faptul că abordez responsabilitatea istorică.

Schulz : Acest lucru nu vă va ajuta să ascundeţi faptul că aparţineţi majorităţii populare.

Juncker : În primul rând, nu am de gând să fac acest lucru. Apoi, intenţionez să vă repet că, referitor la politicile de rigoare şi de austeritate, socialiştii poartă aceeaşi responsabilitate ca şi democraţii-creştini.

Schulz : Îmi pare rău să vă contrazic, însă acest lucru nu este adevărat.

Juncker : Eu am fost confruntat cu astfel de situaţii în trecut.

În ceea ce priveşte imigraţiei, partidele franceze de dreapta îşi bazează campania pe o reformă a Spaţiului Schengen, care asigură libera circulaţie în Europa. Pe acest subiect, care este poziţia dumneavoastră? Aţi susţine acest demers?

Schulz : Nu este nimic de reformat, fiindcă Schengen funcţionează foarte bine. Populiştii care afirmă că trebuie să reacţionăm pentru a opri fluxurile de imigranţi greşesc. Nu este nevoie de un alt Tratat, având în vedere că Schengen prevede posibilitatea de a suspenda libera circulaţie în cazul în care apare un pericol. Eu locuiesc în preajma a două graniţe. Circumscripţia mea este situată între Maastricht (Ţările de Jos), Liège (Regatul Belgiei) şi Aachen (Republica Federală Germania). După părerea unor politicieni francezi, ar trebui să autorizez trecerea camioanelor care transportă carne, sau a cartofilor, având în vedere că este vorba despre libera circulaţie a mărfurilor, însă ar fi necesar de a opri maşinile cetăţenilor. Nu este modul în care funcţionează Europa. Actualmente, în cazul în care apare o problemă, sistemul Schengen autorizează controlul graniţelor. Din acest motiv, Tratatul nu trebuie reformat.

Juncker : Libera circulaţie a persoanelor este una dintre cele patru libertăţi fundamentale prevăzute în Tratate. Nu putem să autorizăm libera circulaţie a capitalelor şi să interzicem acest lucru celor care lucrează după graniţe. Se exagerează mult asupra aceste probleme. Dacă se comit abuzuri, administraţiile naţionale şi legislatorii naţionali trebuie să acţioneze, astfel încât să le combată. Nu trebuie să insistăm atât de mult asupra acestor probleme, având în vedere că doar 2,4% dintre cetăţenii europeni trăiesc în alt stat din cadrul Uniunii Europene. În Marele Ducat al Luxemburgului, unde rata a imigraţiei este de 40%, este un loc în care există mulţi lucrători frontalieri francezi, şi se mai poate întâmpla să mai apară unele abuzuri. Nu este însă acceptabil să se lase impresia că toţi românii şi bulgarii ar fi criminali. Sunt destul de dezgustat de acest tip de dezbateri.

Consideraţi că nu este necesar de a revizui sistemul de supraveghere la graniţe?

Juncker : Asta este un alt subiect. Trebuie să intensificăm controlul la graniţele externe. Este necesar de a mobiliza mai multe fonduri publice pentru a proteja graniţele externe ale Uniunii Europene. Mai mult, va fi nevoie să fim mai solidari pe viitor cu statele care se sunt confruntate cu un aflux de imigraţie ilegală necontrolată. Programele de întoarcere în statul de origine trebuie cofinanţate de către statele implicate. Cel mai important este de a acţiona în statele din Asia şi din Africa, în care migraţia este importantă. Nu este vorba despre o reducere a Asistenţei pentru dezvoltare, ci despre accentuarea ajutoarelor asupra punctelor nevralgice. În momentul în care categoriile sociale defavorizare îmbarcă spre un loc mai bun, este deja prea târziu. De asemenea, trebuie să acţionăm împotriva bandelor criminale, care s-au specializat în acţiunile de traversare a spaţiilor marine, care sunt menite să eşueze.

Mai devreme, aţi punctat diferenţa de sensibilitate dintre Sudul, Estul şi Nordul Europei. Nu este acesta principala slăbiciune a Europei, având în vedere că Sudul a fost mult mai afectat de către consecinţele Primăverii arabe, pe când Nordul şi Estul au fost scutite? În Ucraina, s-a produs acelaşi lucru, însă cu un efect al repercusiunilor resimţit de către Est şi Nord. Nu credeţi că eşecul găsirii unui ideal european, resimţit prin prisma probabilului absenteism electoral şi prin urcarea în sondaje al euroscepticismului, se explică prin faptul că unitatea europeană este una fictivă. 

Schulz : Iau foarte în serios aceste lucruri. Doresc totuşi să întreb : cine pune în cauza unitatea europeană? Guvernele naţionale afirmă că partidele naţionale spun că lucrurile merg prost în Europa, iar apoi se declară împotriva unor propuneri şi utilizează dreptul de veto. Întotdeauna, este vorba despre aceleaşi persoane, care ne împiedică în tentativele de a găsi soluţii comune pentru a soluţiona problemele, şi apoi declară că Europa nu funcţionează corespunzător. Vă dau un exemplu : am avut o cunoştinţă, care, în urmă cu câţiva ani, se plimba cu o umbrelă, în ciuda faptului că nu ploua. Am întrebat-o de ce şi-a deschis umbrela, şi mi-a răspuns că există posibilitatea să înceapă să plouă. Acesta era motivul pentru care şi-a luat umbrela. Actualmente, ne confruntăm cu o situaţie similară, în ceea ce priveşte România şi Bulgaria. În ciuda faptului că nu fac parte din Spaţiul Schengen, ele sunt învinuite şi acuzate că generează probleme. Este acelaşi tip de discurs precum cel privind „instalatorul polonez”, utilizat în cursul referendumului din Franţa. Din nou, Spaţiul Schengen funcţionează, şi o face chiar foarte bine. Forţele de poliţie naţionale fot efectua controale, în cazul în care este necesar. Nu înţeleg de ce este nevoie să exagerăm asupra unor probleme inexistente. În ceea ce priveşte protecţia graniţelor externe, azilul politic, ajutorarea refugiaţilor temporari care provin din regiuni supuse războaielor civile, dar şi imigraţia legală în Europa, ca şi alternativă la imigraţia ilegală, vă împărtăşesc opinia şi sunt convins că este nevoie de a iniţia o dezbatere.

Juncker : În Statele Unite ale Americii, sub 50% din cetăţeni cu drept de vot participă la procesele electorale. Nimeni nu le poate contesta însă patriotismul.În cazul Uniunii Europene, judecată este mai severă, şi sunt convins că cetăţenii europeni sunt dezamăgiţi de politicile puse în aplicare. Aceştia şi-ar dori o Uniune Europeană care să se implice în mod exclusiv în ceea ce priveşte dosarele majore, precum domeniul monetar, cel comercial, şi cel al politicii externe. Nu trebuie să dăm impresia de a acoperi subiecte minore, în loc de a ne concentra pe marile subiecte continentale.

Având în vedere că aţi beneficiat de acelaşi timp de vorbire, a venit momentul de a încheia interviul. 

Schulz : Este o bună ocazie pentru Doamna Marine Le Pen, precum şi pentru domnul Jean-Luc Mélenchon, de a afirma din nou că suntem gemeni.

Juncker : Sper ca domnul Jean-Christophe Cambadélis nu va mai spune că sunt gemenul populiştilor, având în vedere că astăzi, am demonstrat că eu şi domnul Martin Schulz împărtăşim unele opinii.

Schulz : Domnule Juncker, vă rog să le transmiteţi apropiaţilor bavarezi că nu sunt cel pe care îl descriu, şi anume omul în spatele reţelelor de trafic de fiinţe umane care sunt responsabile pentru pierderea vieţilor omeneşti în marea Mediterană. Această acuzaţie este foarte gravă.

Jucker : Nu am aşteptat cererea dumneavoastră pentru a face acest lucru.

Alexandru Popovici

.