Council on Foreign Relations: provocarea globală a locurilor de muncă

Council on Foreign Relations preia un articol de-al lui Michael Spence (n.r. economist, laureat al premiului Nobel pentru economie, 2001), de la project-syndicate.org, referitor la provocările existente pe piața muncii.

În New York, spune acesta, doar în ultimele trei decenii sute de milioane de lucrători noi au intrat în economia globală. Aceștia au venit cu diferite niveluri de educație și de calificare și au câștigat, de-a lungul timpului, în termeni precum capital uman, valoare adăugată sau venituri. Acest lucru a dus la o extraordinară creștere a veniturilor, a oportunităților dar și a dimensiunii economiei. Dar acești noi lucrători au adus, de asemenea, o mai mare concurență și schimbări în ocuparea forței de muncă sau schimbări în ceea ce privește salariile și prețurile.

Aceste modificări structurale masive în economia globală se confruntă cu 3 mari provocări la nivel mondial.

Prima provocare este de a genera suficiente locuri de muncă pentru a permite fluxul de intrare a unor noi operatori pe piața muncii. Evident, o gamă largă de țări în dezvoltare nu reușește să facă acest lucru. Chiar și în țările ce se dezvoltă rapid, excedentul de muncă încă își așteaptă includerea în economia modernă, iar presiunea se pune pe crearea de locuri de muncă.

Cea de-a doua provocare este cea de a potrivi competențele și capacitățile la joburile existente. Iar acest lucru ține de timp. Este, de asemenea, și o țintă în mișcare. Globalizarea și principalele tehnologii de economisire a forței de muncă au dezechilibrat piața muncii în multe țări. Nepotrivirile de competențe abundă. În plus, continuă să aibă o creștere rapidă în țările în curs de dezvoltare  și pare clar că ritmului de ajustare a pieței îi lipsește schimbarea structurală.

A treia provocare este de distribuire. Ca și parte negociabilă a economiei globale, se extinde, iar competiția pentru activitatea economică și pentru locurile de muncă se lărgește. Asta afectează prețul muncii, precum și gama de oportunități de angajare în cadrul tututor economiilor globale. Anumite părți ale populației câștigă, altele pierd, și pierd totul de cele mai multe ori.

Cele mai multe dintre țările avansate s-au confruntat cu venituri medii limitate. În unele țări europene, în cazul în care ineglitatea veniturilor a rămas sub control, aceasta a fost o componentă a unei strategii deliberate de a menține creșterea ocupării forței de muncă și competititvitatea în partea negociabilă a economiei, cu rețineri salariale parțial regăsite în distribuția veniturilor.

În cele din urmă, instituțiile economice globale de management trebuie să se decidă dacă ritmul de globalizare, și implicit, schimbările sale structurale sunt mai rapide decât poate rezista capacitatea de ajustare a indivizilor, a economiilor, societăților.

Dacă da, următoarea provocare va fi să găsească modalități non-distructive pentru a modera ritmul capacității de reglare și a nevoii de ajustare.

Niciunul dintre aceste fapte nu va fi ușor de realizat. Nu avem cadre foarte bine dezvoltate pentru a înțelege corect schimbările strucutrale. Cu toate acestea, șomerii, în special persoanele tinere, se așteaptă ca liderii lor și instituțiile lor să încerce să rezolve problema.

Sursa articol: Council on Foreign Relations

Sursa foto: business-forum.ro

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *