Cronologia unui dezastru. Cum a ajuns Grecia pe marginea prăpastiei

Criza din Grecia ţine prima pagină a ziarelor de mai bine de un an şi jumătate. Agravarea situaţiei şi extinderea crizei din statul elen în celelalte ţări periferice din zona euro ameninţă să îngenuncheze întreaga Uniune Europeană. Se vorbeşte mai mult ca niciodată de destrămarea zonei euro.

Grecii ameninţă să declanşeze acum o nouă criză de proporţii prin organizarea referendumului prin care să decidă dacă acceptă sau nu noul plan de salvare oferit săptămâna trecută de UE.   În urma anunţului, premierului grec i s-a cerut demisia. Ideea organizării unui referendum nu este susţinută nici măcar de miniştrii din guvernul Papandreou.

În cazul unui răspuns negativ la referendum, Grecia va fi forţată să iasă din zona euro şi chiar din UE. Cum a ajuns statul elen în situţia dramatică?

La răpuns la această întrebare, adevarul.ro încearcă să urmărească șirul evenimentelor:

Atunci când a intrat în zona euro, Grecia s-a putut împrumuta la dobânzi semnificativ mai mici. În anii ’90 însă, Grecia a fost deseori forţată să plătească dobânzi de peste 10% pentru a se putea împrumuta. După aderarea la euro, dobânzile pentru Grecia au scăzut la 2-3%. Grecii au început astfel să se împrumute în neştire pentru a-şi finanţa deficitul bugetar uriaş.

Mai mult decât atât, a început chiar să cheltuiască mai mult decât înainte. În ultimul deceniu, salariul funcţionarilor publici eleni s-a dublat.Atunci când ieşeau la pensie, grecii primeau, în general, o pensie echivalentă cu 92% din valoarea ultimului salariu.

Cum Grecia are una dintre cele mai îmbătrânite populaţii din Europa, finanţarea acestui sistem de pensii a devenit tot mai dificilă pentru că nu existau suficienţi tineri care să contribuie. În plus, evaziunea fiscală „mânca“ o bună parte din banii care ar fi trebuit să intre în vistieria statului.

1 ianuarie 2001 Grecia intră în uniunea monetară, devenind cel de-al doisprezecelea membru. Willem F. Duisenberg, preşedintele de atunci al Băncii Centrale Europene (BCE), avertizează statul că are mult de lucru pentru a-şi pune Finanţele în ordine.

UE i-a permis în cele din urmă să intre în uniunea monetară, chiar dacă existau suspiciuni de faptul că statul şi-a „cosmetizat“ statisticile pentru a întruni condiţiile necesare pentru a deveni membru al zonei euro. Procedeul este numit de economişti „dans limbo“ – când un stat îşi „strânge“ cifrele, numai pentru ca acestea să explodeze la dimensiunea iniţială sau chiar mai mare după aceea. Mulţi cred că, pur şi simplu, Grecia a minţit pentru a fi acceptată în zona euro. La acea dată, rata inflaţiei a statului ajunsese deja la 4% – cu mult peste media UE, iar unul din zece greci nu avea un loc de muncă.

15 noiembrie 2003 Când statisticile înaintate de Grecia sunt examinate cu mai multă atenţie, se descoperă că ţara nu îndeplinise de fapt condiţiile pentru a adera la zona euro. Guvernul elen este forţat să recunoască faptul că niciodată nu a avut un deficit bugetar mai mic de 3% din PIB, cerut de reglementările comunitare.

iunie 2004 Grecia găzduieşte Jocurile Olimpice de vară, cheltuieşte 15 miliarde de euro, de trei ori mai mari decât se plănuise.

martie 2005 Noul guvern elen propune un buget auster. Sindicatele demarează o grevă generală de 24 de ore.

11 ianuarie 2010 Fondul Monetar Internaţional (FMI) anunţă că va trimite o delegaţie la Atena pentru a oferi statului elen consilier în ceea ce priveşte finanţele publice.

13 ianuarie 2010 Comisia Europeană mustrează oficial Grecia pentru falsificarea statisticilor şi anunţă că datoria publică a statului ar putea fi chiar mai ridicată decât se credea.

27 aprilie 2010 Ratingul Greciei este redus la „junk“.

5 mai 2010 Proteste violente izbucnesc pe străzile Atenei. Trei oameni îşi pierd viaţa. Papandreou anunţă că măsurile de austeritate tot vor fi aplicate.

februarie 2011 Creditorii internaţionali spun că măsurile de austeritate nu sunt suficiente şi că Grecia trebuie să accelereze reformele. Grecia este acuzată că îşi restructurează datoriile pe furiş.

11 mai 2011 Apar zvonuri privind un nou împrumut extern în valoare de 60 de miliarde de euro. Grecia este paralitzată de noi proteste.

25 iulie 2011 Agenţia de evaluare financiară Moody’s reduce ratingul Greciei cu trei trepte, avertizând că falimentul statului este aproape inevitabil.

26 octombrie 2011 Un nou summit este organizat şi, după zece ore de negocieri, liderii europeni prezintă noul plan de salvare a Greciei, bazat pe ştergerea a 50% din datoriile Atenei către creditorii privaţi (adică aproximativ 100 de miliarde de euro) şi acordarea unui nou împrumut în valoare de 130 de miliarde de euro.

1 noiembrie 2011 George Papandreou cere organizarea unui referendum pentru ca poporul să poată decide dacă statul va accepta sau nu pachetul de asistenţă financiară oferit de UE. Bursele scad dramatic.  Analiştii declară că referendumul ar putea cauza izbucnirea unei noi crize în UE.

Mai multe detalii despre criza din Grecia și ce a cauzat-o, găsiți aici.

Sursa articol: adevarul.ro

Sursa foto: romanialibera.ro

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

seventeen + seven =