Cum ar putea fi influențată și pusă sub presiune activitatea NATO din cauza prețului redus al petrolului

oilAnul 2014 va fi amintit ca fiind perioada în care NATO s-a confruntat cu probleme majore de securitate, atât în zona de est, cât și în zona de sud, lucru cauzat de  anexarea ilegală a Crimeii de către Rusia și ascensiunea Statului Islamic pe arena internațională. În același an s-a constatat începutul unei alte probleme care a afectat securitatea granițelor blocului în cauză: scăderea dramatică a prețului barilului de petrol. Dacă acest lucru va avea repercusiuni asupra stabilității statelor producătoare de petrol care fac parte din NATO, blocul militar ar putea fi pus în fața unor tensiuni la graniță.

Cauza scăderii dramatice a prețului petrolului

De-a lungul celor 2 ani, cei doi indicatori importanți – Brent și WTI – au scăzut de la o medie de 99 de dolari/ baril în 2014 la 53 de dolari/baril în 2015, ajungând ca în anul 2016 barilul de petrol să fie evaluat la un preț de 28 de dolari.

Această scădere dramatică reprezintă rezultatul determinat de mai mulți factori: cererea scăzută a Chinei pentru petrol din cauza economiei, proliferarea producției de petrol și gaze neconvenționale din Statele Unite, care a determinat o scădere a importurilor și a dus la creșterea ofertei la nivel global, decizia Arabiei Saudite de a menține un nivel ridicat de producție pentru a-și asigura cota de piață, lipsa de consens în cadrul OPEC.

Este posibil ca decizia Arabiei Saudite să fi fost influențată și de factori adiționali: pentru a scoate din competiție Statele Unite și pentru a îngreuna reafirmarea Iranului din acest punct de redere.

Datorită progresului tehnologic, industria Statelor Unite s-a dovedit a face față situației, permițându-le producătorilor americani să inoveze, să sporească eficiența costurilor de producție și să rămână importanți competitori pe piața petrolului, în ciuda prețului scăzut.

Perspective de creștere

Anticiparea unei creșteri a prețului petrolului ar fi a priori, având în vedere că unii producători au intenția de a diminua cantitatea extrasă. Un preț mai ridicat al petroului ar duce la exploatarea altor zone bogate în resurse de subsol.

Pentru un timp, prețul nu va depăși mai mult de 100 de dolari. Acest lucru are urmări asupra economiei Rusiei, dar și asupra altor state producătoare de petrol aflate în zona Orientului Mijlociu, Americii de Nord sau Americii de S. Aceste state ar putea fi forțate să scadă nivelul de producție sub pragul rentabil din punct de vedere economic, confruntându-se cu pierderi financiare. Nu în mod surprinzător, Algeria, Ecuador, Nigeria sau Venezuela, dar și alte state mai slab dezvoltate cu o populație numeroasă au încercat să convingă OPEC să scăda nivelul de producție pentru a detemina o creștere a prețului petrolului.

Consecințe

Stabilitatea situației de față este evidentă: pentru multe state producătoare de petrol, o scădere a prețului sub un anumit nivel reprezintă o amenințare la adresa „contractului social” dintre regimurile politice și cetățeni.

Unii analiști susțin că prețul redus va contribui la menținerea stabilității internaționale, având în vedere că va determina statele bogate în astfel de resurse de subsol să se focuseze asupra politicii domestice.

În vreme ce aceste afirmații sunt valabile pentru unele state, predicțiile în cauză contravin situțiilor din alte state, exemplul cel mai concludent fiind dat de rivalitatea dintre Iran și Arabia Saudită.

Nici cazul Rusiei nu trebuie neglijat. În vreme ce aceasta se confuntă cu recesiunea, alocând din ce în ce mai mult capital modernizării militare, nu putem să nu luăm în calcul riscul pe care îl implică intenția liderilor de a distrage atenția cetățenilor de la situția internă, concentrându-se pe politica externă.

Noi alianțe?

Situația actuală conduce la profilarea unei alte dimensiuni: schimbarea hărții geopolitice, ca urmare a stabilirii unor noi alianțe.

O astfel de posibilă alianță se poate stabili între Rusia și Iran. Este evident că Rusia va avea de suferit de pe urma reafirmării Iranului pe piața petrolului și a gazelor. Cu toate acestea, Rusia s-a arătat dispusă să colaboreze în cadrul procesului de negociere „P5+1” ( negocierile conduse de  cei 5 membri permaneți ai Cosiliului de Securitate al ONU privind programul nuclear al Iranului) în vederea ridicării sancțiunilor impuse Iranului.

Strategia Moscovei este aceea de a colabora cu Teheranul, decât de a deveni un adversar de temut. Poziționarea Rusiei față de vecinii săi din Asia Centrală este una similară. De altfel, aceasta urmărește prin acțiunile întreprinse să împiedice statele în cauză să exporte în mod independent gaze în Europa.

O altă colaborare ar putea fi realizată între China și Iran. Actualmente, China este cel mai important partener comercial al Iranului, înclusiv în domeniul energetic. Pentru China, Iran ar putea reprezenta o alternativă în ceea ce privește dependența energetică a acesteia față de Arabia Saudită. China s-ar putea constitui într-un veritabil investitor în Iran.

Urmări asupra NATO 

Statele aliate NATO fac parte din coaliția constituită împotriva ISIL. NATO urmărește să sporească stabilitatea și rezistența țărilor din regiune prin contribuirea la consolidarea capacității de apărare. Astfel, posibilele perturbări politice cauzate de prețul scăzut al petrolului al putea afecta direct statele membre NATO implicate în zonă.

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord va trebui să se confrunte cu mai mulți actori regionali ale căror obiective geopolitice nu sunt în concordanță cu ale statelor vecine.

Mai mult, prețul redus al petrolului ar putea îngreuna și mai mult situația altor țări, precum Iordania, care deja se confruntă cu un val masiv de refugiați. Aceste aspecte vor pune și mai multă presiune pe umerii blocului militar, care va trebui să demonstreze eficiența acțiunilor întreprinse în zonă.

Pentru NATO, Rusia se constituie în cea mai importantă variabilă a securității. Cu exporturile de gaze și petrol care, convertite, reprezintă jumătate din bugetul anual, țara se află la o răscruce: rubla a suferit o devalorizare considerabilă, rezervele Băncii Centrale sunt în scădere, iar investițiile străine se poziționează pe un trend descendent.

Cum va reacționa Rusia?

Teoretic, interesul economic ar trebui să influențeze Moscova să adopte o atitudine conciliatorie față de Vest, mai ales dacă dorește ridicarea sancțiunilor impuse în urma anexării Crimeii.

În vreme ce declarațiile oficialilor ruși indică faptul că sunt conștienți de precaritatea economiei naționale, acest lucru nu conferă siguranța intenției de a coopera. Pentru un moment, Rusia rămâne constată crezului său anti-european. Modernizarea militară, încheierea unui parteneriat strategic cu China, dar și retorica naționalistă de a proteja granițele statului sunt încă prezente în discursul politic.

.

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *