Cursa pentru gaz: Securitatea UE este provocată de strategia “divide et impera”

În prezent, sistemul internaţional parcurge, din punct de vedere al securităţii, o perioadă extrem de dificilă. Balanţa de putere este modificată într-un mod sistematic, fapt ce ne determină să conştientizăm perioada de tranziţie în care ne aflăm.  După anul 1991, moment în care Uniunea Sovietică a încetat să existe ca şi stat, noi actori internaţionali au apărut pe scena internaţională, câştigând din ce în ce mai multe capabilităţi- de exemplu Uniunea Europeană. Aceste schimbări au generat judecăţi conform cărora realismul ca şi paradigmă a relaţiilor internaţionale a încetat să se mai aplice, dar atunci cum am putea încadra politica dusă de Federaţia Rusă? Este ea una constructivistă, supranaţională, care este bazată pe cooperare, interes şi viziuni comune? Criza gazului din Ucraina din 2009 sau războiul din Georgia din August 2008 ne fac să ne îndoim de natura cooperantă a acestui actor internaţional. Federaţia Rusă pare a-şi urma propria cale, propriul interes într-un mod egoist. Acest stat acţionează mai degrabă conform tezei promovate de către teoreticienii realişti. În prezent, Rusia nu deţine capabilităţile militare necesare pentru a fi o superputere militară precum SUA şi nici nu deţine resursele economice pentru a deveni o superputere economică aşa cum este China, dar acest stat ocupă primul loc în clasamentul mondial al statelor producătoare de gaz natural şi locul opt în ceea ce priveşte producţia de petrol. Având în posesia sa aceste volume de energie şi deţinând infrastructura critică (gazoducte şi oleoducte), Rusia a reuşit de-a lungul timpului să transforme aceste resurse economice în elemente politice şi chiar strategice. În acelaşi timp, consumatorul principal, Uniunea Europeană, întreprinde numeroase acţiuni  în vederea spargerii acestui monopol energetic rusesc prin diferite mijloace: căutarea de noi rute energetice şi noi posibili exportatori. La acest punct începe cursa pentru gaz, deoarece Rusia, raţional vorbind, nu este dispusă să renunţe la controlul său asupra pieţelor europene, astfel că încearcă să intre pe alte pieţe şi să cumpere chiar ea din ce în ce mai mult gaz, astfel încât să blocheze accesul europenilor la alte resurse energetice.

Ipoteza prezentului articol constă în analiza relaţiilor din Federaţia Rusă şi Uniunea Europeană, relaţie ce este caracterizată de către o cursă a gazului. Rusia se foloseşte de logica realistă pentru a-şi proteja interesul naţional: o piaţă europeană ce trebuie să rămână dependentă de gazul rusesc. Astfel, aceasta cumpără din pieţele energetice ce ar putea deveni o ameninţare la adresa propriului interes. Pe de altă parte, UE vrea să spargă acest monopol, astfel că este în căutarea unor noi surse de aprovizionare.

Puteţi citi continuarea articolului AICI.

Autor: Ana Maria Ghimiş

Sursa: Center for European Policy Evaluation

Foto: europarl.europa.eu

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

7 − four =