MALI (partea I) – De ce exista conflict în Mali?

MALIPunctul declansator al situatiei actuale din Mali trebuie cautat in lovitura de stat din martie 2012 si cauzele care au dus la criza politica si militara de atunci. Evolutiile ulterioare rasturnarii de regim din Bamako au favorizat escaladarea conflictului si la inflamarea unor probleme ce au capacitatea de a alerta intrega lume.

Focarul conflictual a favorizat transformarea nordului statului Mali in ”cuibul terorismului international” chiar la poarta Europei. Miscarile islamiste si grupul terorist AQIM au gasit in cauza etnicilor tuaregi din nord un pretext de a extinde ofensiva asupra intregului stat. Cucerirea orasului Kono, situat la 600 de kilometri de capitala a fost considerat ”the boiling point” si interventia Frantei a devenit inevitabila.

Lovitura de stat din martie 2012

Republica Mali parea a fi cea mai stabila democratie din Africa din ultimii 20 de ani. In 1992 au avut loc primele alegeri libere dupa o lovitura de stat care a rasturnat dictatura militara instaurata inca din 1968. Inainte cu o luna de exercitiul democratic de alegere a presedintelui, in martie 2012, are loc o noua lovitura de stat prin care o grupare militara ocupa capitala.

Grupul de soldati care au rasturnat regimul de la Bamako, condusi de Amadou Sanogo si-a argumentat actiunea prin faptul ca administratia guvernamentala din Mali nu a reusit sa inlature amenintarea din nordul tarii, unde armata maliana lupta in conditii aprige cu o miscare de eliberare formata din etnici tuaregi coalizati cu miscari islamiste.

Sanogo formeaza Comitetul National pentru Reintoarcerea Democratiei si Restaurarea Statului (CNRDRS) si inlatura guvernul din acel moment.

Ofensiva din nord a intrat intr-o stare latenta inca din 1990-1991 cand tuaregii ce isi doreau independenta au profitat de rebeliunea din Mali pentru a-si impune cauza.

De ce a reinviat aceasta ofensiva in 2012? Factorii care au dus la escaladarea crizei din Mali din ianuarie 2011 fac trimitere in special la exportul instabilitatii in regiune. Un declansator a fost revolutia din Libia: o parte din turegii ce au luptat atat pentru rebeli, cat si pentru fortele guvernamentale ca si mercenari au emigrat in Mali dupa victoria rebelilor din Libia pentru a intari rezistenta tuaregilor malieni.  In octombrie 2011 se formeaza Miscarea Nationala de Eliberare a Azarwad-ului  (MNEA), o forta formata din mai multe militii unificate doar prin scopul cuceririi nordului (Azarwad este regiunea din nordul si estul tarii formata din Tombouctou, Kindal si Gao).

In sprijinul etnicilor tuaregi din Mali s-au implicat si grupari teroriste apartinand Miscarii Al Qaeda Islamista din Magreb (AQIM), impreuna cu alte grupari islamiste precum Ansar al Dine, un grup de tuaregi ce doresc implementarea legii islmiste sharia, sau MUJAO, un alt grup islamist ce militeaza pentru introducerea sharia in intreaga lume.

Rezistenta din nord se intareste fiind formata din tuaregi, teroristi AQIM si reprezentanti ai miscarilor islamiste din zona. Traficul de arme favorizat de situatia din Libia a reprezentat un alt atu pentru luptatorii din nord si in ianuarie 2012 cuceresc cu usurinta mai multe orase din nordul Mali. Rezistenta depusa de armata maliana nu a fost suficienta, avand in vedere ca fortele armate erau slab pregatite si echipate, o frustrare care s-a transformat intr-o rebeliune si a rasturnat guvernul de la Bamako.

Reactia comunitatii internationale si masurile luate

Comunitatea internationala a condamnat lovitura de stat condusa de Sanago solicitand revenirea la regimul democratic. Organizatiile regionale si-au retras suportul, Uniunea Africana suspendand statutul de membru al Mali pe perioada ramanerii la conducere a regimului militar. Comunitatea Economica a Statelor Vest-Africane (ECOWAS) negocia acordarea unui ajutor economic si militar statului Mali pentru a ajuta armata in lupta cu rebelii din nord, dar in urma loviturii de stat acestia si-au retras oferta, la fel si Uniunea Europeana si SUA.

Chiar daca fortele din nord reprezentau o amenintare pentru existenta statului, comunitatea internationala refuza sa sprijine o grupare militara ce a distrus guvernul democratic din Mali.

Incapacitatea comunitatii internationale de a ajunge la un raspuns comun crizei din Mali au creat premisele formarii unui nucleu conflictual ce a evoluat rapid pe parcursul anului 2012. Atat Europa, SUA cat si tarile din Africa de Nord nu au gasit ”motivatia” pentru o decizie ferma in cazul Mali, avand pe agendele nationale si regionale alte prioritati. Practic problemele interne au cantarit mai greu in analiza riscurilor, iar evolutiile din Mali au fost tratate la nivel superficial.

Nici rezolutia Consiliului de Securitate din decembrie 2012 care lansa un apel la interventie (in special pentru statele din regiune) nu a reusit sa mobilizeze o coalitie internationala.

Situatia politica din Mali in toata aceasta perioada a fost delicata, la conducerea tarii aflandu-se un guvern interimar care mentinea o politica externa destul de limitata, cu rol, mai degraba de informator pentru comunitatea internationala. Ambitiile guvernului interimar pot fi considerate marete, in conditiile in care in urma cu cateva zile inainte de interventia franceza au anuntat organizarea de alegeri democratice in luna aprilie. Intr-o tara divizata in doua, un scenariu chiar atat de optimist este departe de realitate. In nord nu s-ar putea aplica, iar organizarea de alegeri doar in sudul tarii nu ar face decat sa adanceasca ruptura dintre nord si sud.

Astfel ca Mali a ajuns sa fie catalogat ca un stat esuat, iar voci din ce in ce mai multe vad tara ca un nou Afganistan in care terorismul international isi formeaza o baza de atac din care sa declanseze in prima faza scurte ofensive asupra tarilor vecine si apoi un razboi de gherila in intreaga lume.

 

Autor: Adrian Marius Dobre, Secretar General Fundatia Europeana Titulescu

Sursa: http://blog.adrianmariusdobre.eu/

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

5 + six =