De ce nu cred că îi vine bine domnului Geoană diplomația publică

dan-dimaSunt extrem de bucuros sa aud ca diplomatia publica din Romania trece sau pretinde macar ca trece din etapa teoretica si de explicitare conceptuala in fata societatii, a mediei si a decizionalului romanesc, intr-o etapa ceva mai concreta. Nominalizarea lui Mircea Geoana in pozitia de Inalt Reprezentant pentru probleme de Diplomatie Publica arata faptul ca la nivel guvernamental si decizional, atat terminologia cat si conceptul, cel putin, au ajuns.

Fara sa imi atribui merite care nu imi apartin, munca mea si suportul lui Cristian Diaconescu, de doi ani si mai bine, incep sa isi arate rezultatele, iar Forumul European pentru Diplomatie Publica pe care Centrul pentru Diplomatie Publica l-a organizat in septembrie la Bucuresti se pare ca a avut efectul scontat. Lumea vorbeste despre aceasta, iar decizionalul se gandeste sa treaca la actiune. Foarte bine! Am incercat sa introduc acest concept, in intelesul lui universal acceptat, si in Romania, atunci cand diplomatia publica nu era doar necunoscuta, dar era considerata chiar un “mega minister de externe”, adica un cvasi adversar. In sensul apropierii conceptului de “public diplomacy” de o administratie care in mod traditional vede un potential conflict de termeni intre “public” si “diplomacy”, am publicat cartea “Noua Practica Diplomatica – Diplomatia Publica” – un material introductiv util, cred eu, pentru aceia care considera ca perceptia Romaniei in exterior este o chestiune extrem de importanta pentru dinamica dezvoltarii sociatatii romanesti, a securitatii Romaniei si a cetatenilor ei si nu in cele din urma, un factor determinat in ritmul de dezvoltare al tarii in conditiile de competitie in care ne aflam astazi. Am incercat sa explic acest concept in mediul universitar – academic, in mediul de afaceri, in mediul politic si cel guvernamental. A fost o munca extrem de grea si extrem de complicata, mai ales intr-o perioada de efervescenta cand lumea este concentrata pe aspecte legate de pozitionarea politica a unor persoane publice sau formatiuni politice romanesti.

Problema pe care vreau sa o ridic astazi, desi poate ar parea ca are legatura cu numirea in sine a lui Mircea Geoana, vizeaza cu totul altceva. De fapt, punctul meu de vedere ar trebui sa fie interpretat ca o mana de ajutor intinsa acelora care ar dori sa manevreze institutional si pragmatic conceptul de diplomatie publica in interesul acestei tari.

Asadar, numirea unui politician in pozitia de diriguitor al diplomatiei publice romanesti este, din punctul meu de vedere, o eroare. Este o eroare pentru ca diplomatia publica pierde agregarea speciala de continut care o face dezirabila in contact cu publicul (sper, publicul extern), atunci cand este contaminata politic. Din aceasta perspectiva, declaratia lui Mircea geoana ma descurajeaza profund:

“Sunt discuţii despre diverse formule în care să pot să aduc diverse servicii ţării. Dacă va fi nevoie de mine, o voi face fără ezitare, doar să fiu solicitat şi să pot să dau bruma de experienţă şi de contacte pe care le am. Dacă este un loc în echipă îl ocup cu dragă inimiă şi îl fac cum am învăţat că se face treaba în politică…” (Mircea Geoana)

Cum spuneam, o abordare “politica” a diplomatiei publice nu face decat sa produca pentru sistemul institutional romanesc si pentru obiectivele Romaniei in spectrul perceptiei externe o forma eliptica de cel mai elementar si specific continut.

O alta temere a mea este aceea ca diplomatia publica din Romania, in formula care se arata public la acest moment, redevine perechea de cizme de cauciuc pe care diversi politicieni o poarta vremelnic pentru a traversa diverse etape mai putin fericite din cariera lor politica. Din informatiile publice pe care le am, Mircea Geoana vizeaza obtinerea unui mandat de parlamentar european, mandat pe care indiscutabil il va si obtine. In aceste conditii, “nobila” misiune de carmuire a unei activitati aproape necunoscute in mediul politic va avea o durata de viata de cel mult sase luni de acum inainte. Intrebarea care se pune este daca are vreun sens aceasta nominalizare stiindu-se, sau nazuind ca se stie faptul ca diplomatia publica actioneaza prin excelenta pe spatii temporale extrem de lungi.

Mai apoi, din perspectiva anvergurii diplomatice a lui Mircea Geoana, nominalizarea pentru un job in domeniul diplomatiei publice este cel putin discutabila. Desi interdependente la un anumit moment dat, diplomatia publica si diplomatia conventionala opereaza cu pachete de resurse umane total diferite – daca diplomatul clasic este cel care face managementul relatiei diplomatice intre guverne, cel din categoria corespondenta diplomatiei publice face managementul relatiei cu publicul strain. Transferul de personal intre cele doua este imposibil intrucat reasimilarea unui diplomat conventional in lumea lui diplomatica si conventionala, dupa o aventura vremelnica in diplomatia publica, este categoric imposibila. Ce anume ar determina un diplomat cu experienta si o multime de legaturi in spatiul international sa abandoneze totul pentru un palier cu intrumente si actori total necunoscuti imi provoaca un discomfort de logica.

Legat, fireste, de timpul extrem de scurt in care Mircea Geoana ar putea sau ar trebui sa evolueze in acest domeniu, ma intreb cand ar avea timp sa realizeze macar studiile (cercetarile) incipiente necesare elaborarii unei strategii generale si pentru strategiile sectoriale de diplomatie publica pe cele sase domenii care formeaza peceptia (care ar fi acelea, stim ???….), studii din care sa reiasa tabloul situatiei de start de la care Romania isi incepe efortul in managementul perceptiei externe? De asemenea, imi este greu sa accept ca in doar cateva luni este posibila realizarea unui studiu realist cu privire la profilurile de publica carora ne adresam, pe fiecare spatiu geografic in parte, elementele motivationale corespondente sau canalele de comunicare pe care le putem considera viabile. Un alt aspect care ma preocupa este identificarea pachetului de instrumente tehnice pe care Romania le poate utiliza pentru pregatirea unui fundament acceptabil de credibilitate si buna reputatie peste care, daca se doreste neaparat, si stiu ca se doreste, se poate construi un asa numit “country brand”.

Nu am explicitat inutil ceea ce am spus mai devreme – am vazut ca Mircea Geoana a considerat ultima sa vizita in SUA drept “o actiune de diplomatie publica”. Ei bine, imi fac datoria sa explic faptul ca a vorbi frumos despre Romania nu inseamna “diplomatie publica”. De multe ori, de cele mai multe ori, atunci cand ai de cultivat “credibilitate” si “buna reputatie” (prin tehnici de diplomatie publica), “a vorbi frumos despre…” este ultimul lucru recomandat sa se faca – adesea, “a-ti asculta publicul tinta” produce efecte consistent mai bune calitativ si mai durabile, ca sa nu spun ca astazi “faptele” au ramas cam singurele elemente ce pot sa construiasca perceptii, intr-un sens sau altul. Asadar, pentru a face diplomatie publica nu este necesara doar “disponibilitatea” personajului cheie ci si o solida expertiza dobandita atat in procesul de invatare cat si in cel al practicii diplomatiei publice.

Apartenenta politica a lui Mircea Geoana la partidul care guverneaza astazi Romania nu este un element care sa il ajute, in sensul ca daca se va folosi pe sine ca vector de diplomatie publica (in calitatea de Inalt reprezentant…) atunci, din pacate, se va dovedi cel mai putin credibil si cel mai greu de asimilat dintre cati vectori exista in pachetul operational. Explicatia nu tine nici de faptul ca insusi Geoana a fost seful acestui partid si astazi nu mai este, ori ca a ratat la un moment dat in mod dramatic castigarea alegerilor prezidentiale, insa Mircea Geoana, prin calitatea sa de Inalt Reprezentant al Guvernului, reprezinta instrumentul ce ar dori sa schimbe perceptia (brand image ul) cetateanului strain. In mod natural, oamenii reactioneaza refractar atunci cand cineva doreste sa le influenteze subtil perceptia cu privire la un anumit aspect, iar atunci cand cel care incearca schimbarea se dovedeste a fi un guvern strain atunci reactia societatii este inzecit mai ostila.

Pentru toate aceste argumente si multe altele pe care nu doresc sa le explic aici consider ca Mircea Geoana nu este cea mai buna alegere in managementul diplomatiei publice si sper ca punctul meu de vedere sa fie interpretat corect in primul rand in folosul lui Mircea Geoana si din respect pentru Mircea Geoana.

Dan Dima

 

Dan Dima, Expert diplomatie publica

Share daca ti-a placut articolul:

2 Responses to De ce nu cred că îi vine bine domnului Geoană diplomația publică

  1. Pingback: Stiri de weekend

  2. Pingback: Weekend news » Digital Diplomacy

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

4 × two =