De la Washington, Donald Trump îl propulsează pe Emmanuel Macron drept liderul Europei. Ce înseamnă asta pentru România?

de Robert Lupițu

Situația de securitate din Siria, amenințarea nord-coreeană și perspectivele unei întâlniri la nivel înalt Donald Trump – Kim Jong un, dar și fragilitatea acordului nuclear dintre comunitatea internațională și Iran pe fondul denunțării acestei înțelegeri de către actualul lider american, sunt temele care au predominat la conferința comună de presă Donald Trump – Emmanuel Macron de la Casa Albă, prezența președintelui francez la Washington reprezentând prima vizită de stat pe care președintele american o găzduiește de la preluarea mandatului.

FOTO: Emmanuel Macron/ Twitter

La mijlocul unei vizite marcate de inerente momente simbolice – vizita la mormântul lui George Washington, primul președinte al Statelor Unite, plantarea unui stejar în curtea Casei Albe dăruit de liderul Franței sau primirea la Casa Albă a familiei prezidențiale franceze cu 21 de salve de tun – cei doi șefi de stat s-au adresat timp de 50 de minute presei pe subiectele enumerate pentru ca finalul acestei conferințe să se încheie cu un adevărat trademark al strângerilor de mână și îmbrățișărilor ce depășesc linia cordialului dintre actualii locatari ai Casei Albe, respectiv Palatului Elysee. Din conținutul politic al discuțiilor rămân un Macron care încearcă să propună un nou acord cu Iranul și un Trump care a profitat de context pentru a lansa avertismente față de orice tentativă a Teheranului de a se dota cu rachete balistice și care a readus în discuție retragerea americană din Siria.

Așa cum scriam ieri, formula Trump-Macron ca exponenți ai arhitecturii internaționale de putere de inspirație occidentale poate fi un overstatement. Liderul SUA nu și-a asumat obiective care să angajeze America în mod necondiționat în toate aranjamentele globale (a se vedea și discuțiile cu Macron), ci a arătat constant că America acționează atunci când interesele o cer, în vreme ce liderul de la Elysee conduce simultan o mare putere europeană și o mică putere la nivel internațional, conștient fiind în ambele situații de necesitatea avansării integrării europene. În schimb, cei doi președinți conlucrează. Liderul francez pare să fie preferat de către Donald Trump ca partener de dialog occidental, chiar și în pofida faptului că Emmanuel Macron a dat adeseori impresia unui challenger pentru liderul american, îndeosebi în privința schimbărilor climatice. Până una alta, Parisul este singura din cele trei capitale occidentale (alături de Londra și Berlin) vizitată până în prezent de Donald Trump în calitate de președinte, iar Macron devine primul lider din lume care se adresează Congresului SUA în epoca administrației Trump.

Anticipările anterioare, culminate cu mesajele furnizate în cadrul conferinței de presă (îndeosebi cele vizând Iranul și insistența lui Emmanuel Macron de a-l ține pe Donald Trump angrenat în această chestiune) converg spre o aceeași idee: De la Washington, Donald Trump îl propulsează pe președintele francez drept liderul Europei, chiar cu câteva zile înainte ca Angela Merkel să efectueze o nouă vizită în capitala Statelor Unite.

FOTO: Administrația Prezidențială

Ce înseamnă asta pentru România? Bucureștiul este unul dintre cei mai privilegiați aliați ai Statelor Unite, dacă nu chiar cel mai privilegiat din regiune prin dimensiunea strategică a aranjamentelor militare – Deveselu, baza de la Kogălniceanu, exerciții militare, capabilității armate, și prin angajamentul sporirii forței economice a acestui parteneriat, dovadă în acest sens fiind cea mai mare misiune comercială SUA din regiune care s-a aflat în toamna lui 2017 în capitala României. Tot Bucureștiul și-a reîmprospătat în ultimii ani relația cu Parisul, una dintre primele capitale ale lumii vizitată de Klaus Iohannis la preluarea mandatului, președintele român găzduindu-i în anii următori la București pe Francois Hollande (2016) și pe Emmanuel Macron (2017). Tot la capitolul bilateralismului franco-român am înregistrat în 2016 o actualizare a foii de parcurs a Parteneriatului Strategic dintre cele două țări și am asistat inaugurarea formatului ministerial ”2+2” la nivel de Externe și de Apărare pentru ca 2018 să devină anul lansării Sezonului Cultural România – Franța, marcând 100 de ani de la Marea Unire și de la încheierea Primului Război Mondial.

De fapt, față de actualii președinți francez și român, Donald Trump a oferit cele mai importante curtoazii diplomatice ale mandatului său de până acum. Pe 9 iunie 2017, Klaus Iohannis a devenit primul lider din Europa Centrală și de Est primit la Casa Albă de omologul american, iar pe 24 aprilie 2018, Donald Trump organizează în cinstea lui Emmanuel Macron prima vizită de stat din istoria mandatului său.

Anterior vizitei sale în Statele Unite, Emmanuel Macron a pus în scenă două momente importante, unul pentru România și un altul pentru Europa din care face parte și țara noastră. Într-un interviu maraton contextualizat de marcarea unui an la Elysee (chiar dacă mandatul prezidențial a fost câștigat pe 7 mai), președintele francez l-a lăudat pe omologul său român Klaus Iohannis pentru că nu își lasă țara să ajungă în situația în care sunt Polonia și Ungaria pe care liderul Franței le consideră democrații iliberale. Câteva zile mai târziu, într-un discurs premieră în plenul Parlamentului European, Macron a vorbit despre  viitorul UE, un viitor în care acesta insistă asupra reformei zonei euro, dar și a Europei per ansamblu, promițând contribuții suplimentare la bugetul european în schimbul reformei acestuia.

În ultimii ani, în România s-a discutat intens în multe cercuri despre axa București-Londra-Washington, scenarii de înlocuire a Londrei cu Berlinului, de pildă, sau alte terminologii geopolitice menite să atragă atenția. În prezent, pentru telefonul securizat din Biroul Oval (inspirat din discuțiile pe această temă dintre cuplurile Trump și Macron) pe linia de apelare rapidă în Europa pare să regăsească Parisul. Aceste detalii sunt importante de semnalat, dar mai esențial decât atât este ca la București să existe convingerea că parteneriatul strategic cu SUA, umbrela de securitate ce decurge din apartenența la NATO și rolul activ în avansarea integrării europene sunt cărțile de vizită pentru o politică externă ce profilează România ca aliat strategic la Washington, Londra, Berlin, Paris, Varșovia etc.

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *