EDITORIAL| Andrianos Giannou: Macron, viitorul Europei și România

de Andrianos Giannou, președintele Tineretului Partidului Popular European (YEPP)

”Victoria lui Emmanuel Macron a fost interpretată ca o victorie a Franței optimiste și pozitive, ca o victorie a Europei unite și deschise. Așteptările sunt imense, deoarece Franța a fost întotdeauna laboratorul Europei. Simbolistica rezultatului este atât de proeminentă datorită contrastului dintre viziunile reprezentate de președintele-ales și adversarul său în al doilea tur, Marine Le Pen, două viziuni diametral opuse: lumea deschisă s-a luptat împotriva lumii închise și a câștigat. Astfel, speranța a învins frica, progresul a învins regresul, viitorul a învins trecutul. Care va fi, totuși, efectul real al acestui rezultat asupra viitorului Europei și al României?

FOTO: Andrianos Giannou/ Facebook

Pentru a analiza efectele posibile, se impune redimensionarea acestei victorii în proporțiile ei reale, depășind triumfalismul inițial. În primul rând, o treime a votanților care au participat la scrutinul de duminica trecută a votat în favoarea unei viziuni cel puțin amenințătoare pentru viitorul Europei, dar și al Franței. De acolo izvorăște principala provocare pentru Macron: motivele de îngrijorare ale votanților lui Marine Le Pen sunt reale, indiferent dacă au fost exprimate neelocvent de o persoană care a ales, deliberat, să exploateze insecuritatea, în loc să o domolească cu soluții reale și realizabile. Pentru ca acest fenomen să nu se mai repete, pentru eliminarea efectivă a populismului în Franța și în Europa, Macron trebuie să câștige încrederea atât celor care nu au votat în favoarea lui în al doilea tur, cât și a celor care nu și-au exercitat dreptul și, mai important, să nu-i dezamăgească pe cei care i-au încredințat votul. Cu alte cuvinte, președintele-ales trebuie să livreze rezultate reale, de care va beneficia, într-o dreaptă măsură, întreaga populație franceză. Votul în favoarea lui trebuie interpretat ca o acordare de ultimă șansă, mai bine zis, un ultimatum pentru proiectul european și pentru democrația liberală. Noul președinte francez are de dat testul suprem și, împreună cu el, întreaga arhitectură instituțională postbelică a democrației vestice: sau va alege calea reformei și va reuși să distribuie echitabil beneficii tangibile, printr-o creștere economică inclusivă, sau, prin eșuarea sa, va amplifica incertitudinea și divizarea în rândul populației Franței, dar și al Europei. Nu trebuie să uităm că Președintele Trump a succedat un președinte cu care Macron este adeseori comparat: Președintele Obama. Verdictul e departe de a fi definitiv: Macron are atât oportunitatea de a efectua schimbarea, cât și încrederea și mandatul populației de a face acest lucru. De el depinde viitorul Europei, cât și de Angela Merkel, care pare să se îndrepte către un al patrulea mandat. Ei pot reclădi un viitor solid, care se va baza pe abordarea, cu onestitate si fermitate, a acelor probleme reale cu care se confruntă întreaga civilizație vestică și la care electoratele noastre caută un răspuns: viitorul industriei și al economiei (Cum îmi voi asigura un venit stabil și decent? Vor găsi copiii mei un loc de muncă?); viitorul muncii (Va reprezenta automatizarea un pericol pentru locul meu de muncă?) și viitorul mobilității umane (Îmi va lua slujba un imigrant? Migrația e o oportunitate sau o amenințare?). Odată cu Macron, Europa are încă o dată șansa de a conduce schimbarea spre bine în lume.

Dar cum va schimba acest rezultat viitorul României? O Europă mai puternică presupune o Europă mai integrată și mai unită. Macron a dat deja tonul, începând cu o propunere pentru un minister de finanțe comun pentru zona euro. Pentru noi, se pare că suspiciunile cu care am întâmpinat proiectul unei Europe a mai multor viteze se aproprie de realitate, odată cu alegerea lui Macron: divizarea Europei într-un nucleu dur, în jurul unei monede comune, pe de o parte, și în state periferice, pe de alta. Poziționarea geografică poate deveni un dezavantaj atâta timp cât vom fi grupați în continuare cu restul țărilor estice, majoritatea dintre ele devenind eurosceptice într-o perioadă foarte scurtă de timp.

Ca să rămânem membri ai acestui nucleu dur trebuie să excelăm pe plan intern, prin depășirea diviziunilor și intereselor părtinitoare. Dezvoltarea economică, stabilitatea socială și politică, întărirea statului de drept, toate sunt caracteristici ale unui stat puternic și performant, în contextul regiunii noastre. Doar prin acest mod vom rămâne un partener valoros și vom putea reprezenta în continuare un exemplu la nivel regional. Doar printr-un plan pe termen lung, regiunea noastră va avea șansa de a fi reintegrată în acest nucleu central. După cum putem observa, luând în considerare declarațiile liderilor din ultima perioadă referitoare la “Europa celor două viteze,” regiunea va ajunge să fie retrogradată. România poate rămâne o excepție, prin respectarea angajamentelor asumate și printr-un comportament responsabil la nivelul politicii interne. Baza există: suntem singura țară din regiune care combina un spirit pro-european atât de pronunțat, cu o orientare fermă și cu o economie performantă. Trebuie să arătam că avem viziunea și resursele necesare ca această perioadă dificilă și plină de provocări să se transforme într-o oportunitate pentru noi. Șansa de a demonstra capacitatea noastră de a deveni liderul regional va veni în anul 2019, prin deținerea presedinției rotative a UE.

Concluzionând, Macron poate fi soluția pe care Europa o caută pentru a ieși dintr-o multitudine de crize. Consolidarea Europei este în interesul nostru, dar apartenența la o Europă întărită depinde atât de Macron, de restul liderilor europeni, cât și de noi.”

***Editorialul a fost transmis pentru publicare redacției CaleaEuropeana.ro de către autor, iar opiniile exprimate reprezintă viziunea acestuia***

 

.

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *