CE URME AU LASAT ULTIMELE 100 DE ZILE PE FATA ROMANIEI?

dan-dimaPentru ca Forumul European pentru Diplomatie Publica a deschis apetitul discutiilor despre perceptia Romaniei in strainatate si pentru ca perceptia publica externa influenteaza in mare masura investitiile straine directe despre care s-a vorbit destul de mult pe parcursul acestui an, va propun sa ne oprim asupra catorva evenimente care au avut potentialul de a modifica ori de a construi perceptii.

Asa cum, probabil, va imaginati, diplomatia publica romaneasca este inca departe de a dispune de mijloacele logistice si resursele necesare pentru o evaluare precisa a factorilor de perceptie precum sunt “credibilitatea” sau “buna reputatie” in spatiul extern, insa trendul evolutiilor poate fi determinat relativ usor dintr-o monitorizare obiectiva a presei straine.

In acest context, presa internationala a ultimelor 100 de zile ofera consumatorilor de informatie, preponderent stiri neutre, informatii neasumate si de suprafata, dar ponderea acestor stiri, comparativ cu cele pozitive sau negative ne ofera argumentul de a spune ca presa straina inca isi face timp suficient pentru subiectele legate de tara noastra si de  natiunea romana.

Un alt element care reiese din analiza presei straine este acela ca in doua state deosebit de importante pentru noi, Germania si Marea Britanie, din pacate, in ultimele trei luni, nu a existat nici macar un articol pozitiv. Acest rezultat cvasi-sintetic ma ingrijoreaza cu atat mai mult cu cat ambasadorul roman la Londra, in aceasta perioada, a avut mai multe iesiri publice pe spatiul de presa britanic.

Nu voi insista foarte mult asupra ponderilor de crestere sau descrestere a numarului de articole pozitive ori negative, intrucat aici analiza conduce spre concluzii, paradoxal, mai putin evidente si care necesita o explicitare pe un spatiu ceva mai larg. De retinut este ca presa straina acorda atentia cuvenita Romaniei si ca numarul extrem de mare de articole si productii de presa straina plasate intr-un registru neutru arata interesul Romaniei pentru pedanta si corectitudinea comunicarii externe. Este inexact si incorect sa acuzam publicatiile straine pentru felul in care suntem reflectati atata vreme cat nu depunem nici cel mai mic efort de a comunica in mod decent, continuu, profesionist, corect si integrat in exterior.

Evenimentele precum ratarea privatizarii CFR Marfa, care a urmat altor incercari esuate de privatizare nu aduc beneficii de imagine Romaniei – aici neprimind note foarte bune nici Guvernul in perceptie publica (dovedindu-se a nu fi chiar cel mai bun organizator al valorificarii corecte al valorilor industriale ale tarii) dar nici mediul de investitii romanesc, un mediu neprietenos, cel putin neprietenos, pentru relocarea unor afaceri. Va reamintesc acelora care cunoasteti matricea de formare a perceptiei externe ca actul de guvernare si mediul de investitii alaturi de exporturi produc cele mai consistente tuse de imagine externa. Nici relocarea persoanelor pare sa nu fie cea mai isteata decizie a cuiva din strainatate daca analizam deznodamantul scandalului legat de cainii vagabonzi care au facut nenumarate victime printre locuitorii Bucurestiului. Si tot la capitolul general de relocare a persoanei intra si studiile pe care temporar un cetatean strain le-ar putea face in Romania, segment pe nu am reusit sa transmitem un semnal incurajator – institutiile de invatamant superior romanesti fiind bantuite de sindromul plagiatului.

Dupa esecul de privatizare al CFR Marfa am asistat la derularea unor evenimente sociale (si in final… politice) legate de exploatarea de aur de la Rosia Montana si prospectiile pentru determinarea resurselor de gaze de sist, operate de compania americana Chevron. Sigur ca pana la final, ambele interpretate ca incercari de investitii straine in tara noastra si ajunse fiecare in forma ei de dificultate, nu reprezinta un mesaj de incurajare pentru alte companii majore care si-ar propune sa vina Romania.

In niciunul dintre cazurile de mai sus (nici Chevron si cu atat mai putin Rosia Montana) nu am regasit tehnici proprii, coerente si eficiente de management al mesajului lor public, desi sunt convins ca investitiile pe acest palier au fost destul de consistente. Cazul Chevron, insa, mi se pare mult mai interesant de analizat din perspectiva perceptiei publice externe decat cel legat de Rosia Montana – Gold Corporation.

Aici as reaminti initial faptul ca puterea politica de la Bucuresti, pe vremea cand se afla in opozitie si-a manifestat extrem de clar opinia de respingere a manevrelor de prospectie si exploatare a gazelor de sist – Chevron fiind chiar brandul care colecta oprobiul politic dar si social pe aceasta tematica. Dupa ajungerea la putere a USL, opinia s-a modificat substantial, cel putin la nivel declarativ, ajungandu-se chiar la situatia hilara in care cetatenii din Vaslui care fusesera cu un an in urma “incurajati” sa protesteze impotriva Chevron, astazi sa fie fortati de bratul armat al Guvernului – Jandarmeria, sa accepte prospectiile in imediata apropiere a pamanturilor si caselor lor. Cetatenii din Pungesti s-au opus prospectiilor, iar finalul este acela pe care il stiti. Tot acest clivaj intre dezaprobarea categorica si sprijinul cu forta fizica pentru unul si acelasi proiect, pe parcursul unui singur an calendaristic, in centrul caruia a stat unul si acelasi brand, Chevron, consider ca nu a adus nici un beneficiu companiei americane ori proiectului in ansamblul lui. De altfel, extrapoland, aceasta labilitate decizionala la nivel guvernamental, nu pare sa aduca nici un plus de credibilitate si nici un plus de buna reputatie tarii noastre in fata altor investitori care si-ar propune venirea in Romania, unii poate chiar americani.

Ca si cum toate acestea nu au fost suficiente si ca si cum Chevron nu ar fi decontat suficient in plan intern, cu ocazia vizitei oficiale in SUA a premierului Victor Ponta mi-a atras atentia asigurarea ferma pe care acesta i-a dat-o VP Joe Biden in ce priveste sprijinul guvernamental roman pentru operatiunile Chevron. Din pacate, acest gest, desi probabil bine intentionat, a fost de natura sa transmita un mesaj exrem de toxic in tara – ostilitatea sociala fata de Chevron crescand exponential, iar in plan extern mesajul ar putea pune serioase semne de intrebare suplimentare investitorilor strategici majori care la venirea in Romania, astfel, ar trebui sa isi evalueze si legaturile politice din tarile lor ce le-ar fi utile intr-o situatie similara.

Repet, este doar o interpretare de perceptie care prezinta cea mai defavorabila versiune de intelegere a lucrurilor, interpretare pe care gesturile romanesti o au adesea in strainanate.

Nu voi adauga la toate acestea anunturile sosirii unor investitii despre care nimeni nu mai stie nimic astazi ci ma voi apleca asupra impactului pe care il are in perceptia publica externa pachetul de evenimente legate de justitie.

La acest capitol as spune ca Parlamentul este unul dintre vectorii care produce prejudiciile cele mai consistente atat prin erori inexplicabile de comunicare dar si prin gesturi politice de obstructionare a accesului justitiei la unii parlamentari asupra carora planeaza acuzatii extrem de grave. Dimensiunea Parlamentului in aceasta legislatura creeaza perceptia unui scut monolitic in fata rigorilor legii pentru personaje indoielnice cu o educatie si un trecut discutabil si care au ajuns sa beneficieze exclusiv conjunctural de ceea ce comunitatea internationala nu prea intelege – “super imunitatea”.

Peste perceptiile negative legate de justitia romana in confruntare deschisa cu Parlamentul Romaniei se adauga alte scandaluri in centrul carora se afla nume relevante din spatiul public romanesc si diversi vectori de mesaj ai justitiei romane.

Un alt capitol care a produs prejudicii de imagine este noul moment ratat, in aceasta toamna, pentru aderarea Romaniei la spatiul Schengen. Dupa o relaxare a focusarii guvernamentale pe acest subiect, cel putin in plan intern, mediul international a revenit cu reconfirmari ale unui refuz aproape unanim de acces al Romaniei. Problemele pe care occidentul le-a imbracat in exprimarea diplomatica “criterii politice” – nu reprezinta alceva decat o dovada de neincredere in coerenta si directia transformarilor care se produc in Romania iar multe dintre argumentele care provocau rezerve occidentale in ce priveste ireversibilitatea unor procese democratice, au fost intr-o oarecare masura confirmate, daca nu neapart la nivel factual, cel putin in dimensiunea discursului politc intern care a vizat si vizeaza, din pacate, exclusiv obiective de politica interna.

Negocierile pentru noul acord cu FMI au adus si ele efecte de decredibilizare a establishment ului de la Bucuresti. Noul acord cu FMI a reincalzit retorica nationalista a unora dintre partidele politice din Romania care au reusit sa convinga un esantion insemnat din populatie ca “afacerile” cu FMI se fac doar in beneficiul FMI si in detrimentul Romaniei si al romanilor.

Am asistat zile intregi la serii de contradictii in randurile partidelor de la putere in care liniile doi si trei de mesageri publici aruncau in responsabilitatea partenerilor financiari internationali ai Romaniei diverse aspecte legate de fiscalitate si scaderea nivelului de trai, in vreme ce liderii lor sustineau, in acelasi timp, teza utilitatii acordurilor precum este cel cu FMI. In mod evident, acest tip de mesaj confuz si contradictoriu s-a diseminat si in spatiul international, acela care uita mai greu excesele de euroscepticism ale romanilor care intr-o proportie, poate prea insemnata, framanta faina primita gratuit din partea Uniunii Europene.

Nu este foarte limpede daca este o eroare de comunicare sau o comunicare ce vizeaza complicarea spectrului de perceptie, insa nu am auzit pe nimeni incurajand ideea de “parteneriat” cu FMI, nu am auzit pe nimeni spunand nuantat ca acordul ne “imprumuta in primul rand credibilitate pe timp limitat” si nu am auzit pe nimeni discutand despre strategia de a cultiva aceasta credibilitate temporara, cu reforme, legi si politici publice proprii din care sa reiasa ceea ce se numeste credibilitate domestica romaneasca.

As mai adauga doar ca un element care deterioreaza consistent credibilitatea guvernelor, oriunde ar evolua acestea, este lipsa de transparenta in formularea unor politici publice, lipsa procesului in care decizionalul “asculta” asteptarile publicului intern si extern inainte de proiectarea unor politici publice – mai ales politici publice de impact precum sunt cele fiscale. Negocierile cu echipa FMI a scos in evidenta tocmai o totala lipsa de “ascultare a publicului” cu privire la asteptarile pe care le are, o totala lipsa de transparenta la care s-a adaugat si o si mai grava “fapta guvernamentala”, aceea de a incerca inducerea in eroare a opiniei publice in ce priveste cresterea de fiscalitate. De aici puteti trage singuri concluziile corespondente.

In fine, ultimul subiect asupra caruia doresc sa ma opresc este gestiunea problemei migratiei. Din pacate Romania absenteaza nemotivat de la discutia despre migratie, iar atunci cand “apare in peisaj” lanseaza stereotipii si mesaje lipsite de continut – aceleasi mesaje pe care le da de cel putin cinci ani de zile cu efectele pe care le vedem astazi. Nu am auzit pe nimeni sa se adreseze coerent cu solutii comune partenerilor nostri europeni si nu am auzit pe nimeni care sa accepte ca AVEM O PROBLEMA. Atata vreme cat nu acceptam ca avem o problema nu vom reusi sa intelegem ca totul se reduce la transformarea unei migratii necontrolate intr-una controlata. Mesajul nu este greu de gasit – toate organizatiile occidentale invoca acest lucru. De asemenea daca nu vom intelege ca AVEM O PROBLEMA, nu vom putea interpune unor gesturi aberante ale occidentului, solutii durabile care sa deplaseze ridicolele actiuni ale patrulelor romanesti la Paris ori presupusele actiuni la friontiere catre zone mai prietene cu mintea migrantilor, a acelora pe care, pe nedrept, occidentalii si noi ii consideram la unison “cetateni problema”.

In locul unei concluzii generale de perceptie va voi spune ca Romania INCA se afla in situatia fericita dar trecatoare in care realitatea “din teren” este mai buna decat perceptia externa. Maine-poimaine ne vom confrunta cu noi concluzii ale raportului MCV care vor inviora noi discutii despre justitie, despre statul de drept si despre aderarea la Schengen. Vom intra intr-un nou an electoral in care Romania NU ARE vectori de comunicare internationala sanatos construiti si care sa ofere pozitii oficiale si puncte de vedere igienice, diferite de mesajele politice de campanie. Situatia economica pare sa nu ofere nici ea noi mari motive de bucurie, iar nivelul de trai va fi doar corespondent acestor noi realitati.
Forumul European pentru Diplomatie Publica pe care l-am initiat in septembrie nu s-a vrut altceva decat un punct de la care Romania sa inceapa discutia serioasa despre managementul perceptiei externe, dar si actiunea profesionista a statului in acest sens. Adevarul este ca de atunci si pana astazi in diverse medii am tot auzit vorbindu-se mai mult si oricum, vorbindu-se, despre diplomatia publica. Este un mare pas inainte, dar cu tot respectul, asa cum puteti constata singuri, nu e suficient.

Dan Dima

Expert diplomatie publica

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *