DESTINUL CELOR TRASI DE URECHI – DOAMNA NULAND ESTE ASTEPTATA (?) LA BUCURESTI

dan-dimaDragi prieteni,

Diplomatia Publica, aceasta stiinta minunata a gestiunii felului in care te vad altii, ca tara, ca natiune, este cel mai adesea despre “a asculta” ce spune publicul pe care doresti sa il convingi, inseamna “sa cunosti” publicul pe care doresti sa il convingi. In esenta, diplomatia publica este despre incredere – credibilitate si a deveni ceea ce doresti sa pari ca esti.

Ieri am aflat si eu ca Victoria Nuland va veni la Bucuresti la sfarsitul acestei saptamani. Fireste (ca totdeauna) ca exista voci care sustin ca decizia Toriei Nuland a fost luata in decembrie, eu insa, recunosc cu sinceritate ca am aflat numai ieri la pranz, din media romaneasca. Dupa aflarea vestii, am dat fuga la site ul Departamentului de Stat intrucat acolo pot fi gasite elemente neinterpretate politic si elemente suplimentare de detaliu care ne pot construi o imagine mai buna asupra evenimentului.

Tot din dorinta de a elimina orice viciere de interpretare pe palier politic, anunt de la bun inceput ca elementele catalizatoare ale acestei vizite fulger ar putea fi altele decat acelea care l-au adus acum doi ani la noi pe Philip Gordon – prin urmare, sunt rezervat in a plasa cele doua descinderi americane la Bucuresti in acelasi registru.

victoria-nuland-state.govDin informarea Departamentului de Stat reiese foarte clar ca vizita nu se datoreaza unei invitatii lansate de partea romana ci deciziei administratiei americane care din acest motiv va alege si interlocutorii dar si tematica. Altfel spus, oricare vor fi agendele zvonite pe Dambovita, mi-e teama ca tot ce va dori Toria Nuland se va discuta. Piatra de moara, de data aceasta, pare sa fie “respectarea statului de drept in Romania”.

Aseara l-am auzit pe Ministrul  Afacerilor Externe ca Victoria Nuland tine sa se intalneasca cu domnia sa si …”la Cotroceni”, ca va discuta despre Parteneriatul Strategic, rolul determinant…, factor de stabilitate regionala si despre cat de partener este Romania Statelor Unite ale Americii. Marturisesc ca eu, daca as fi Nuland, pentru astfel de subiecte as folosi in cel mai bun caz telefonul…. Pe final, intr-o cheie marginala, domnul Ministru T Corlatean spune ca se va discuta si despre statul de drept, o oportunitate pentru domnia sa de a spune, de a explica si in final, nici o grija, de a convinge ca aici totul este in regula.

Nu incape indoiala ca domnul Corlatean este peste masura de entuziasmat si bucuros de aceasta “oportunitate”, desi sunt convins ca de data aceasta dansul inlocuieste pe cineva. Oricum, in cateva ore inevitabilul se va produce, doamna Nuland va veni la Bucuresti si cu aceasta ocazie vom vedea si care este ordinea tematicilor de discutie.

Intr-o interpretare ceva mai lucida, in mod evident, o asemenea vizita nu are cum sa bucure pe nimeni (nici chiar pe doamna Nuland) intrucat numai comparand tematica discutiilor din alte state europene cu tematica de la Bucuresti, constatam ca din pacate democratia noastra nu si-a atins maturitatea stabila si ca din acest punct de vedere e foarte posibil sa batem mult si bine pas de defilare in mezozoicul lumii libere pana vom respira si noi “aerul contemporan al prezentului”. Teama mea cea mai mare este aceea ca distanta de coacere la minte intre noi si altii s-ar putea percepe si din alte foisoare de observatie europene, fapt care, indiscutabil nu este un mare compliment pentru Romania.

Mai mult, nu cred ca va fi un compliment pentru poporul roman daca se va constata ca partea americana cunoaste exact tematica discutiilor, daca se va demonstra ca partea romana cunostea, de asemenea, ce urmeaza sa se discute cu doamna Nuland, si cu toate acestea, partii romane i-a venit mai simplu sa palmeze realitatea in spatele “rolului determinant pe care il are Romania in regiune” sau dupa “discutiile pragmatice” despre directiile de consolidare si dezvoltare a Parteneriatului pe care il avem cu SUA. Deocamdata insa asa ceva nu este demonstrat, deci ii credem pe cuvant pe ai nostri. Oricum daca se va dovedi contrariul, perceptia externa nu va fi in nici un caz una pozitiva despre capacitatea romanului de “a se prinde” cand cineva incearca sa il imbrobodeasca si de aici decurg consecinte pe care probabil in aceasta ipostaza le vom suporta pe propria piele.

Avansand pe firul logic al analizei noastre despre perceptiile pe care le poate construi vizita doamnei Victoria Nuland la Bucuresti in ianuarie 2014, observam ca o vizita “la impuse” nu reprezinta chiar mediul celor mai bune auspicii in care ne vom consuma anul dublu electoral, mai cu seama din perspectiva statului de drept. Statul de drept in lumea libera si democratica este factor de “legitimitate de reglementare” – legitimitatea administratiei de a ne spune cu legea in mana ce avem voie si ce nu – ceea ce conduce in mod direct catre credibilitatea leadership ului actorului international si in final la credibilitatea actorului in mediul international. Daca pe aceasta scara lipseste prima treapta este lesne de inteles cu cata legitimitate se vor agrega noii alesi ce vor rezulta din cele doua randuri de alegeri consumate intr-un stat in care inca se discuta despre respectarea statului de drept…. Din acest motiv, oricat de stupid ar suna aceasta solutie, cred cu sinceritate ca este mult mai “profitabil” pentru leadersip ul nostru sa arunce vina in spinarea prostiei si a nepriceperii, decat in seama relei intentii prin “tentatia omeneasca” de a schimonosi si “prelucra realitatea”. Asadar, pentru noi astazi, strict din perspectiva perceptiei, este mai profitabil sa fim considerati prosti decat agresori ai principiilor fundamentale ale statului de drept.

Este foarte interesant de analizat pentru mediul de cercetare din domeniul diplomatiei publice daca nu cumva am derapat din nou in zona mesajului dublu – un repros rostit atat in Europa cat si pe relatia cu alte spatii geo-politice in ultimii doi ani. Dupa vizita oficiala a Primului Ministru roman in Statele Unite ale Americii, o vizita perceputa intr-un registru bun si foarte bun din perspectiva promisiunilor, a asigurarilor si angajamentelor luate de noi, astazi ne aflam in iminenta proximitate a unei vizite nedorite de administratia de la Bucuresti, a vizitei unuia dintre cei mai relevanti demnitari ai administratiei de la Washington, care vine sa faca observatii tocmai pe tema statului de drept. Iata cum, cine ar fi crezut, doua evenimente se succed la numai cateva luni distanta, pe o tematica relativ comuna, cu aceiasi actori, insa, care se dezvolta contradictoriu. Am putea spune, evident, la nivel teoretic, ca ne aflam in fata celui mai elocvent model de mesaj dublu, in toate stadiile lui – sinteza, diseminare, dezvoltare si efecte asupra credibilitatii unuia dintre actori. Tot credibilitatea este cea afectata atunci cand constatam ca unul dintre actori produce concomitent doua erori de relationare internationala (de asta spun ca diplomatia publica nu e lucru simplu si ca pentru aceasta nu e suficienta numai vocatia…) – pe de o parte subiectul nostru dezvolta responsabilitate (devine responsabil) fata de ceilalti actori internationali (tari, organisme internationale, conglomerate etc) dupa un grafic de prioritate miscator (functie de cherem) de la o ora la alta, iar pe de alta parte, subiectul nu se lasa tras la raspundere in mod onest fata de propria lui audienta domestica. Intr-un complex de atatia factori care macina credibilitatea, ma intreb daca exista oare perspectiva credibilizarii Romaniei intr-un viitor convenabil sperantei noastre de viata? Iar daca nu dispunem de credibilitate, ne poate cineva asigura ca redevenind (prin absurdul absurdului) aparatori factuali ai statului de drept, ne va mai crede cineva pe cuvant?

Asa cum am spus de multe ori, diplomatia publica este in primul rand despre a cunoaste cu exactitate unde te afli din perspectiva perceptiei internationale (cum te vad ceilalti in fiecare moment al existentei tale), care sunt consecintele evenimentelor curente (cum iti gestionezi imaginea finctie de perceptiile incidente), cine sunt publicurile in fata carora vrei sa devii competitiv si care sunt asteptarile acestor publicuri, altfel spus, care sunt cararile pe care trebuie sa mergi pentru a-ti construi o identitate competitiva si utila tie.

Aceasta este motivul pentru care incerc astazi sa exprim un punct de vedere si nicidecum nu imi propun sa critic “in abstract” o stare de fapt. Mai mult, oricat de mult si oricat de dramatic ne-am bate joc de propria noastra credibilitate, trebuie sa fim constienti de doua realitati – credibilitatea nu se cumpara cu bani si credibilitatea are oricand resursele de a renaste, de a crestere si de a se consolida prin cultivarea ei cu atentie, cu expertiza si cu multa dragoste fata de tara.

Dan Dima, Expert diplomatie publica

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

one × two =