Regionalizarea, din perspectiva Comisiei Europene nu e posibilă

Gratian MihailescuTrebuie să vă menționez din start că sunt un adept al funcționării descentralizate, al principiului subsidiarității, al guvernanței multi-nivel, al deciziilor luate de jos în sus. După ce am studiat și muncit câțiva  ani prin Europa, după ce alți doi ani am studiat dezvoltarea regională din Estul Europei am devenit un promotor al ideii de regionalizare și descentralizare. Adică, totuși suntem europeni din 2007, însă nivelul de funcționare este unul centralizat, învechit cu metehne comuniste.

Am urmărit îndeaproape tot ce s-a întâmplat cu acest subiect atât de important pentru viitorul României, uneori fiind implicat direct în diferite evenimente (conferințe, articole, poziții oficiale ale unor think-tankuri) alteori doar un simplu spectator, care observă, citește, urmărește emisuni. De multe ori m-am speriat de lipsa de substrat a discuțiilor, de lipsa de argumente pro sau contra, de o viziune de ansmablu a acestui process, de soluții, discuțiile limitându-se la capitalele de regiuni, la baroni locali sau la fonduri europene. Prea puțin se vorbea despre descentralizare fiscală, despre strategii de dezvoltare regională, despre reforma administrației publice. Adică toată lumea vorbea despre absorbția de fonduri mai mare în cadrul unei regionalizări însă nu vorbea deloc despre performanța administrativă din România. Politica de coeziune a UE este gestionată şi pusă în aplicare în primul rând de către administrația publică a statelor membre ale UE şi, prin urmare,contextul instituțional şi sistemul de administraţie publică al unei țări sunt principalii parametri pentru o realizare eficientă şi eficace a acestei politici.

Scriam în trecut că România este unul dintre statele cele mai centralizate din Europa. Din punctul meu de vedere, centralizarea generează ineficienţă, inechitate şi corupție, fondurile bugetare nu sunt cheltuite în locul în care sunt generate, de fapt sunt trimise mai întâi la centru, prelucrate de către un aparat birocratic dens şi sunt repartizate în teritoriu pe linie politică și pe baza unor principii arbitrare. Sistemul adminstrativ românesc a moştenit de la sistemul comunist un amestec foarte dăunător între politică şi funcţiile pur administrative, care a creat o diviziune neclară între responsabilitatea politică şi competenţele administrative şi acest lucru trebuie să se schimbe printr-o reformă a administraţiei care se poate realiza prin descentralizare. Fiecare regiune are propriile sale nevoi de dezvoltare, are specificul ei, istoric, cultural, economic. Pe termen scurt, există un impact negativ de funcționare administrativă pe  trei niveluri (din cauza costurilor ridicate de funcționare,  a birocrației, și a posibilității apariției actelor de corupție). Pe termen lung, guvernanța pe mai multe niveluri are beneficiile sale (mai aproape de cetățeni, nevoile locale vs finanțări locale, și alegerile directe  regionale). Ar trebui remarcat faptul că guvernanța pe mai multe niveluri nu funcționează atunci când este în strânsă legătură cu incapacitatea administrativă și performanța slabă a administrației publice. Așa cum este creionată în prezent regionalizarea, resursele financiare fiind în continuare la București iar totul limitandu-se doar la decizii politice, mi-e greu să cred că vom avea o reformă a administrației și implicit o funcționare eficientă a viitoarelor regiuni.

V-am înșirat câteva idei pe care le-am exprimat în ultimul an de zile. Am fost unul dintre promotorii ideii de regionalizare, cred în continuare în eficientizarea guvernanței pe trei nivele ma sperie însă modul cum se pune problema și neprofesionalismul celor care au început acest demers: de un an de zile pe agenda publică de discuții se află acest subiect, sute de știri și articole au apărut despre regionalizare, emisiuni tv și campanii media, conferințe și luări de poziții, referendum, schimbarea constituției…și defapt aceasta nu se poate realiza prea curând și nu din cauza deciziei Curții Constituționale sau pentru că nu există încă o înțelegere la nivel politic, ci deoarece nu ne permite Comisia Europeană. Numărul și configurația unităților NUTS II (Nomenclature of Territorial Units), adică cele 8 regiuni de dezvoltare,  “trebuie să rămână neschimbate dacă România nu vrea să suporte penalități. Schimbarea configurarii regiunilor poate  da peste cap tot efortul de planificare și de evidență statistică din instituțiile europene” îmi spunea un expert în dezvoltare regională. Adică la nivel European există o planificare strategică, pe șapte ani, a politicii de coeziune care ține cont de numărul regiunilor NUTS II din Europa și de nivelul de dezvoltare (PIB) al acestora. Era plauzibil ce mi-a spus amicul și am dorit sa aflu dacă este real acest lucru. “Regionalizarea cu tot ce s-a făcut în ultima vreme, ”dezbaterile” din teritoriu și activitatea CONREG (Consiliul Consultativ pentru Regionalizare) de ”fundamentare a regionalizării” nu este altceva decât o campanie de manipulare a opiniei publice” îmi spunea prietenul meu. După cei doi ani petrecuți la Bruxelles, am păstrat legatura cu oamenii de acolo și am apelat la o prietenă din Parlamentul European să mă ajute să aflu adevărul. Poate fi oare adevărat? Totul e o campanie de manipulare? Împreună cu prietena mea de la Bruxelles am elaborat o întrebare, pe care am adresat-o Comisiei Europene pe care o găsiți aici: “A contactat Guvernul României, Comisia, pentru a o informa cu privire la modificările prevăzute care ar putea afecta clasificarea NUTS II?” Iar răspunsul oficial al Comisiei Europene a venit la scurt timp : “Atât Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană, cât și Institutul Național de Statistică (INSSE) au informat Comisia în cadrul rundei de revizuire a NUTS din februarie 2013 că România nu va propune nicio modificare a actualei structuri a NUTS (NUTS 2010) pentru următoarea versiune (NUTS 2013), care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2015.”

Deci, dacă România dorea sa aibe altă divizare administrativă, trebuia să anunțe Comisia până în luna februarie 2013, pentru ca noua structura să funcționeze din ianuarie 2015. Dacă acest lucru nu se poate întâmpla, ce sens are tot ceea ce s-a întâmplat în România în ultimul an: dezbateri, conferințe, articole, emisiuni, înființarea CONREG (Consiliul Consultativ pentru Regionalizare)?

 

Autor: Grațian Mihăilescu, consultant și jurnalist

 

*Răspunderea pentru informațiile conținute în articol aparține exclusiv autorului articolului respectiv.

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *