In Ucraina, Rusia joaca sah, iar Uniunea Europeana joaca table

de Razvan Buzatu, sef Departament Afaceri Europene si Globale, caleaeuropeana.ro

Situatia din Ucraina imi arata inca o data cat de violenta poate fi coliziunea din est si vest, in momentul in care fiecare dintre cele doua parti incearca sa faca prima mutarea strategica pe tabla de sah, pentru a mai castiga teren in fata celeilate parti si, implicit, pentru a intari controlul asupra unuia dintre varfurile de lance ale Rusiei in coasta Uniunii Europene.

razvan buzatuAmericanii vorbesc despre o revolutie in care vocatia pro-europeana a Ucrainei a invins. Rusii vorbesc despre o lovitura de stat in care Ucraina a pierdut controlul securitatii interne, dand astfel frau liber miscarilor de strada extremiste de dreapta. In ambele cazuri, rezultatul este unul singur: au murit peste 80 de oameni, protestatati si politisti. Evident ca toata lumea blameaza si respinge ceea ce s-a intamplat

In plus, Rusia nu mai are incredere in capacitatea de guvernare a Ucrainei si face mutarea pe care o pandeste si incearca inca din 1994 si 2003, respectiv protectia cetatenilor ucraineeni de origine rusa din Crimeea, care ar trebui ulterior sa se lase cu independenta unilaterala a Crimeei si, eventual, anexarea acesteia Federatiei Ruse. Numai ca rusii nu doresc anexarea Crimeei, ci mai degraba un alt avanpost strategic cu care sa isi poata duce la indeplinire interesele federale care se intind pe termen lung.

In ultimii 14 ani, pe teritoriul Ucrainei, Statele Unite ale Americii si Federatia Rusa joaca sah. Spun acest lucru deoarece in anul 2004, cand Victor Iushcenko a castigat alegerile prezidentiale, se spera ca Ucraina va intra, in final, pe calea europeana dorita de vest, incercand astfel sa isi asigure un anumit control asupra partenerului ucrainean prin care trece cel mai complex sistem de conducte de gaze din lume, care asigura gazul venit prin Rusia si de care Europa este in acest moment dependenta ireversibil (Finlanda 100%, Estonia 100%, Letonia 100%, Lituania 100%, Slovacia 98%, Bulgaria 92%, Cehia 77.6%, Grecia 76%, Ungaria 60%, Slovenia 52%, Austria 49%, Polonia 48.15%, Germania 36%, Italia 27%, Romania 27%, Franta 14%, Belgia 5%). Veti gasi raspusul la evenimentele din Ucraina din februarie 2014 in aceasta dependent a noastra de Rusia.

Dupa alegerea Presedintelui Iushcenko, in urma Revolutiei Portocalii, a urmat mutarea Rusiei. Incepand cu iarna anului 2005 si pana in iarna anului 2010, disputele comerciale dintre compania ucraineana de gaze si petrol Naftogaz Ucraini si compania Gazprom asupra datoriilor, preturilor si furnizarilor de gaze au demonstrat Uniunii Europene, precum si statelor din afara acesteia, ca raman neputincioase si dezarmate la o astfel de criza. Si, pentru a arata si mai mult aceasta putere, in august 2007, a fost escaladata, in paralel, o disputa comerciala inceputa in anul 2004 intre Gazprom si compania nationala de gaze din Bielorusia. Are rost sa va spun ca prin aceste conducte, care se numesc „Prietenia” sau „Fratia” se furnizeaza 20% din necesarul anual de gaze al Germaniei, care este si motorul de dezvoltare al Uniunii Europene? Deci, Europa era si ramane in sah.

In anul 2008, la Summitul NATO de la Bucuresti, Ucraina nu primea acordul aliatilor de a trece la etapa planului de actiune pentru aderare, in schimb promiteau cetatenilor ucrainieni ca vor initia programe nationale de sustinere a reformelor pe calea aderarii. Zis si facut. Numai ca, doar dupa doi ani de la inceperea implementarii acestor programe, in februarie 2010, un alt Victor venea ca Presedinte al Ucrainei. Ianukovici vroia ca Ucraina sa devina stat neutru si, ca atare, nu numai ca a stopat cursa Ucrainei catre aderarea la NATO, dar a convins si Parlamentul ucrainean sa voteze impotriva integrarii euroatlantice, deci impotriva vocatiei euroatlantice a tarii. Ucraina venea astfel, din nou, aproape de Rusia.

Din februarie 2010 pana in ianuarie 2014, au fost doua evenimente importante si vizibile de remarcat.

Primul a fost condamnarea Iuliei Timoshenko, in octombrie 2011, la 7 ani de inchisoare pentru abuz de putere, coruptie si deturnare de fonduri. Iulia Timoshenko sustinea integrarea Ucrainei in Uniunea Europeana si aderarea la NATO.

Al doilea a fost protestul si miscarile de strada ale ucrainienilor, din 21 noiembrie 2013, in sprijinul aderarii si integrarii in Uniunea Europeana. Problema a aparut in momentul in care Uniunea Europeana a declarat ca va semna Acordul de Asociere numai daca Iulia Timoshenko va primi tratamentul medical de care avea nevoie in strainatate. Parlamentul Ucrainean a votat impotriva.  Odata cu respingerea celor 6 amendamente din legea prin care trebuia sa fie semnat Acrodul de Asociere dintre Uniunea Europeana si Ucraina, lucrurile s-au inflamat iremediabil in randurile protestatarilor. De aici, evenimentele au escaladat in asa fel incat s-a ajuns din nou in postura in care vizibil, Rusia joaca sah pe continentul european.

Si datorita sugestiilor celui de-al doilea Presedintel al Ucrainei, Leonid Kuchma, de a declansa starea de necesitate in Ucraina pentru a evita un razboi civil, precum si a scrisorii trimisa de Victor Ianukovici lui Vladimir Putin, au fost posibile urmatoarele miscari ale Rusiei. Pentru ca toate aceste miscari si mutari sunt in litera sau la limita dreptului international. Reamintesc doar ca Ucraina nu face parte din NATO si din Uniunea Europeana, astfel nu poate fi aparata asa cum teoretic o putem face pentru fiecare membru al NATO sau UE care este atacat. In schimb, Ucraina este fondator, si in prezent a ramas observator, cu participare de facto, in cadrul Comunitatii Statelor Independente. Datorita statutului delicat al Ucrainei in ultima organizatie internationala mentionata, Rusia nu putea actiona in baza statutului acesteia, asa cum a facut in cazul Georgiei in anul 2008. Georgia era atunci membru al Comunitatii Statelor Independente si membru al Organizatiei Tratatului pentru Securitate Colectiva, care avea si contingente de mentinere a pacii in Abkazia si Osetia de Sud, parte a teritoriului suveran al Georgiei. Atunci, s-a invocat de catre Rusia un alt principiu si alte clauze ale dreptului international.

In cazul Ucrainei, in baza celor doua documente ale lui Kuchima si Ianukovici si in baza unui concept de drept international care poate fi in parte demontat, care spune ca, daca pe teritoriul unui stat, in cazul nostru Ucraina, exista o comunitate de cetateni ai acelui stat care au origine minoritara (ruseasca, maghiara sau romana) si care se gasesc sub o amenintare iminenta (razboi civil, tratament discriminatoriu fata de majoritate sau altele), un alt stat decat Ucraine, in cazul nostru Rusia, poata sa intervina pentru a-si proteja minoritatea de pe teritoriul statului care a avut un tratament discriminatoriu fata de acea minoritate. Interventia nu trebuie sa fie armata si aceasta nu trebuie sa pericliteze integritatea teritoriala a Ucrainei.

De aceea, primul pas fiind facut, nu trebuia decat al doilea pas, adica vointa politica a autoritatilor din Crimeea pentru a stabili nevoia organizarii unui referendum legat de independenta. In baza Memorandumului de Intelegere semnat la Budapesta in anul 1994 de catre de catre SUA, Rusia si Marea Britanie, Ucraina nu putea fi atacata de nimeni si trebuia protejata. Oricum, nimeni nu a atacat armat Ucraina. Deci, nu poate fi invocata incalcarea Cartei Organizatiei Natiunilor Unite, care, oricum trebuie actualizata la realitatile schimbarilor globale. Cu toate acestea, Memorandumul este o intelegere politica, nicidecum un tratat interntional. Cand a fost semnat s-au avut in vedere toate aspectele ca statele semnatare sa nu fie fortate sa intervina in Ucraina daca contextul geopolitic regional si international le-ar cere. Totusi, nimic nu le-ar putea impiedica sa o faca in baza aceluiasi document si in a altor instrumente de drept international. Doar ca trebuie sa se informeze reciproc si sa incerce inainte sa ajunga la o intelegere diplomatica pentru a evita orice forma de interventie. La discutiile displomatice incepute au fost prezenti ministrii de extern ai celor mai puternice state membre ale UE, Ministrul de Externe al Federatiei Ruse si Ministrul de Externe al SUA. Si, dupa cum a declarat John Kerry, Ministrul de Externe al SUA dupa intalnire, a fost prezent si reprezentantul UE, fara sa precizeze care dintre ei si pe ce domeniu, lasandu-ne astfel sa ghicim ca poate ar fi fost Catherine Ashton. Uniunea Europeana are optiunea acum sa faca ceea ce ii trebuie intern, fie sa se uneasca, fie sa ceara o integrare mai profunda a politicii externe si de securitate comuna si sa preia fraiele de la Statele Unite ale Americii in jocul de sah cu Rusia de pe continentul european. SUA si Uniunea Europeana s-au gandit rapid ca solutia ar putea fi impunerea de sanctiuni internationale Federatiei Ruse. Numai ca, la randul lor, rusii pot face acelasi lucru cu noi. Daca SUA nu sunt dependente de Rusia, noi suntem si trebuie sa intram in joc ca un tot unitar, o singura forta.

 

 

 

 

.

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

18 + four =