Autonomia teritoriala pentru minoritatile nationale – o norma de drept comun?

Autonomia teritoriala pentru minoritatile nationale – o norma de drept comun? Situatia si drepturile minoritatilor nationale traditionale in Europa in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei

de Ionut Stroe, Vicepresedinte APCE

Marti, 8 Aprilie, in cadrul Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei va fi supusa spre dezbatere si vot rezolutia ’’Situatia si drepturile Minoritatilor Nationale Traditionale in Europa’’ in baza raportului parlamentarului Ferenc KALMAR (Ungaria, PPE/CD). Printre cele mai importante propuneri se afla cea cu privire la acordarea de drepturi colective minoritatilor nationale traditionale prin formule de autonomie teritoriala bazate pe criterii etnice.

securedownload (1)Pe scurt, raportul sustine, pe baza dreptului colectiv, minoritatile nationale traditionale –aceia ce au trait pe acelasi teritoriul timp de secole si au o identitate comuna – prin implementarea autonomiei teritoriale, protejarea dreptului la identitate, oficializarea limbii materne pe teritoriile locuite de minoritari, educatie in limba materna, participare efectiva la viata publica si economica si legi non-discriminatorii.

In formularul clasic al drepturilor minoritatilor nationale in Europa fundamentale raman doua aspecte de natura concreta ce trebuiesc acomodate: ocrotirea identitatii persoanelor apartinand comunitatiilor minoritare si mentinerea unitatii nationale a statelor semnatare. In acest context, actualul cadru juridic european, prin Conventia cadru privind protejarea minoritatilor nationale si Carta europeana a limbilor regionale si minoritare, are meritul de a asigura respectarea ambelor cauze prin acordarea de drepturi individuale persoanelor apartinad minoritatilor nationale.

In mod asteptat, proiectul instituirii ’colectivitatii’ minoritare ca subiect de drept public si aplicarea acestui drept pe baza autonomiei teritoriale a aprins dezbateri ample in Comisia de Egalitate si Non-Discriminare a APCE, pe care le redau succint in urmatoarele randuri:

Dna. Bernadette Bourzai, membru parlamentar din partea Frantei, a reiterat reticentele sale in special din perspectiva promovarii autonomiei teritoriale intrucat aceasta pune in discutie unitatea nationale, iar state cu un inalt grad de centralizare precum Franta nu o sustin. Din alta perspectiva, dna. Tulin Erkal Kara, parlamentar din partea Turciei, a mentionat ca nu exista o definitie a minoritatilor nationale convenita la nivel international, iar in tara sa protectia minoritatilor izvoraste din dispozitiile Tratatului de la Laussane (1923) ce recunoaste ca minoritati nationale doar nemusulmanii. De asemenea ea a  aratat ca Turcia promoveaza principiul afirmării drepturilor individuale în materie de minorităţi naţionale.

Senatorul roman, Viorel Badea a mentionat ca deşi raportul se doreşte o radiografie a situaţiei şi drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale nu este în ultimă instanţă decât un apel la asigurarea drepturilor colective, inclusiv a autonomiei teritoriale pentru minorităţile naţionale tradiţionale, încercând să se acrediteze ideea că este vorba despre o normă general valabilă şi unanim recunoscută la nivel internaţional.

In replica, domnul Kalmar a adaugat ca problemele minorităţilor naţionale nu pot fi rezolvate prin modificarea graniţelor, dar ca este nevoie de regandirea conceptului de stat-natiune intr-o acceptiune mai larga care sa permita oricarui cetatean sa se simta acasa in Europa. El a precizat ca exista state in Consiliul Europei ce recunosc drepturile colective si ca printr-un dialog continuu majoritatile si minoritatile pot ajunge la o concluzie care sa fie pusa in practica.

Ajunsa in etapa ultima de vot in APCE, prin natura propunerii sale, proiectul de rezolutie nu se bucura la nivelul sistemului juridic de protectie a minoritatilor european si international de sustinerea dorita. Bazat pe o abordare individualista, sistemul supranational, atat prin acordurile mentionate mai sus, prin Tratatul de la Lisabona al Uniunii Europene si Decratia ONU privind Drepturile Persoanelor apartinand Minoritatilor Nationale, sustine o dimensiune axata pe drepturile persoanei si nu ale colectivitatii. De fapt unul din factorii care au inlesnit semnarea si ratificarea Conventiei-cadru pentru protectia minoritatilor nationale de catre 44 din cele 47 state membre a fost faptul ca ’’ea nu se refera la recunoasterea drepturilor colective’’.

Pozitia delegatiei Romaniei in APCE este asadar de a nu sustine adoptarea ca atare a textului rezolutiei. Ceea ce se poate reprosa nu este vocatia in cauza de a proteja o identitate colectiva, ci recursul la instrumentul autonomiei teritoriale, ca pretinsa norma si standard european, unanim recunoscut. Europa cunoaste o diversitate de metode de protectie a minoritatilor nationale, autonomia non-teritoriala(culturala), descentralizarea prin subsidiaritate, regionalizarea, federalizarea sau garantarea reprezentarii politice fiind dintre cele mai cunoscute. Desemnarea unei singure variante este contrara cultivarii pluralismului si generatoare de tensiuni nedorite in cadrul statelor membre.  Mai mult, accentul pe autonomia teriroriala bazata pe criterii etnice descurajeaza orice dezbatere despre reorganizarea administrativa a statelor membre centrata pe rationalitate si aplicabila intregii societati si tuturor cetatenilor ei.

Romania asigura respectarea si reprezentarea tuturor punctele cuprinse in proiectul raportului d-nului Kalmar, cu exceptia drepturilor colective si al autonomiei teritoriale. O dovedesc in acest sens practica si ratificarea documentelor relevante de la nivel european. Cadrul constitutional roman are calitatea istorica de a garanta diversitatea etnica, fiecare dintre etnii fiind libera sa isi cultive identitatea, sub toate aspectele, inclusiv prin dreptul comunitatilor locale de autoadministrare. Dincolo de acestea insa, unitatea de regim juridic este parte a specificului Romaniei ca stat unitar national descentralizat. Orice schimbare in acest sens poate fi trasata doar in cadrul politic intern al fiecarui stat membru.

Fara echivoc, drepturile persoanelor apartinand minoritatilor nationale sunt parte integranta in arealul drepturilor omului. In contextul actual, reactivarea nationalismului extrem pe de o parte, si enclavizarea identitatii minoritare pe de alta parte, sunt in egala masura contraproductive efortului de civilizare a vietii etnice in Europa. Convietuirea majoritate-minoritate trebuie definita in jurul unor formule care utilizeaza exercitiul cetateniei si care conclude la descoperirea unui patriotism transetnic si integrator.

Nota redactei: Tanarul Deputat PNL Ionuţ Stroe este şeful delegaţiei României la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, fiind  si vicepreşedinte al APCE.  Incepand cu 11 octombrie 2013, Ionut Stroe a decis sa se alature echipei de editorialisti ai caleaeuropeana.ro. Salutam acest demers, deschis oricaror altor lideri politici care inteleg importanta promovarii valorilor europene si care doresc sa comunice aceste idei pe caleaeuropeana.ro.

 

 

 

 

 

.

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

nineteen − four =