O voce politica pentru businessul romanesc

radu magdinAcest articol este dedicat unei voci politice pentru businessul romanesc, ca demers necesar si oportun in perioada urmatoare; nu in sensul de business participant ca actor politic, ci in directia unei mai mari implicari a capitalului romanesc in dialogul politic, pentru influentarea politicilor guvernamentale. Scopul ar fi: crearea unui mediu economic care sa permita dezvoltarea businessului romanesc, si, implicit, profitabilitate reflectata si in pastrarea si/sau crearea de locuri de munca (business fericit si societate multumita). Dincolo de scopul principal, s-ar indeplini si unul secundar: depasirea frustrarilor acumulate in ultimii ani de comunicare sector privat – sector public. In acest sens, pare a se organiza Forumul Investitorilor Autohtoni; ramane insa de vazut, in ce directie strategica – si cu ce succes – va avansa FIA.

Situatia pe care v-o propun ca premisa reiese din ce in ce mai clar nu numai din discutii cu sectorul privat, in plan central si local, ci si din editorialele din ce in ce mai dese din presa economica. Degeaba avem crestere economica de circumstanta (traiasca agricultura!) daca sentimentul pietei e ca viata e din ce in ce mai dura pentru sectorul privat. Dincolo de incertitudinea fiscal-legislativa, apar “bucurii” de facto: intarzieri la plata facturilor, lipsa de contracte in perioada verii, si repornirea dificila in mod traditional, in septembrie, a motorului economiei.

Practic, rar mai intalnesti pe cineva cat de cat linistit in sectorul privat: domina un sentiment de anxietate dus pana la sictir, ingrijorare fata de viitor, coroborat cu intuitia ca aceasta criza e de durata si ca “asa nu se mai poate”. Dupa cum remarca ZF, o parte din antreprenorii romani, precum Viorel Catarama, sunt nevoiti sa concedieze angajati “din cauza scăderii vânzărilor în magazinele proprii, pe fondul prelungirii şi accentuării crizei economice, reducerea comenzilor pentru export, dar şi al creşterii preţurilor la materii prime, materiale, energie şi combustibil” (detalii aici). Cazul mentionat nu este si nu va ramane, din pacate, singular: somajul e in crestere, ca si insolventele.

In acest context, pentru a incerca imbunatatirea situatiei, e necesara promovarea unui plan economic real, in urma unui dialogul structurat cu businessul romanesc (si nu doar cu capitalul strain, cum s-a intamplat in cazul flexibilizarii pietii muncii, aceasta fiind una din frustrarile operatorilor economici romani). Toamna aceasta este un moment oportun pentru un restart al dialogului din mai multe motive: criza se va resimti mai mult ca de obicei (ca si anumite scumpiri operate in perioada verii) deci va exista presiunea pentru dialog; in plus, vine un argument aditional – anul electoral 2014, europarlamentar si prezidential.

Exista oportunitate in criza: se remodeleaza economia – si relatiile intre actori economici si institutionali – pentru urmatorul deceniu cel putin. Daca businessul romanesc vrea sa fie respectat si ascultat, trebuie sa ridice vocea, argumentat dar in forta, cu tenacitate – in mod repetat, pentru a-si pleda cauza, care coincide cu cea a “cetatenilor”, miza fiind supravietuirea afacerilor (profitul ca profitul, dar multi nu vor decat sa supravietuiasca) si implicit a slujbelor. Daca oamenii de afaceri romani raman “tacuti si puternici”, sa nu se astepte sa fie invitati la discutii: noi nu avem din pacate in sange cultura consultarii intre sectorul public si sectorul privat, inaintea luarii de masuri cu impact asupra economiei. S-a incercat si varianta consiliilor consultative ale primului ministru, dar daca nu comunica ce fac, avand o “activitate inchisa”, de unde putem sti ca isi realizeaza misiunea?!

In orice caz, cum inveti oamenii, asa ii duci, iar pozitia de negociere e data de cine are nevoie de cine, cine curteaza pe cine. Daca Guvernul nu ajuta business-ul (chiar ii trage uneori suturi neintentionate), se pune problema supravietuirii businessului in contextul crizei prelungite, dar si a caderii guvernului pe fond de nemultumiri sociale mari (sa ne fie coalitia “usoara”).  Presiunea preelectorala face ca urechile administratiei sa fie mai ciulite ca de obicei la sugestii constructive. E o oportunitate rar intalnita, dar ea mai trebuie si fructificata. Cum se poate face asta? In primul rand, prin sugestii constructive, nu doar critici; in al doilea rand, prin persistenta si mesageri credibili, intr-un cadru unitar; in al treilea rand, imprumutand ce e mai bun din modelele cele mai eficiente de actiune patronala in UE: cazul britanic, cel german si cel francez. Sa analizam optiunile, pe scurt.

In primul rand, sugestiile constructive, bazate pe solutii si care nu tin de doctrina. Simpla critica “guvernul nu face bine” face stire pe moment dar a doua zi nu se schimba nimic. Cultura argumentului si a pachetului de “lege ferenda” ar apropia patronatele romane de strategia de lobby a Consiliului Investitorilor Straini (CIS) si a AMCHAM. In acest sens CIS a lansat in mai Cartea Albă pe anul 2013, prevazand ca recomandari reducerea TVA la 19%, scaderea CAS-ul, si caracterul optional al platii TVA la încasare (detalii aici)

In ceea ce priveste doctrina, incet-incet ideea ca sindicatele tin cu stanga si patronatele cu dreapta se estompeaza. Regulile se schimba: sindicatele nu mai sustin neconditionat stanga si nici stanga nu mai tine la legatura ombilicala cu sindicatele (a se vedea de exemplu pozitia laburistilor britanici). Patronatele nu mai sustin neconditionat dreapta si pot face surprize electorale, bazate pe pragmatism: cine imi preia pachetul legislativ, pe mana lui / ei merg. Un alt mit este ca sindicatele si patronatele nu pot face echipa; ei bine, sindicatele si patronatele pot face echipa bine mersi: in 2012 au cerut guvernului sa nu cedeze “presiunilor” FMI privind legislaţia muncii (detalii aici).

In al doilea rand, persistenta si mesagerii credibili, intr-un cadru unitar. In Romania exista mai multe asociatii de business si patronate (o lista cat mai cuprinzatoare e disponibila aici), dar nu o voce unitara a business-ului romanesc. In Franta de exemplu, patronatul are o voce unitara, exprimandu-se prin MEDEF, o federatie reunind diverse organizatii patronale din domenii cat mai diverse de activitate. MEDEF este foarte activ nu numai in dialogul cu guvernul ci si in cadrul Consiliului Economic, Social si de Mediu (pe de alta parte, la francezi CESM conteaza mult mai mult ca CES-ul roman).

In Marea Britanie, avangarda patronala este data, pe o de parte de Institutul Directorilor (detalii aici ), pe de alta parte de Confederatia Industriei Britanice/ CBI (detalii aici). In Germania, actorul patronal e BDI (detalii aici), cu misiunea simpla si clara de a “comunica interesele industriei germane celor in pozitie de responsabilitate politica”; BDI tinteste reglementari la nivelul Germaniei si al UE dar se ocupa si de deschiderea pietelor internationale; un model impecabil, demn de urmat caci are in vedere atat dimensiunea nationala, cat si cea europeana si cea globala.

In al treilea rand, lectiile externe, ce putem invata din cazul britanice, cel francez si cel german. Ce invatam de la omologii straini, ca retete de succes, in context pre-electoral:

A. Prezenta liderilor politici la evenimentele patronale

Premierul Cameron vine sa isi prezinte propunerile la conferinta CBI si sa isi testeze marile propuneri legislative, solicitand totodata sprijinul oamenilor de afaceri (detalii aici si aici). Angela Merkel si principalul sau contracandidat, social democratul Peer Steinbrück (detalii aici si aici) au mers in fata BDI ca sa obtina sprijin politic pentru masurile lor in context electoral.

B. Lansarea de documente / platforme in context electoral

In timpul campaniei franceze din 2012, MEDEF a prezentat “Nevoia de aer” o carte care prezinta propunerile antreprenorilor pentru o competitivitate durabila, o foaie de parcurs pentru viitorul guvern (detalii aici). MEDEF a oferit un program ambitios, cu implicatii nationale dar si europene (“dorind emergenta Statelor Unite ale Europei” – detalii aici)

C. Critica actiuni guvernamentale cand e cazul

Potrivit Le Monde (detalii aici) Medef a spus in august ca nu vede “freamatul la nivel de activitate” economica in Franta in ciuda revenirii cresterii economice in al doilea trimestru. Practic, un ciocan peste palma administratiei socialiste de la Paris, care se mandrea cu revenirea cu pricina. In mai 2013, Institutul Directorilor de la Londra, (detalii aici) a criticat discursul reginei (care de fapt anunta planurile guvernului conservator) pentru “saracia in materie de ambitie” cu privire la reducerea reglementarilor vizand afacerile, in ciuda promisiunilor prim-ministeriale anterioare in sensul taierii birocratiei.

D. Lansarea de sondaje in momente cheie, ca presiune publica

Saptamana trecuta am aflat ca sefii marilor companii cu afaceri internaţionale speră că Angela Merkel îşi va păstra postul de cancelar după alegerile parlamentare din Germania, programate în septembrie, întrucât ar consolida perspectivele economice ale zonei euro (detalii aici). Un ajutor binevenit pentru un candidat care a incurajat relatia cu businessul german si global.

Revenind insa la situatia interna, si la surpriza acestui an, crearea FIA, sa ne uitam cu atentie spre prioritatile acesteia.  Pe site-ul FIA se anunta, in partea fara “lorem ipsum” (in constructie inca), scopul asociaţiei si anume  “reprezentarea, identificarea, promovarea şi susţinerea unitară a intereselor capitalului românesc (autohton) în relaţiile cu principalele instituţii ale statului şi Uniunii Europene, precum şi cu alte persoane fizice sau juridice, în plan naţional şi internaţional”. Interesanta e si deschiderea: “organizarea pentru o mai largă reprezentare a intereselor capitalului autohton şi ţinând cont de diversitatea afacerilor dezvoltate de către membrii asociaţi, a unui for, denumit Consiliul Investitorilor Români”. Un fel de omolog, in oglinda, pentru Consiliul Investitorilor Straini.

Demersurilor presedintelui FIA, Ioan Niculae, i s-au alaturat si alti importanti oameni de afaceri, asociatia reunind la debut peste 400 de oameni de afaceri din Romania (detalii aici). Totodata s-a facut urmatorul anunt: ,,Asociația FIA 2013 a demarat realizarea unei radiografii complete a economiei româneşti, axată pe problemele din principalele sectoare de activitate şi soluţiile care se impun în vederea rezolvării acestora. Documentul va fi finalizat şi prezentat opiniei publice şi autorităţilor competente în luna septembrie”.

Daca acest document va fi comunicat strategic, inteligent, in cateva saptamani, si va reuni mult din feedbackul “pietii”, FIA deja va marca o victorie de etapa, si va avea cheia spre doua elemente: influenta (care nu se da, se ia, iar o reprezentativitate sanatoasa ajuta) respectiv elementul unitar (caci, in ciuda individualismului in businessul romanesc, oamenii s-ar putea regrupa in jurul nevoilor comune, constate inteligent intr-un document, pe modelul “nevoii de aer” din Franta). E nevoie de vointa, dar si de valori si viziune – iar aici cifrele ajuta, daca sunt prezentate corespunzator. De asemenea, dincolo de un document bine redactat, e importanta urmarea, in Romania noi pacatuind de multe ori prin lipsa unui “follow-up”.

Ajungerea la o voce politica pentru capitalul romanesc nu e un demers usor, dar e unul meritoriu, atat pentru cei implicati cat si pentru societate in general: dialogul structurat da nastere la legi mai bune – si mai predictibile. Pana in prezent, in 23 de ani de tranzitie, am vazut mai multe asociatii si patronate, macinate de conflicte interne, animozitate intre concurenti (exemplu aici), urmariri sau condamnari penale, vulnerabilitati date de averi facute din contracte cu statul s.a.m.d. O parte din aceste riscuri se regasesc in orice noua constructie patronala (“nu intreba pe nimeni cum si-a facut primul milion de euro”) dar dincolo de demonizari individuale (din care se poate “scapa” prin multiplicarea comunicatorilor unei organizatii – un “one (wo)man show” e mai usor de atacat) e nevoie de un proiect comun.

Acest proiect comun ar contribui cu presiune – constructiva si periodic disuasiva – in momente economice cheie, de care vom avea parte, pe saturate, pana la alegerile prezidentiale din 2014. Sa nu uitam ca nici macar o coalitie cu majoritate constitutionala nu poate crea slujbe de la sine (mai ales cand are un acord cu FMI care impune limitari la angajari). Guvernul are nevoie de dvs, domnilor si doamnelor patroni, si conteaza ce ii veti cere (si daca stiti sa va aparati drepturile ca actori economici) si ce veti oferi la masa. Negocierea presupune un risc, ca si ridicarea capului de sub radar, unde se afla, pe moment, majoritatea businessului romanesc. Insa  cine nu risca, nu castiga… si, daca nimeni nu misca nimic, avem cu totii de pierdut. Mai “merge si asa”? Cred ca intuim cu totii ca nu mai merge si asa, din criza nu iesim prea curand. Vom iesi nu doar pe scut sau sub scut, ci posibil chiar fara scut… Daca businessul romanesc decide “sa se organizeze” ca la carte, cu cap (“ca prea…”, vorba bancului din popor), demersul ar trebui binevenit si sprijinit: FIA este o oportunitate care nu trebuie ratata.

 Radu Magdin

CEO Smartlink Communications 

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *