Parteneriat, prietenie si proiecte in UE

radu-magdin-300x199A mai trecut o zi a Europei in Romania, si dincolo de sondaje si de sentimente politice mixte (poate ca si Uniunea Europeana ne-a dezamagit nedand rezultatele scontate, dar nici noi nu am fost mai prejos), ramane problema influentei si a imaginii noastre in Uniunea Europeana. Daca despre imagine -si refacerea ei- am scris deja aici, a venit randul influentei ca tema dedicata. In acest context, sunt utile cateva remarci cu privire la ceea ce am putea numi un “3P”: parteneriat, prietenie si proiecte in UE. Cele trei sunt atat retete cat si manifestari ale influentei la Bruxelles si tin de un cerc virtuos. Cu cat stai mai bine la capitolul parteneriate, prietenii, si proiecte, cu atat ai mai mult succes, esti mai influent. Cu cat esti mai influent, cu atat ai parteneriate, prietenii si proiecte de succes. Nu intotdeauna e o regula cantitativa, dar cu siguranta este o regula calitativa.
Avem peste 5 ani de la aderarea la Uniune, cu parteneriate si prietenii oscilante si cateva proiecte (de exemplu: strategiile pentru Dunare respectiv Marea Neagra). Nu ne-am ales cu adevarat o tabara macro -sau nu e vizibila veritabil optiunea- si nu am avut o directie clara. Asta a facut ca, dincolo de eforturile tehnocrate ale diplomatiei si altor ministere, sa nu reusim victorii strategice rasunatoare. Esecul politicii -si a “retelei”, aproape inexistente, la nevoie, de prietenii si parteneriate- s-a vazut in dosarul Schengen, unde am fost faultati pe rand de tari din tabere diferite: Olanda, apoi Franta, apoi Germania, apoi Finlanda, ca un copil fentat de colegi cu mingea in curtea scolii.
Trebuie sa intelegem ca avem nevoie de o afiliere strategica, de prietenii si parteneriate strategice daca vrem mari victorii. Noi suntem buni sau chiar foarte buni tacticieni, ne miscam bine in batalii punctuale, inclusiv bugetare, pe ultima suta de metri, nu insa si in maratoane. Or, marile proiecte europene au nevoie de ani pentru a fi initiate si crescute pana la maturitate. Raportat la parteneriate si prietenie, ele pot fi bilaterale sau multilaterale. Totodata, trebuie sa intelegem ca nu poti fi partener si prieten cu toata lumea deodata. Trebuie sa poti conta cu adevarat pe cineva si cineva pe tine. Daca de exemplu esti cu Franta si Germania, nu poti fi la fel de bun prieten cu Marea Britanie si Olanda. Poti juca la mai multe capete tactic, dar nu si strategic, acolo e nevoie de o linie directoare. Putem sa ne plasam in tabara mai integrationista, alaturi de motorul franco-german (care nu merge mereu in aceeasi directie in combinatia Hollande-Merkel ca pe vremea cuplului Sarkozy-Merkel) sau in tabara mai liberala, alaturi de Marea Britanie, Olanda si tarile nordice.
Suntem in Visegrad+, insa liderul necontestat al grupului e Polonia. Varsovia e un exemplu excelent de directie strategica in materie de parteneriate si prietenii. Impreuna cu Suedia, a initiat in 2008 Parteneriatul Estic; faptul ca un asemenea proiect a fost propus de doua tari a dus la sporirea sanselor sale de succes (de altfel, faptul ca motorul franco-german a venit, decenii, cu propuneri la comun garanta reusita lor aproape perpetua). Tot Polonia este parte, alaturi de Franta si Germania din triunghiul de la Weimar, resuscitat in 2006. Jocul depaseste insa de multe ori bilateralul, de exemplu Germania, Polonia, Suedia si Republica Ceha au actionat in comun cu propuneri vizand Parteneriatul Estic, in februarie. Un alt exemplu, tot in patru, e Visegrad (in varianta clasica, nu “+”) si decizia de a avea trupe comune incepand cu 2016 intre Polonia, Cehia, Slovacia si Ungaria.
Dincolo de teorie, parteneriatele si prieteniile tin si de familii politice dar si de “chimia” dintre lideri si prietenia traditionala intre natiuni. Parteneriatul polono-suedez are, dincolo de interesele comune, o baza solida in prietenia intre ministrii Sikorski si Bildt. Prietenia se cultiva in timp, si e nevoie de stabilitate (oameni care sa ramana mai mult timp pe o pozitie – suficient timp pentru networking si proiecte sustenabile), de afinititate personala daca nu chiar si de “coincidenta” politica, si de proiecte concrete, care sa creasca increderea si baza reciproca unul in altul. Ce ar insemna asta pentru Romania de exemplu? Un exemplu ar fi plasarea strategica in tabara franco-germana, cu cultivarea intensa a Frantei ca partener bilateral, si a Poloniei ca partener de Visegrad. Premierul Ponta e in aceeasi familie politica cu Hollande (si a efectuat si o vizita recent la Paris), Presedintele Basescu in PPE cu polonezul Tusk. Eventual, putem dezvolta proiecte comune si cu Spania sau Italia pe ideea afinitatilor latine. Sau, o alta varianta ar fi o orientare strategica spre tarile liberale, cu cultivarea Londrei, detensionarea relatiei cu Olanda si tarile nordice. In orice caz, nu ne putem permite sa nu construim ceva strategic; altfel, episoade gen Schengen se pot repeta oricand. Fara prieteni puternici in momente cheie, putem fi blocati periodic in avantul nostru european.
Radu Magdin este CEO SmartLink Communications. A lucrat 5 ani la Bruxelles, in Parlamentul European si in sectorul privat bruxellez. E pasionat de afaceri europene si isi doreste o Romanie cat mai puternica in UE. 
Share daca ti-a placut articolul:

3 Responses to Parteneriat, prietenie si proiecte in UE

  1. Pingback: 2014-2020 spre un nou dezastru al absorbției fondurilor europene? (Prima parte) - Gogoloi

  2. Pingback: 2014-2020 spre un nou dezastru al absorbției fondurilor europene? (Prima parte) | caleaeuropeana.ro

  3. Pingback: Cum să ne promovăm la Bruxelles? — europunkt

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

10 − nine =