Vulnerabilitățile Uniunii Europene

De Răzvan Buzatu

razvan buzatuUniunea Europeana ar trebui sa se trateze mai repede de dependente, pana nu va fi prea tarziu pentru ea si pana nu va intra pe mainile altor actori globali care, la randul lor, ii vor crea, alimenta si intretine alte dependente. Inteleg ca procesul de a construi o Uniune este lung, spre foarte lung. Inteleg ca identitatile popoarelor de pe continentul european sunt inradacinate puternic in istorie si ca ne este foarte greu sa le unim intr-un singur tot unitar. Inteleg ca solutia pe care am gasit-o in ultimii 65 de ani este sa cream structuri institutionale si de drept care sa ne ajute in a construi acest tot unitar si a estompa, pe cat posibil, orgoliile politice ereditare ale fiecarui stat. Cu toate acestea, cred ca ar trebui sa tinem cont de faptul ca lumea se misca foarte repede si creste exponential din punct de vedere al interconectarii si al tehnologiei avansate, ceea ce ne face foarte vizibili, cu toate greselilor si lucrurile bune pe care le facem. In ultimii 10 ani ne-am miscat foarte incet. Am intrat in crize multiple si am devenit din ce in ce mai dependenti de partenerii nostri, fara a avea o plasa de siguranta a noastra.

Cand cea mai mare nevoie actuala a Uniunii Europene este de a vorbi cu o singura voce si a transmite mesaje clare si de stabilitate catre partenerii sai, pe plan european, eurasiatic si global, aceasta ce face? Transmite mesaje care, in substrat, conduc la pastrarea unui hibrid, respectiv a Europei federale de state natiune, care prefera sa negocieze bilateral cu partenerii sai din intreaga lume, decat comunitar si unitar prin intermediul unei structuri federale de tipul Statelor Unite ale Europei. O astfel de abordare slabeste structura politica si asa subreda a Uniunii Europene si arata ca suntem la mila partenerilor nostri, care ne joaca cum vor ei, cu instrumentele noastre. Dar, noi, ma refer la Uniunea Europeana, suntem verticali, nu acceptam aceasta situatie si amenintam cu sanctiuni, in loc sa construim. Suntem pe cale sa pierdem si ultimul tren care ne poate pune in pozitia de actor global si sa ramanem doar un bloc economic, cu instrumente financiare de sustinere a actiunilor umanitare si de asistenta tehnica la nivel global, dar, folosit politic de ceilalti actori globali emergenti. Spun aceste chestiuni deoarece loviturile la temelia Uniunii Europene vin chiar din interior.

Herman van Rompuy este Presedintele Consiliului European, adica institutia unde se intalnesc presedintii de state si de guverne din statele membre ale Uniunii Europene. Stiam ca in cadrul Consiliului European se discuta directia strategica comuna, liniile directoare integrate si posibilitatile de dezvoltare ale Uniunii Europene, din perspectiva statelor membre. Functia de Presedinte al Consiliului European este de o importanta strategica pentru Uniunea Europeana si ma asteptam ca un om care conduce aceasta institutie pe o perioada de 5 ani sa fie convins de importanta integrarii din ce in ce mai profunde a statelor membre in edificiului european si de viitorul constructiei europene intr-o lume globala ce se afla in schimbare rapida si continua. Greseala mea a fost ca am avut asteptari. Stiti cum se spune, ca diavolul se gaseste in detalii. Hai sa vedem de ce?

Am citit discursurile lui van Rompuy de la Universitatea Europeana din Sankt Petersburg din septembrie 2013, despre Rusia si Europa astazi, precum si de la deschiderea conferintei din 2014 a Harvard World Model United Nations. Sunt trei afirmatii care cred ca merita mentionate si care imi ridica semne de intrebare asupra directiei in care merge Uniunea Europeana in prezent. Prima este cea referitoare la faptul ca ”jumatate din comertul Rusiei este cu tarile Uniunii Europene” – nu cu Uniunea Europeana, ”ca toate economiile Uniunii Europene se concentreaza pentru a deveni mai competitive” – nu economia Uniunii Europene si ca ”desigur, Uniunea nu este o singura tara si nu va fi niciodata”. Toate aceste afirmatii sunt corecte, dar nu din functia de Presedinte al Consiliului European si tinand cont de contextul in care isi desfasoara activitatea Uniunea Europeana in prezent. Si asa prapastia cu cetatenii europeni si Uniunea Europeana este foarte mare. Cu astfel de mesaje, dam un semnal subliminal delicat intregii lumi, dar mai ales vecinilor nostri parteneri.

Partea interesanta este ca, daca ne uitam la cum evolueaza lumea in prezent si care sunt actorii globali care se contureaza din ce in ce mai mult, ne vom da seama ca acestia au structuri fedelale (SUA, China, Rusia, India, Brazilia, Africa de Sud). Ca este o lume apolara, asa cum mentiona van Rompuy, sau multipolara, vom putea determina in urmatorii ani de dezvoltare a lumii. Ce stim, este ca procesul de constructie europeana este observat constant de catre toata lumea. Orice criza, orice obstacol, orice dependenta, orice afirmatie, orice pozitie oficiala, orice negociere bilaterala si multilaterala, sunt atent studiate si analilzate de catre partenerii nostri. Actiunile lor sunt in consecinta. Actiunile lor tin cont inclusiv de tot ceea ce se intalmpla in lume.

In tot acest timp, in paralel cu procesul de constructie europeana, Federatia Rusa, incepand cu anul 2000, dar mai vizibil in 2004 si 2005 a inceput sa isi creioneze un proiect de constructie a unui spatiu de liber schimb intre Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeana, oricare ar fi ea in viitor, si spatiul eur-asiatic. In anul 2007, Serghei Lavrov, Ministrul de Externe al Federatiei Ruse, a facut publica intentia de a institutionaliza un astfel de spatiu de liber schimb. Dar, pentru a-i asigura securitatea trebuia intocmita o strategie europeana de securitate. Cum Uniunea Europeana avea propria Strategie Europeana de Securitate inca din anul 2003, care inca nu era complet functionala si care se baza pe sprijinul dat de NATO, Federatia Rusa a propus partenerilor sai din spatiul euro-atlantic, in iunie 2008, un Tratat pentru Securitate Europeana, care sa acopere spatiu strategic de la Vancouver la Vladivostok si care sa puna capat odata si pentru totdeauna reminiscentelor si mostenirii Razboiului Rece. In decembrie 2009, Presedintele Federatiei Ruse, Dimitri Medvedev, a dat spre consultare publica acest Tratat catre partenerii sai euro-atlantici. In afara de prezentarea Tratatului in cadrul OSCE, ceea ce a reprezentat pasul cel mai bun din punct de vedere al dreptului international, Medvedev a intorodus acest subiect pe agenda de discutii in vizitele sale in statele membre ale UE, incepand din anul 2010 cu Finlanda. Marea Britanie si SUA s-au pronuntat impotriva acestui Tratat, Germania, Franta, Italia si Finlanda au avut pozitii precaute, iar Elvetia a reactionat tot precaut, dar pozitiv la posibilitate. Problema este ca Uniunea Europeana vede acest Tratat ca subminarea securitatii europene. Federatia Rusa il vede ca un pas natural de a-si extinde influenta si domina un spatiu care este strategic din punct de vedere politic, economic, social si cultural si care are o cultura a consumatorismului foarte avansata. De aici si dependentele multiple ale Uniunii Europene si ale Europei. China vede tot in aceeasi directie, iar India sustine aceste demersuri.

In afara de comunicare continua cu partenerii nostri, de intarirea parteneriatelor strategice cu actorii globali emergenti, de folosirea la nivel comunitar integrat a bunelor practici ale fiecarui state membru al Uniunii Europene, de transferarea de mai multa suveranitate catre Uniunea Europeana in materie de politica externa, de politica de aparare, de politica fiscala, de politica sociala, cred ca Uniunea Europeana ar trebui ca in perioada 2014-2020 sa tripeleze bugetul de 4,5 miliarde de euro pentru cercetarea, inovarea si dezvoltarea unor produse in domeniul energetic care sa o aduca mai aproape de posibila realitate de a deveni furnizor de energie si de securitate, decat consumator al acestora.

 

 

.

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

5 × 3 =