ANALIZA DOSARULUI SIRIAN

sebastian sarbuBashar Al-Assad este unul dintre acei dictatori gonflabili, ,,pompaţi” de Moscova, Phenian şi Teheran şi care se înscrie pe celebra axă a răului, definită astfel de către S.U.A, încă din perioada  administraţiei Ronald Reagan. Uniunea Sovietică a avut ambiţia de a crea un nou centru de putere, în fapt de polarizare a lumii asiatice şi arabe, ca prin crearea ,,coridorului arab” să constituie o alianţă de tip antioccidental (URSS-India-Pakistan-Coreea de Nord-Iran-Afganistan).

Problema de fond este că Assad are un fel de reputaţie contrafăcută şi şi-a pierdut orice credibilitate în faţa lumii civilizate. Cultura drepturilor omului şi standardele înalte ale democraţiei occidentale reclamă o intervenţie.

Soluţia politică a devenit neviabilă din momentul în care constatăm eşecul reuniunilor ONU pe tema soluţionării conflictului sirian şi de asemenea eşecul Conferinţei de pace de la Geneva, pe fondul dinamic al înregistrării a peste 100.000 de victime, majoritatea civile, din 2011 până în prezent.

S-au spus multe despre intensiv invocata  intervenţie militară occidentală patronată de S.U.A în Siria. În ciuda declaraţiilor, interpretate naiv, conform cărora prin intervenţia militară nu s-ar urmări înlăturarea lui Assad, această intervenţie ar putea fi mult mai largă, mai complexă decât o operaţiune limitată de tipul ,, Desert Fox”, sau un război fulger specific apărării israeliene.

Trimiterea la atacurile din aprilie 1999 din Iugoslavia este o coincidenţă care a produs confuzie în rândurile analiştilor fenomenului, deoarece prin acest exemplu nu se dorea a se scoate în evidenţă o aşa numită intervenţie limitată, cu un caracter identic, ci faptul că S.U.A ar putea acţiona unilateral, fără mandat O.N.U.

O intervenţie militară de 2 sau 3 zile în Siria, cum s-a vehiculat pe anumite agenţii de ştiri ar fi considerată drept o expediţie militară, adică o aventură de tip unilateral a S.U.A, eventual cu un minim suport din partea Franţei şi Marii Britanii. Amânarea intervenţiei militare în Siria, departe de a avea rolul să dezamăgească, oferă consistenţă şi eficienţă acţiunii militare contra regimului Assad şi nu excede agendei planificatoare a Pentagonului care se află de asemenea în consultare cu Aliaţii. În primul rând această temporizare necesară a intervenţiei militare, oferă statelor NATO, în fapt aliaţilor tradiţionali ai S.U.A, posibilitatea de a asigura legitimitatea unei astfel de acţiuni, în acord cu toate normelor dreptului internaţional.

Nu în ultimul rând, având în vedere opoziţia belicoasă a Rusiei care a trimis deja un crucişător şi un antisubmarin în Marea Mediterană, S.U.A doresc formarea unei largi coaliţii de state.

Declaraţia Preşedintelui Obama, conform căreia nu se doreşte un nou Irak, demonstrează faptul că intervenţia militară în Siria va fi una largă, complexă şi nu o aventură militară care să nu aibă  justificare legitimă şi susţinerea cât mai largă a comunităţii internaţionale. În nici un caz declaraţia nu trebuie percepută cu scepticism, ca o dezangajare care ar fi în favoarea unei intervenţii limitate de tip chirurgical, mai ales că apar la orizont complicaţii ce ţin de interesele şi puterile regionale  periculoase cum ar fi Iranul ca lider regional, promovator al unui fel de fundamentalism politic.

Cert este că lipsa unei acţiuni a comunităţii internaţionale, legitimează indirect acţiunile criminale ale regimului Assad. Un rol important a fost instrumentarea mecanismului psihologic şi a exerciţiului comunicării publice cu scopul de pregătire a opiniei publice care şi-a manifestat recrudescenţa mai ales în ultima perioadă.

De asemenea această  intervenţie militară a fost abordată şi din perspectivă economică, în sensul în care economia mondială ar fi afectată de acest război regional.

Dincolo de istoria filosofiei şi cea obiectivă a războiului, care a fost privit în anumite sisteme culturale având un rol civilizator sau creator, nu putem trece cu vederea că studiile şi statisticile moderne indică faptul că S.U.A au avut întotdeauna de câştigat pe plan economico-financiar din ducerea de războaie în exterior. Pe lângă acest aspect este un fapt de notorietate intelectuală şi politică existenţa complexului militar industrial (capitalismul militar), a mariajului celor trei puteri: economică, militară, politică, iar consecinţa directă pentru cazul care ne interesează este faptul că Pentagonul nu ia nici o decizie politico-militară cu privire la afacerile de război, fără calcule de ordin economic şi strategic. În acelaşi context a apărut şi informaţia conform căreia acţiunile grupurilor industriale producătoare de arme a crescut cu 20%, dincolo de faptul că industria de  apărare şi securitate este pe val.

Trebuie menţionat că doctrina Bush a ,,internaţionalismului colectiv”, cum a fost consemnată în tratatele militare şi de geopolitică, confirmă că S.U.A pot interveni nu doar din raţiuni preconcepute de poziţionare dominantă economică, sau din calcul pur geostrategic ci şi din raţiuni ce privesc independenţa şi libertăţile fundamentale proprii.

S.U.A sunt o putere de sine stătătoare care conform doctrinei sale de apărare, pot interveni  acolo unde sunt ameninţate valorile democratice, ordinea de drept şi drepturile fundamentale ale omului. Subliniem că numai o ţară cu structuri solide de putere îşi poate permite o intervenţie de orice natură  pe plan internaţional care să fie pusă în slujba unui ,,ideal catolic”. De aceea cei care plâng din cauza unor costuri ale intervenţiei militare nu înţeleg mecanismele unei puteri şi raporturile reale. Mai degrabă se aplică proverbul care spune că ,,se bat taurii şi mor broaştele”.

Să nu uităm că istoria scrisă a omenirii consemnează că mai întâi a fost arma şi apoi unealta.

În concluzie, indiferent cum privim criza siriană, ea necesită un răspuns, iar acesta trebuie să fie sinergic, puternic şi cu valoarea morală a justiţiei  lumii civilizate de la nivelul secolului XXI.

Autor:  Sebastian Sârbu, Scriitor membru FSC, GCI Academia Română, Cerc.dir.stiint. Centrul de Cercetare si  Studii de Securitate Publică- ANSOA

 

 

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

nineteen + 14 =