Europa Federală … și nu prea

“Mulți oameni cred, unii chiar speră ca Uniunea Europeană să devină în viitor un superstat federal, potrivit lui David Korosi”, al carui comentariu a fost postat, recent, pe eurozone.blogactiv.eu. Prezentam, in continuare, integral, traducerea comentariului.

“Ideea nu este în totalitate lipsită de temei, de vreme ce statele membre ale Uniunii renunță încet, dar sigur, la suveranitatea lor, proces perceput ca fiind ireversibil ( de exemplu, autorizația dată Uniunii nu poate fi anulată de o singură parte).

Într-adevăr, putem să ne reamintim câteva cazuri importante ale Curții Europene, cum ar fi Costa v. ENEL (1964), Commission v. France (1971) și Amministrazione delle Finanze v. Simmenthal II. (1977), în care s-a concluzionat că:

–           acquis-ul comunitar are prioritate în fața legilor naționale, pentru că “orice (…) măsuri legislative naționale (…) care sunt incompatibile cu prevederile din legislația comunitară ar putea avea un efect legal (…) care ar periclita chiar baza comunității””;

–          Înființând o comunitate cu propriile ei puteri, “statele membre și-au limitat drepturile de suveranitate (…) și, astfel, au creat un corp de lege care tolerează atât partea națională, cât și pe cea comunitară”. Aceasta este o limitare permanentă a suveranității, la care se poate renunța doar prin acord cu Uniunea Europeană și cu celelalte state membre. Sau, bineînțeles, părăsind Uniunea.

În presă se scrie des că statele membre au luat decizii de comun acord asupra anumitor probleme, decizii care sunt obligatorii și ireversibile pentru fiecare dintre ele.  Acestea sunt des privite ca o cucerire europeană, o luptă împotriva statelor suverane. Ar putea fi așa dacă Uniunea Europeană ar fi mai strictă. Dar nu este. Mereu va exista o reacție în sistemul judiciar, atât la nivel național, cât și la nivel supranațional. Dacă un stat membru semnează Carta Drepturilor Omului, nu înseamnă neapărat că va fi și abrogată, se arată în decretele  Benes.

O altă slăbiciune reiese clar din agitația provocată de legea mass-mediei din Ungaria: statele membre acționează separat de Uniune, pe baze politice. Există probleme  atunci când vorbim despre o coordonare slabă între Comisia supranațională și cele două consilii cu  Parlamentul ( cele din urmă sunt în cea mai mare parte influențate de statele membre). Asta în ciuda faptului că Tratatele ar trebui să le interconecteze pe amandouă.

Atâta timp cât va exista o așa luptă pentru putere între nivelul național și cel supranațional, nu va fi vreodată nici cea mai slabă șansă pentru o Uniune federală. Care este remediul? Statele în criză să fie excluse.

Misiune imposibilă.

Cu alte cuvinte:  valorile comune, drepturile și obligațiile ( care au fost transmise de la nivel național la nivel european) nu se aplică neapărat și în practică, pentru că există o incertitudine definită. Și va exista întotdeauna – aceasta este moștenirea culturală a Europei.

Multiculturalismul european ( de care suntem mândri) nu înseamnă numai tipuri diferite de clădiri și mâncare, ci și “divergențe de mentalitate”.

Aceste diferențe nu pot fi incluse cu forța într-un mod comun de gândire”.

David Korosi, eurozone.blogactiv.eu

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

fourteen − 9 =