Europa îmbătrânește. Cum procedăm?

Aflat pe agenda reuniunii miniștrilor de externe ai statelor UE din 15 mai 2012, raportul Eurostat „Îmbătrânirea activă şi solidaritatea între generaţii. Portretul statistic al UE 2012” demonstrează fără rezerve că vremea analizelor și prognozelor a cam trecut, și ne îndreptăm spre ceea ce ar trebui să devină “vremea acțiunii”. Potrivit raportului, în anul 2010 aproape un sfert din numărul persoanelor active din Uniunea Europeană îl reprezentau persoanele din categoria de vârstă 50 – 64 de ani (51,4 milioane de persoane), în vreme ce 4,1 milioane de persoane active împliniseră deja 65 de ani. Sunt cifre care nu pot fi ignorate. Însă pentru a fi mai bine înțelese, datele corespunzătoare anului 2010 trebuie puse în context, fiindcă arată o dublare a numărului persoanelor de peste 65 de ani care lucrează și dovedesc foarte concret amploarea schimbărilor demografice care se petrec sub ochii noştri.

Potrivit estimărilor, rata angajărilor în cazul vârstnicilor va creşte cu aproximativ 16% în Uniunea Europeană. Diferențele, de-a lungul și de-a latul Europei, sunt foarte mari. În România vorbim despre o creștere de doar 4% a ratei de angajare, în vreme ce ţări ca Spania, Malta, Slovenia, Grecia, Italia, Ungaria, Cehia, Franţa vor depăși cu mult media europeană, situându-se în jurul valorii de 25%. De asemenea, România este singura ţară UE la care se estimează o scădere a angajărilor pe palierul 15-64 de ani.

Creșterea speranței de viață, îmbunătățirea condițiilor de trai, ajungerea la vârsta de pensionare a generațiilor baby-boom vor duce la o adevărată „explozie” a numărului de pensionari. În anul 2060 se estimează că vor fi 166 milioane de pensionari (6,5 milioane în România), faţă de 119 milioane câți s-au înregistrat în anul 2010 (5,5 milioane în România). Sunt creșteri importante, care, coroborate cu creșterea speranței de viață, înseamnă implicații bugetare uriașe. Cel mai logic răspuns la această provocare este creșterea vârstei de pensionare (în anul 2009, vârsta medie de pensionare la nivelul UE era 61,5 ani).

În paralel cu reformarea sistemelor de pensii, numeroase state UE au introdus sau introduc sisteme private de pensii ocupaţionale, cu scopul de a prelua o parte din povara sistemului de pensii printr-o varietate de mecanisme (creşterea contribuţiilor, stabilirea pensiei în funcţie de câştigul mediu din timpul perioadei de muncă şi nu în funcţie de ultimul/cel mai mare salariu, limitarea pensionării anticipate, încurajarea sistemului de pensii private). De asemenea, reformarea sistemului de pensii trebuie să se facă în sensul protejării grupurilor vulnerabile, de exemplu prin garantarea unei pensii minime.

Creșterea vârstei de pensionare trebuie să fie însoțită de măsuri suplimentare, care să permită „rate mai mari de ocupare pentru lucrătorii în vârstă”. De asemenea, aceste măsuri trebuie să vizeze evitarea pensionărilor anticipate și corelarea vârstei legale de pensionare cu speranța de viață, se arată în raportul Eurostat.

Continuarea articolului AICI.

Foto: traveladventures.org

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *