Europarlamentarul Corina Cretu, despre demonii care bantuie Europa si secretul salvarii sale

Europarlamentarul PSD Corina Cretu vorbeste, intr-o postare pe blogul sau, despre demonii care pandesc Europa si greselile pe care popularii le-ar fi comis in incercarea de a traversa perioada de criza. Cum a reusit sa reziste Europa si sa evite pana acum prabusirea, aflati din randurile de mai jos, publicate de doamna Corina Cretu:

corina_cretu   ”Peste un an, vor avea loc alegerile pentru Parlamentul European. Ele vor fi marcate de cei cinci ani de criză economică, criză care a însemnat cea mai lungă, mai profundă și mai dureroasa, din punct de vedere social, perioadă de recesiune din istoria Uniunii de peste cinci decenii. Șomajul, mai ales cel în rândul tinerilor, a ajuns la cote inimaginabile, polarizarea socială a crescut într-un ritm îngrijorător, iar zeci de milioane de europeni, printre care foarte mulți copii, au căzut sub pragul oficial de sărăcie.

Politicul a fost drastic discreditat, pentru neputința sa de a răspunde adecvat crizei, iar dreapta europeană, reunită în Partidul Popular European, aflată la cârma instituțiilor europene, nu a găsit altceva mai bun, drept răspuns la criză, decât să facă funcționarea Uniunii netransparentă, nedemocratică și dogmatică, fără pic de empatie față de victimele incapacității lor de a percepe realitățile așa cum sunt.

În Europa, au explodat actele de violență îndreptate împotriva celor pe care politicieni și formatori de opinie inconștienți și iresponsabili au găsit cu cale să-i transforme în țapi ispășitori, fie ei cetățeni europeni sau emigranți. Au reusit să facă din stat vinovatul actualei crize, pentru a ascunde legăturile lor subterane cu adevărații vinovați și profitori ai crizei: cercurile financiar-bancare, care și-au asumat riscuri imposibil de gestionat, și au trecut altora costurile inconștienței lor.

Europa riscă întoarcerea la vechii săi demoni: confruntare, xenofobie, antisemitism, intoleranță, extremism, inegalități economice și sociale strigătoare la cer, injustiție, discriminare, tendințe totalitare. Deocamdată, nu s-a depășit punctul de la care evoluțiile periculoase devin ireversibile. Dar nici departe de el nu suntem, iar evoluțiile politice din țări precum Italia și Grecia, Ungaria și Bulgaria, Olanda chiar, ne îngrijorează pe toți, pentru că ele intră în coliziune cu valorile fondatoare ale proiectului european.

Există multă suferință socială în Europa și nu doar în periferiile sale sărace din Sud și din Est, ci și în inima sa prosperă, în partea sa occidentală. Și dacă nu am asistat la violențe sociale de amploare și la prăbușirea unor democrații, acest lucru s-a datorat unui fapt pe care dreapta populară europeană se face că-l uită. Este vorba de rezistența modelului social european, care a reușit să existe și să funcționeze, să calmeze o parte a tensiunilor sociale și să mențină o minimă coerență în rândul societăților noastre. Iar aceasta în condiții deosebit de grele și sub asediul unor dogme cu nimic mai lipsite de sens decât cele comuniste – dogmele neo-liberale.

Cu toate astea, există încă politicieni și intelectuali publici, formatori de opinie, care, în ciuda tuturor evidențelor, continuă să pledeze pentru renunțarea la modelul social european, ca soluție pentru ieșirea din criză. Acea TINA – There Is No Alternative – atât de dragă doamnei Thatcher și-a făcut iar drum în gândirea politică europeană.

Doar că acest mod de a gândi nu este propriu democrațiilor. Democrațiile există pentru că întotdeauna sunt alternative la o politică sau alta, la o guvernare sau alta. A spune că nu există alternativă la cursul politicilor economice și sociale, impus de Partidul Popular European întregii Europe, echivalează cu a nega democrația ca sistem politic. Și există suficiente dovezi că politicile promovate de PPE au fost nedemocratice și au generat reacții la fel de periculoase, pentru că europenii nu pot accepta ca votul lor să fie ignorat si ca vocea lor să nu fie auzită.

Socialistii Europeni și grupul europarlamentar din care fac parte, cel al Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților, insistă, încă de la începutul crizei, să demonstreze că abordarea popularilor europeni este greșită și nedemocratică. Mai mult, am construit întotdeauna alternative realiste, bazate pe idei și mecanisme care și-au demonstrat valabilitatea și eficiența în timp. Sunt idei și mecanisme care stau și acum la baza guvernării în țări europene care s-au dovedit mai robuste la criză, mai solidare și mai echitabile, cu economii mai performante și cu un grad mai redus de sărăcie.

Răspunsul nostru la criză este unul complex și voi detalia aspectele lui în câteva materiale care vor urma, în săptămânile viitoare. Ideea de bază a răspunsului este reconstrucția Europei Sociale. În fond, orice politică economică se judecă, în ultimă instanță, prin efectele sociale pe care le implică. Degeaba își maximizează o corporație profitul, prin delocalizare, dacă asta înseamnă creșterea șomajului, dezindustrializare, sărăcie, destrămarea țesutului social local etc. Societatea nu câștigă nimic de pe urma acestei maximizări a profitului. Și nici țara în care se delocalizează activități industriale sau prestari de servicii nu câștigă prea mult de pe urma acestui tip de investiții, pentru că ele vin la pachet cu standarde sociale reduse, cu precaritatea muncii, cu salarii de nimic.

Criza datoriilor publice este, până la urmă, doar un pretext pentru demolarea modelului social european, iar ”austeritatea” s-a dovedit a fi un fals răspuns la problema datoriilor, pentru că, în loc să le reducă, le-a agravat. Suntem cu toții conștienți că statele trebuie să-și reducă datoriile, să pună ordine în finanțele publice. Dar nu sacrificând economia și mai ales nu cu prețul pedepsirii celor care nu au nicio vină pentru criza de acum. Fără creștere economică sustenabilă – care să însemne și creșterea puterii de cumpărare a celor care trăiesc din munca lor, nu din renta oferită de capitalul deținut – criza datoriilor nu poate fi rezolvată.

Avem nevoie de o abordare realistă și echilibrată a problemelor, o abordare care să țină cont de cetățean, de nevoile și de așteptările lui. Iar pentru ca soluțiile propuse să poată funcționa, ele trebuie să fie obiectul unui larg consens în societate și costurile să fie suportate în mod echitabil de toți, nu doar de cei mai săraci și defavorizați.”

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

eight + ten =