Regatul Unit și Japonia au semnat vineri, la Tokyo, primul acord comercial post-Brexit, într-un moment în care negocierile între Londra și Bruxelles au intrat într-o etapă accelerată în încercarea de a evita relații comerciale guvernate de reglementările Organizației Mondiale a Comerțului, anunță AFP și Reuters, citat de Agerpres.

Acordul a fost semnat în cursul unei scurte ceremonii la Tokyo, în prezenţa ministrului britanic pentru comerţul internaţional, Liz Truss, şi a şefului diplomaţiei nipone, Toshimitsu Motegi.

Tratatul comercial, anunţat la 11 septembrie de Guvernul britanic, reproduce în mare parte tratatul UE-Japonia existent, care nu i se va mai aplica Regatului Unit începând de la 1 ianuarie.

Textul a fost prezentat de Londra drept un mijloc de a creşte schimburile comerciale cu Japonia cu 15,2 miliarde de lire sterline (16,8 miliarde de euro).

Acesta va intra în vigoare la 1 ianuarie 2021, dată care coincide cu încheierea perioadei de tranziție convenite cu Uniunea Europeană după ieșirea oficială din comunitatea europeană, la 31 ianuarie 2020.

Conform Londrei, acordul le va permite firmelor britanice să evite taxele vamale la 99% din exporturile lor către Japonia.

Principalele beneficiare vor fi industria, sectoarele agroalimentar şi tehnologic.

Textul mai necesită ratificarea de către Dieta japoneză, până la finalul anului, pentru a intra ăn vigoare.

Negocierile pentru stabilirea prevederilor unui acord comercial au fost demarate la începutul lunii iunie, în încercarea de a identifica noi parteneri comerciali care să acopere golul lăsat de desprinderea celui mai important partener al Londrei, Uniunea Europeană.

Regatul Unit speră astfel ca acest acord comercial cu Japonia să fie o trambulină pentru a adera la Parteneriatul Trans-Pacific (CPTPP).

De altfel, în vederea atingerii acestui obiectiv, la mijlocul lunii iunie, premierul britanic Boris Johnson și secretarul pentru Comerț Internațional Liz Truss au anunțat iniţierea tratativelor cu Australia și Noua Zeelandă în vederea stabilirii unui acord comercial ale cărui prevederi să intre în vigoare după data de 31 decembrie, moment în care expiră perioada de tranziție post-Brexit.

În prezent, Acordul Cuprinzător și Progresiv pentru Parteneriatul Trans-Pacific (CPTPP) reunește sub umbrela sa 11 țări, și anume Canada, Australia, Japonia, Mexic, Noua Zeelandă, Singapore, Malaezia, Peru, Chile, Vietnam şi Brunei. Odată ce va fi deplin implementat, acest acord de liber schimb va servi intereselor a 495 de milioane de consumatori, reprezentând 13,5% din PIB-ul global.

Regatul Unit se numără printre principalii parteneri comerciali ai Japoniei, al doilea din Uniunea Europeană, după Germania. În 2018, exporturile nipone totale către Marea Britanie se ridicau la 14 miliarde de dolari (1.53 trilioane de yeni). De asemenea, Japonia a importat din Regatul Unit, în 2018, bunuri în valoare de peste opt miliarde de dolari (909.4 miliarde de yeni).

În plus, Marea Britanie găzduiește reprezentanțe a aproape 1.000 de companii nipone, potrivit Organizației Comerțului Exterior Japonez.

Unu din șase copii, adică 356 de milioane de copii din întreaga lume – trăia în condiții de sărăcie extremă înainte de pandemie, iar situația se va înrăutăți în mod semnificativ, arată un nou studiu realizat de Banca Mondială împreună cu UNICEF.

Potrivit unui comunicat remis CaleaEuropeană.ro, analiza, intitulată ”Estimările globale privind situația copiilor în sărăcie monetară: O actualizare”, arată că în Africa sub-sahariană, o zonă cu plase de siguranță socială limitate, două treimi dintre copii trăiesc în gospodării care se străduiesc să supraviețuiască cu o medie de 1,90 de dolari pe zi sau mai puțin de persoană – unitatea de măsură internațională pentru sărăcia extremă. În Asia de Sud se află aproape o cincime dintre acești copii.

Studiul arată că numărul copiilor care trăiesc în sărăcie extremă a scăzut moderat cu 29 de milioane între anii  2013 și 2017.

Cu toate acestea, UNICEF și Grupul Băncii Mondiale avertizează că orice progres dobândit în ultimii ani a căpătat un ritm îngrijorător de lent, cu o distribuție inegală și supus riscurilor din cauza impactului economic al pandemiei de COVID-19.

Deși copiii reprezintă o treime din populația lumii, aproape jumătate din persoanele care trăiesc în sărăcie extremă sunt copii, mai este semnalat în studiul mai sus amintit.

Pentru copii, probabilitatea de a fi extrem de săraci este de două ori mai mare decât pentru adulți (17,5% dintre copii față de 7,9% dintre adulți). Copiii de cele mai mici vârste sunt cei mai afectați – aproape 20% dintre toți copiii cu vârste sub 5 ani din statele în curs de dezvoltare trăiesc în gospodării extrem de sărace.

Sărăcia extremă în rândul copiilor nu a scăzut atât de mult ca în cazul adulților; o parte mai mare a celor extrem de săraci la nivel global erau copii, în 2017, comparativ cu aceeași categorie în 2013. Toate regiunile lumii înregistrează niveluri variate de scădere a sărăciei extreme în rândul copiilor, cu excepția Africii sub-sahariene, care a cunoscut o creștere de 64 de milioane a numărului absolut de copii care se luptă să supraviețuiască cu 1,90 dolari pe zi, de la 170 de milioane în 2013 la 234 de milioane în 2017.

Sărăcia în rândul copiilor este prevalentă în statele fragile și afectate de conflicte, unde peste 40% dintre copii trăiesc în gospodării extrem de sărace, comparativ cu o proporție de aproape 15% dintre copii în alte state, arată studiul. De asemenea studiul relevă că peste 70% dintre copiii care trăiesc în sărăcie extremă vin din gospodării în care capul familiei lucrează în agricultură.

Criza actuală de COVID-19 va continua să îi afecteze în mod disproporționat pe copii, femei și fete, amenințând să anuleze progresele greu dobândite în materie de egalitate de șanse. Măsurile de protecție socială joacă un rol crucial în înlesnirea mecanismelor de adaptare pentru cei săraci și vulnerabili, atât ca răspuns imediat la epidemia de COVID-19, cât și pentru redresarea pe termen lung.

Datele Băncii Mondiale și ale UNICEF sugerează că majoritatea statelor au răspuns crizei prin extinderea programelor de protecție socială, în special prin alocarea de prestații bănești.

”Prestațiile bănești oferă o platformă pentru investiții în capitalul uman, pe termen mai lung. În special atunci când sunt combinate cu alte măsuri destinate dezvoltării copilului și cuplate cu furnizarea de servicii sociale de înaltă calitate, prestațiile bănești au demonstrat că pot soluționa atât sărăcia monetară și multidimensională și pot îmbunătăți rezultatele de sănătate, alimentație, de ordin cognitiv și non-cognitiv”, semnalează autorii studiului.

UNICEF și Banca Mondială atrag atenția că ”multe dintre răspunsuri sunt pe termen scurt și nu sunt adecvate pentru a răspunde amplorii și naturii redresării care se preconizează a fi una pe termen lung”.

În acest context, cele două instituții au semnalat că  ”este mai important ca oricând ca guvernele să extindă și să adapteze sistemele de protecție socială și programele pentru a face față viitoarelor șocuri. Acestea presupun inovații pentru sustenabilitate financiară, consolidarea cadrelor legale și instituționale, protejarea capitalului uman, extinderea beneficiilor pentru copii și familie pe termen lung, precum și investițiile în politici favorabile familiilor, precum concediul parental plătit și servicii de îngrijire a copilului de calitate destinate tuturor”, conchid autorii studiului.

Guvernul Johnson a suferit marți o înfrângere simbolică în camera superioară a Parlamentului de la Londra în privința controversatului său proiect de lege care încalcă prevederi ale Acordului de retragere a Regatului Unit din Uniunea Europeană, anunță AFP, citat de Agerpres.

Camera Lorzilor a votat marți cu 395 de voturi pentru și 169 împotrivă, o majoritate de 226 de voturi, o moțiune prin care își exprimă ”regretul” față de proiectul de lege care reglementează piața internă în Marea Britanie și atrage atenția că acesta ”subminează statul de drept și aduce atingere reputației Regatului Unit”, potrivit The Independent.

Acest proiect va permite autorităților de la Londra să decidă unilateral care dintre bunurile care părăseasc Marea Britanie și se îndreaptă spre Irlanda de Nord ar trebui să fie supuse tarifelor. Doar că Acordul de retragre specifică clar că această decizie ar trebui adoptată de către o comisie comună, formată din reprezentanți atât din Regatul Unit, cât și din Uniunea Europeană. În virtutea Protocolului privind Irlanda de Nord, această provincie britanică ar trebui să urmeze unele dintre regulile UE după perioada de tranziţie post-Brexit pentru a garanta absenţa frontierei fizice şi pentru a evita resurgenţa tensiunilor în această regiuni, însângerată de trei decenii de ”tulburări”.

Legislația a provocat numeroase nemulțumiri în Uniunea Europeană și Statele Unite.

În urma unei reuniuni care a avut loc la 15-16 octombrie, șefii de stat sau de guvern au solicitat Regatului Unit să aplice ”în întregime” Acordul de retragere din Uniunea Europeană, fără a renegocia clauzele.

”Consiliul European reiterează faptul că Acordul de retragere și Protocolul privind Irlanda de Nord trebuie implementate în întregime”, este stipulat în documentul mai sus amintit, în care statele membre constată, în același timp, ”cu îngrijorare că progresele realizate asupra chestiunilor cheie pentru Uniune sunt încă insuficiente pentru obținerea unui acord”, se arată în concluziile emise la finalul summitului Consiliului European.

Deoarece mesajele europenilor adresate Londrei au rămas fără ecou, Comisia Europeană a decis la 1 octombrie să lanseze procedura de infringement împotriva Regatului Unit, primind drept termen-limită o lună pentru a răspunde scrisorii de punere în întârziere.

De pe celălalt mal al oceanului, fostul vicepreședinte al Statelor Unite, Joe Biden, candidatul Partidului Democrat în cursa pentru fotoliul de la Casa Albă, a avertizat Regatul Unit că nu va exista un acord comercial între Londra și Washington dacă Marea Britanie încalcă acordul de pace din Irlanda de Nord.

Mesajul lui Joe Biden este complentat de cel transmis de președintele Camerei Reprezentanților, democrata Nancy Pelosi, care atenționa la 10 septembrie că ”sub absolut nicio formă” un posibil acord comercial între Regatul Unit și Statele Unite nu va trece de votul Congresului american dacă Londra încalcă Acordul de retragere, încheiat cu Uniunea Europeană, prin modificarea Protocolului revizuit privind Irlanda de Nord.

După aproape jumătate de secol de apartenență la Uniunea Europeană, Regatul Unit a părăsit comunitatea europeană la 31 ianuarie 2020, Londra punând astfel în aplicare decizia britanicilor care, în proporție de 52%, față de 48%, s-au pronunțat în favoare Brexit-ului într-un referendum desfășurat la 23 iunie 2016.