Criza din Cipru- cauza izolării Rusiei faţă de Europa şi balansarea către Est?

Criza din Cipru a trecut de limitele statului naţional şi chiar de cele ale zonei euro sau ale UE, căpătând o recurenţă regională, ce are puterea de a afecta parteneriatul îndelung şi eficient dintre Germania şi Federaţia Rusă. Date fiind aceste posibile schimbări şi luând în calcul conceptul de politică externă al Rusiei elaborat anul acesta, nu ar fi deloc surprinzător dacă Rusia şi-ar reorienta atenţia către partenerul mai puţin influenţabil şi manevrabil pentru ruşi, Republica Chineză. 

cipru rusia

Ultima criză izbucnită în zona euro este cea din Cipru. Aceasta a afectat deopotrivă securitatea economică a Uniunii Europene, dar şi securitatea statelor non-UE cu care statul cipriot dezvoltase un parteneriat intens, cum ar fi de exemplu Federaţia Rusă. Cu toate că au existat mai multe runde de negocieri, iar Moscova a fost dispusă să acorde un împrumut, în noapte dinspre 24 spre 25 martie 2012, guvernul cipriot şi-a dat acordul pentru împrumutul oferit de Grupul Euro pentru a salva sistemul de finanţe publice.  Acesta este în valoare de 10 miliarde de euro, iar condiţiile împrumutului constau în faptul că Cipru va trebui să lichideze cea de-a doua bancă cipriotă ca volum de tranzacţii şi cifră de afaceri, Banca Populară a Ciprului (the Cyprus Popular Bank sau Laiki), şi va trebui să o salveze, dar să o restructureze pe cea clasată pe primul loc, Banca Ciprului (the Bank of Cyprus). În ceea ce priveşte restul condiţiilor acordului, aşa cum este şi previzibil, acestea rămân necunoscute, însă Ministerul de Finanţe al Ciprului estimează că deponenţii cu sume mai mari de 100 000 de euro vor pierde aproximativ 80% din sumele depuse în cazul primei bănci şi până la 50% în cazul celei de-a doua. Mai mult, transferul de fonduri în afara Ciprului au fost temporar blocate. Cu toate acestea, deponenţii cu sume mai mici de 100 000 de euro şi fondurile de pensii nu vor fi afectate în mod direct de măsurile acordului, ceea ce poate fi perceput şi ca o responsabilizare şi pedepsire a celor care în bună parte au contribuit la criza cipriotă.

Unul dintre marii câştigători ai acestui acord din punct de vedere politic pare a fi Germania, care a dovedit că îşi poate impune voinţa, şi că este pregătită să preia responsabilităţile ce decurg din faptul că acest stat a devenit motorul zonei euro. Mai mult, poziția și credibilitatea Germaniei, s-au întărit, iar evenimentele din Cipru ar putea descuraja, de asemenea, alte țări puternic îndatorate, cum ar fi Spania și Italia, de la a cere clemență pentru reformele economice. De câțiva ani, cancelarul Angela Merkel a dezvoltat o politică destul de coerentă de luptă împotriva paradisurilor fiscale. Soluția din Cipru întărește credibilitatea acesteia, deoarece este o altă țară (după Elveția), care a pierdut în mod eficient statutul de paradis fiscal pentru cetățenii UE. La nivel intern, aceste măsuri s-au bucurat de popularitate fiind percepute ca pedepsind principalii vinovaţi ai crizei, ceea ce automat a avut un impact pozitiv în ochii opiniei publice, acest fapt contând enorm pentru alegerile din septembrie anul acesta.  Acest lucru este reflectat în sondajele de opinie efectuate după anunțarea deciziei finale, conform cărora sprijinul pentru CDU a crescut ușor, cu 1 punct procentual la 41%, și a căzut în privinţa FDP tot cu 1 punct procentual, până la 5%. Susţinerea pentru opoziție a rămas neschimbată.

Având în vedere că statul cipriot a fost de cele mai multe ori destinaţia multor ruşi în ceea ce priveşte depunerile de bani tocmai pentru că taxele erau foarte mici comparativ cu cele din Rusia, acordul amintit îi va afecta destul de mult pe aceştia, chiar dacă în cazul de faţă vorbim mai degrabă de companiile de stat ruseşti (deponenţii cu cele mai mari sume de bani) care ar putea, totuşi, să evite măsurile aspre de confiscare a unui procent din volumul depunerilor. Totuşi situaţia internă din Cipru a generat o tensiune între Rusia şi principalul susţinător al înţelegerii, Germania, cu toate că cele două state erau considerate a fi parteneri strategici, iar Berlinul nu de puţine ori a adoptat anumite poziţii în interiorul UE care erau benefice intereselor Moscovei. Mai mult, o relaţie bilaterală eficientă între cele două state s-a bazat şi pe faptul că Rusia are nevoie să exporte cât mai multe resurse energetice, iar Germania este cel mai mare importator energetic din UE. Rusia este unul dintre cei mai importanţi  parteneri de comerţ al Germaniei, după China și statele membre ale UE precum Marea Britanie, volumul de tranzacţii ridicându-se la 72 de miliarde de dolari în anul 2011. Din punct de vedere energetic, gazoductul Nord Stream a fost creat pentru a consolida relaţia privilegiată dintre cei doi parteneri. Cu toate acestea, după izbucnirea crizei  financiare actuale, Germania şi-a orientat atenţia mai degrabă către interior decât către exterior, ceea ce i-a schimbat în mod automat interesele.

Reacţiile Rusiei nu au întârziat să apară, acestea fiind în special critice, cu toate că preşedintele, Vladimir Putin, şi-a menţinut declaraţiile destul de moderate, în primul rând, datorită faptului că acesta consideră că va putea evita măsurile, dar şi pentru a-şi păstra capitalul de imagine. Acesta nu a făcut referire directă la acord, însă a cerut guvernului și ministrului de finanțe să examineze posibilitatea de restructurare a împrumutului de 2,5 miliarde de euro acordat Ciprului în 2011. Potrivit Ministrului rus de Finanțe, extinderea de rambursare a împrumutului până în 2022 și reducerea ratei dobânzii de la 4,5% la 2,5% ar putea acoperi 10% din datoriile Ciprului.  În schimb, Premierul, Dmitri Medvedev, a ales să îl citeze pe Lenin, numind decizia „o criză de jaf” (“a seizure of plunder”), acuzând astfel UE de metode bolșevice. Asociația Oamenilor de Afaceri ruși din Cipru a împărtășit o opinie similară, președintele lor, descriind acordul ca fiind un „furt sancționat”. Reacţiile ruşilor sunt oarecum îndreptăţite, având în vedere că Moscova nu a fost consultată de Germania şi nici nu a apucat să îşi retragă depozitele din Cipru. Astfel, acordul Grupului Euro cu Cipru a afectat în mare măsură companiile rusești și băncile având în vedere că, aşa cum menţionează agenția de rating Moody, s-au depus circa 31 miliarde de dolari în acest stat. Sume semnificative au fost depuse la Banca Laiki, care a oferit o serie de facilități pentru proprietarii de conturi, bancă la care Nicosia va renunţa conform înţelegerii. Limite privind efectuarea tranzacțiilor financiare și transferul de fonduri vor duce la pierderi suplimentare semnificative pentru societățile comerciale din Rusia. Mai mult, oamenii de afaceri ruşi ce au depozite în Cipru sunt deosebit de preocupaţi de împuternicirile acordate Băncii Centrale de către parlamentul cipriot, aceasta având dreptul de a converti conturi curente în conturi de depozit, care pot fi apoi supuse la pierderi parțiale. Totuşi, sunt destul de dificil de estimat pierderile ce vor fi suferite de către ruşi, deoarece detaliile finale privind dimensiunea depozitelor care urmează să fie confiscate nu sunt deocamdată cunoscute. Apoi, un alt aspect deosebit de important este faptul că filialele celor mai mari companii din Rusia – precum Gazprom, Rosneft, Nornikiel, NLMK (Novolipetsk metalurgic) au birouri sau parteneri de afaceri în Cipru. Cu toate acestea, este foarte probabil că vor scăpa de confiscarea fondurilor, deoarece, potrivit unui raport în ziarul Vedomosti, banii se află în mare parte în Banca Comercială Rusă (RCB). Aceasta este a treia bancă din Cipru, în termeni de active, și este o filială a uneia dintre cele mai mari bănci de stat din Rusia, VTB (Vneshtorgbank). RCB, în care, potrivit prim-vicepremierului, Igor Șuvalov, companiile rusești au depozite cu o valoare estimată la 2 miliarde de euro, nu vor fi afectate de confiscarea bunurilor. Cu toate acestea, o înghețare temporară a transferului de fonduri ar putea fi o problemă serioasă pentru companiile rusești. Un alt aspect este faptul că soluțiile financiare adoptate vor contribui la reducerea fluxului de investiții din Cipru spre Rusia, care, potrivit Serviciului Federal de Statistică de Stat alcătuiesc 21% din toate investițiile străine cumulative. Numai în 2012, volumul investițiilor cipriote în Rusia s-a ridicat la 16,4 miliarde de dolari, din care 49% au intrat în industria de prelucrare (inclusiv în cea de prelucrare a petrolului).

Această criză are potenţialul de a afecta destul de mult relaţiile dintre UE şi Rusia, având în vedere că Germania este unul dintre vectorii principali ai organizaţiei. Din punctul de vedere al Moscovei, acordul este o altă componentă majoră a politicii germane actuale, care lovește în interesele Rusiei în Europa. Iritarea Kremlinului vine şi ca reacţie la critica adusă politicii sale interne prin reprezentanții guvernului german,  sau prin implicarea oficialilor germani la nivelul UE (condusă de comisarul pentru energie, Günther Oettinger) privind sprijinirea orientării pro-europene a Ucrainei. Mai mult, o parte din elita conducătoare rusă pare convinsă că guvernul german a inspirat măsurile Comisiei Europene împotriva Gazprom-ului asupra posibilelor abuzuri survenite din poziția sa de monopol. Prin urmare, este încă posibil ca Moscova să caute modalități de a-şi lua oarecum revanşa faţă de Angela Merkel, prin luarea unor măsuri limitate care să afecteze interesele politice sau economice germane, fără a recurge, totuşi, la o confruntare deschisă. Un posibil semn în acest sens este faptul că ramurile ruseşti ale principalelor ONG-uri germane  (Fundaţia Konrad Adenauer din St Petersburg, aliată a partidului din care provine actualul cancelar al Germaniei, şi Fundaţia Friedrich Ebert din Moscova, care are legături directe cu social democraţii din Germania) au fost prinse în raidurile care au avut loc în Rusia (în urma cărora s-au reţinut câteva calculatoare) din luna martie  alături de alte ONG-uri internaţionale precum Amnesty International şi Human Rights Watch ceea ce automat a atras critici din partea Germaniei. Pe acest fundal tensionat vizita lui Vladimir Putin în Germania (7-8 aprilie a.c.) a fost văzută ca fiind mai mult decât necesară, mai ales că principalele discuţii s-au purtat pe domeniul economic.

Aceste schimbări în Europa ar putea afecta relaţia UE-Rusia, mai ales în contextul în care întâlnirile oficiale dintre Rusia şi China s-au intensificat. Federaţia Rusă are un interes deosebit în a dezvolta relaţii pozitive cu vecinul său estic, având în vedere orientarea balanţei de putere internaţionale în favoarea acestuia din urmă. Chiar şi în conceptul de politică externă lansat în februarie autorităţile ruseşti menţionau refocalizarea atenţiei către Asia, iar aceste tensiuni dintre Moscova şi Berlin nu fac decât să crească posibilitatea ca Rusia să se apropie mai mult de Beijing. De exemplu din punct de vedere energetic, cu toate că statul chinez nu prezintă vulnerabilităţile politice ale UE (vezi criza gazului din Ucraina), schimburile comerciale bilaterale dintre cele două națiuni s-au dublat în ultimii cinci ani, ajungând la 88 de miliarde de dolari în 2012. Cum era de așteptat, acordul cel mai popularizat a fost Memorandum-ul de înțelegere în privinţa Gazprom-ului, gigantul energetic de stat din Rusia, care va furniza Chinei 38 de miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an după 2018 timp de 30 de ani cu posibilitatea creşterii volumului tranzitat până la 60 de miliarde metri cubi anual (deși cele două părți nu au convenit asupra preţului ce rămâne a fi negociat). În ceea ce priveşte petrolul, Rosneft a promis că va tripla livrările către China de la 300.000 de barili pe zi (b/z) la mai mult de un milion b/z, volum care este dublu față de cantitatea de petrol pe care Rusia a exportat-o în China în 2012 și egală cu cantitatea de petrol exportată anul trecut în China de către Arabia Saudită, furnizorul numărul 1 al Chinei.Companiile energetice chineze și cele ruseşti au anunțat, de asemenea, acorduri mai mici, unul dintre care implică o colaborare de 2 miliarde dolari în industria minieră din Rusia Estică. La nivel militar, în urma Summit-ului de luna trecută, China a reuşit să achiziţioneze 24 de avioane de vânătoare Su-35 (dotate cu a patra generaţie de sisteme nedectectabile de radare) şi 4 submarine clasa-Lada.  Apoi, nu trebuie trecută cu vederea nici întâlnirea din ianuarie a.c., moment în care existau discuţii referitoare la balansarea apărării anti-rachetă a SUA ca urmare a amplasării radarului în Japonia. [16] Această listă lungă de interese care se suprapun poate duce la ideea că un parteneriat strategic între China și Rusia este natural, dacă nu inevitabil. Într-adevăr, acest lucru este exact modul în care Xi și Putin caracterizează relațiile ruso-chinezeşti.

Cu toate acestea,  relaţia dintre cele două puteri este departe de a fi bazată pe încredere reciprocă sau deschidere totală către cooperare. Nu de puţine ori s-a renunţat la anumite înţelegeri energetice. Rusia se vede nevoită să îşi creeze premisele unei bune relaţii cu Beijing-ul având în vedere tradiţionala opoziţie faţă de SUA şi reorientarea UE către interior, cel puţin până când zona euro se va stabiliza. Iar pentru China, SUA şi Japonia reprezintă ameninţări mai mari la adresa intereselor sale strategice în zona Asia-Pacific decât Rusia. Astfel relaţia dintre cele două pare a fi un mariaj efectuat din convenienţă în care se merge pe varianta răului cel mai mic şi deci negociabil. Urmărind aceeaşi logică, Rusia este nevoită să îşi asigure poziţia la masa tratativelor într-un sistem internaţional multipolar, iar această orientare către China este absolut necesară.

 

Articolul face parte din ultimul număr din 2013 al buletinului Politica sub lupa CEPE, disponibil aici.

Autor: Ana – Maria GHIMIŞ, Center for European Policy Evaluation

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *