EXCLUSIV. Sfatul pentru ROMÂNIA al unui laureat al premiului NOBEL pentru ECONOMIE: IEȘIȚI DIN UE

Interviu realizat de Dan Carbunaru, corespondenta de la VI Astana Economic Forum

Romania ar trebui sa iasa din UE, este sfatul dat de Sir James Mirrlees, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, intr-un interviu acordat in exclusivitate pentru caleaeuropeana.ro, in cadrul Forumului Economic Astana.

james_a_mirrleesRadacinile voastre sunt clatinate, iar acestea nu se pot repara, nu poti repara sursa de putere. Aceste conditii impuse de Germania reflecta dorinta de reducere a  cheltuielilor fiscale ale tarilor si de reducere cat mai mult posibil a sanselor de default, fara sa isi faca griji de alte probleme, precum somajul. Oamenii nu vad cu ochi buni rezultatele si vad ca acum este mai rau decat era inainte. Ceva trebuie facut, insa nu acum”, a declarat Mirrlees. Intrebat ce ar sfatui Romania sa faca in acest moment, savantul a raspuns: ”Te poti gandi cum sa schimbi lucrurile, dar e greu sa oferi un sfat, sunteti intr-o incurcatura destul de serioasa. Raspunsul radical ar fi iesirea din UE”.

”Cred ca este solutia care ar reduce  socul cel mai bine. Pentru ca sa devina posibil sa faci lucruri precum construirea unor sosele, spre exemplu, sau sa te descurci cu mai putini bani, pentru ca ai nevoie de bani ca sa faci ceva si nu poti face nimic pentru ca toate rezervele de bani sunt controlate de alte banci. Asa ca acesta este varianta mai buna de ajustare a costului fortei de munca. Se va devaloriza mai mult decat prin taierile date de Guvern, iar asa nu mai trebuie taiate salariile pentru functionarii publici. Asa sunteti si capabili sa va extindeti si sa cresteti ocuparea fortei de munca. Dar imi este greu sa ma gandesc la alte solutii cat timp sunteti in “jacheta stramta” a sistemului euro”, mai spune Mirrlees.

sursa – caleaeuropeana.ro

 

Sir James Mirrlees este un economist britanic, laureat al Premiului Nobel pentru economie (1996). A fost numit cavaler de catre regina Marii Britanii in 1998. In timpul in care a studiat la Oxford, acesta a publicat lucrari pe teme economice pentru care a primit Premiul Nobel. El s-a axat in lucrarile sale pe situatii in care informatiile economice erau incomplete sau asimetrice, determinand masura in care acestea ar trebui sa afecteze rata optima de economisire. Printre alte rezultate, ei au demonstrat principiile “hazardul moral” si “pragul optim alimpozitarii”. Metodologia, a fost, de atunci, standardul in domeniu.

 

Cititi, integral interviul pentru caleaeuropeana.ro:

 

I: Voiam sa va pun cateva intrebari cu privire la activitatea dvs. stiintifica, care este realizarea cu care va mandriti cel mai mult?

James Mirrlees: Raspunsul evident este ca am am reusit sa rezolv problemele privind impozitarea optima a veniturilor, gasirea unei tehnici numerice prin care sa poti calcula impozitul pe venit astfel incata sa aiba sens, sa devina un criteriu pentru ceva realist ce se poate dezvolta in economie. Am fost incantat de asta, dar poate nu cel mai incantat. Imi amintesc o lucrare relativ minora pe care am scris-o cu alti doi colegi despre economie, despre marimea acesteia si despre cum asta poate influenta planificarea investitiilor. Era foarte usor sa obtii raspunsul gresit din cauza conditiilor evidente si a multiplelor solutii si am gasit problema, in final, dar a fost putin dificil. Asa ca am fost foarte multumi de asta, pentru ca a fost o problema mai grea, iar mai apoi de impozitul pe venit pentru ca este o problema economica de amploare.

I: Sunteti cunoscut pentru lucrarile dvs privind impozitarea din sectorul public si are loc o dezbatere continua privind evaziunea fiscala, cum te poti asigura ca toata lumea plateste. Sistemele  de impozitare sunt construite in asa fel incat poate oamenii simt nevoia de a cauta o modalitate de a le evita. Cum vedeti dvs. aceasta discutie? Toata lumea trebuie sa isi plateasca taxele? Care sunt posibilele metode de a directiona banii din evaziune catre stat?

James Mirrlees: Oamenii cand spun ca vor o taxa de impozitare mai mica, spun de fapt ca vor sa dea mai putini bani statului. Asta nu are niciun sens, decat daca arati ca nu sunt necesare aceste taxari fiscale. Impozitarea nu are nimic de a face cu oamenii care vor sa scape de impozitare. Nu exista un motiv anume pentru care o cota unica de impozitare ar reduce cumva rata evaziunii si ar face ca prin minune sa creasca veniturile obtinute de stat. Nu neg ca exista un adevar in aceste spuse dar pornirea de la taxe foarte ridicate si apoi reducerea lor treptata poate avea loc. E posibil sa se fi intamplat in America unde au trecut de la cresterea taxelor peste noapte la scaderea brusca a acestora. Un alt exemplu e situatia din Franta unde au anuntat o taxare de 70% ce duce plecarea din tara a unor nume mari. Intr-un fel , ai putea spune ca incurajeaza evaziunea fiscala, se poate spune ca emigreaza din cauza impozitelor, sau pot decide sa se retraga de pe piata, ceea ce e un lucru total diferit. Banii si profitul sunt dimensiuni reale, iar ce este cel mai important este evaziunea reala. Pe de alta parte, desigur, o mare parte din evaziune ar ajunge spre Elvetia, iar alte tari ar invinovati-o.

I: Care credeti ca este problema majora de acum? Faptul ca guvernele nationale incearca sa taxeze mai mult pentru a obtine mai multi bani din impozitare? Sau faptul ca, uneori, nu administreaza corect banii? Romania, spre exemplu, se lupta cu evaziunea fiscala zilnic, insa rezultatele nu sunt foarte evidente.

James Mirrlees: Dvs. vorbiti despre eficienta cheltuielilor guvernamentale: nu in monitorizarea platitorilor de taxe, ci mai degraba in construirea unui spital, spre exemplu. Cateodata am impresia ca oamenii sunt prea duri cu guvernele lor, deoarece acestea se confrunta cu domenii in care este foarte greu sa fii eficient. Guvernul face ceva, dar pentru a obtine profit si sa reduca si costurile, e foarte greu. Guvernul trebuie sa ofere la sfarsit un produs, e ca un fel de targ, insa diferit de la tara la tara. Avem un birou de audit in UE care se uita catre anumite cheltuieli ale guvernelor pentru a evalua ce au facut si fac o treaba buna, cum putini oameni fac. In Europa, spre exemplu, au observat ca auditorii, contabilii nu sunt apreciati pentru ca se spune ca sunt multe feluri in care banii pot fi folositi prost, ca oamenii ii pacalesc. Parlamentul nu poate face nimic in legatura cu asta. Iar asta nu este un exemplu bun  – faptul ca ai un birou de audit nu aduce neaparat si imbunatatiri. Dar avem un efect pe termen lung, unul din efectele pentru care unele tari din Europa sunt mai putin populare datorita dovezilor de cheltuieli ineficiente si coruptie. Germanii se gandesc cum sa forteze guvernele sa reduca cheltuielile si sa creasca fiscalitatea, chiar si in aceste vremuri. Iar acum inteleg, folosesc argumentul ineficientei, se uita la Romania sau la Grecia si spun ca au prea multi functionari publici, asa ca poate e o idee buna sa scapam de ce nu este necesar. Uitati-va acum la ratele somajului.

I: In Romania, la inceputul crizei, guvernul roman a decis sa taie salariile cu 25%, iar apoi sa creasca TVA-ul cu 5% in aceeasi perioada. Guvernul s-a schimbat intre timp si acum a taiat din banii de stat alocati investitiilor deoarece au nevoie de banii din buget pentru a creste salariile. Situatia nu arata bine, asteptam fonduri europene, dar si acelea sunt absorbite greu.

James Mirrlees: Radacinile voastre sunt clatinate, iar acestea nu se pot repara, nu poti repara sursa de putere. Aceste conditii impuse de Germania reflecta dorinta de reducere a  cheltuielilor fiscale ale tarilor si de reducere cat mai mult posibil a sanselor de default, fara sa isi faca griji de alte probleme, precum somajul. Oamenii nu vad cu ochi buni rezultatele si vad ca acum este mai rau decat era inainte. Ceva trebuie facut, insa nu acum.

I: Ce ati sfatui Romania sa faca in acest moment?

James Mirrlees: Te poti gandi cum sa schimbi lucrurile, dar e greu sa oferi un sfat, sunteti intr-o incurcatura destul de serioasa. Raspunsul radical ar fi iesirea din UE.

I: Credeti ca acesta ar fi cel mai bun lucru pentru Romania acum?

James Mirrlees: Cred ca este solutia care ar reduce  socul cel mai bine. Pentru ca sa devina posibil sa faci lucruri precum construirea unor sosele, spre exemplu, sau sa te descurci cu mai putini bani, pentru ca ai nevoie de bani ca sa faci ceva si nu poti face nimic pentru ca toate rezervele de bani sunt controlate de alte banci. Asa ca acesta este varianta mai buna de ajustare a costului fortei de munca. Se va devaloriza mai mult decat prin taierile date de Guvern, iar asa nu mai trebuie taiate salariile pentru functionarii publici. Asa sunteti si capabili sa va extindeti si sa cresteti ocuparea fortei de munca. Dar imi este greu sa ma gandesc la alte solutii cat timp sunteti in “jacheta stramta” a sistemului euro.

I: Asta ar reprezenta o decizie politica la o problema economica?

James Mirrlees: Euro este o problema politica,da. Iar costul de a avea euro este unul considerabil.

I: Sunt tari care s-au confruntat cu problema de a parasi zona euro, cum este exemplul Greciei.

James Mirrlees: Nu putem pretinde ca asta rezolva in totalitate problemele aparute spre exemplu, din prabusirea pietei imobiliare din Spania, deficitul public al Greciei. Ma pot gandi la o solutie, Germania sa isi creasca inflatia si cheltuielile guvernamentale astfel incat pretul marfii germane sa creasca si sa plateasca mai mult pentru exporturi venite din Romania, sau Grecia.

 Continutul interviului nu poate fi reprodus fara mentionarea sursei.

 

Share daca ti-a placut articolul: