Fondurile Europene, o fata morgana pentru Romania? (III)

În ultimele articole am identificat 5 factori care împiedică cheltuirea eficientă a fondurilor europene. Primii doi  lipsa de resurse umane şi birocraţia excesivă, au fost analizate într-un articol anterior. Prezentul articol se va focusa pe slaba legislaţie, pe neconcordanţă între proiectele finanţate şi obiectivele majore de dezvoltare stabilite prin Planul Naţional de Dezvoltare (PND) şi preluate de către Cadrul Strategic Naţional de Referinţă (CSNR) şi pe lipsa de reprezentanţe româneşti în capitala europeană, pentru crearea de reţele şi lobby, urmând ca articolul despre corupţie  şi politizarea excesivă a fondurilor europene să apară ulterior.

Legislatia proasta

Alte puncte slabe în procesul de absorbţie sunt legate de legislaţia română privind achiziţiile publice şi parteneriatelor public-private (PPP).

  1. Achiziţiile publice reglementează procedurile pentru cheltuielile publice în  şi

achiziţionarea de bunuri şi servicii. Proceduri deschise şi transparente pentru solicitanţii care au proiecte câştigătoare, stimulează concurenţa, oferind o mai bună protecţie împotriva corupţiei şi permit contribuabililor să beneficieze de servicii mai eficiente şi un raport favorabil calitate-pret. Birocraţia legislativă în domeniul achiziţiilor publice, în general, şi procesul lent de analiză a plângerilor, în special, sunt principalele cauze pentru finalizarea cu întârziere a contractelor, care implicit duce la dezvoltarea de lucrări şi activităţi târzii, prin urmare şi plăţile sunt întârziate. În multe proiecte mari  Comisia Europeană (CE) a observat nereguli în procesul de achiziţii publice, cerând un nivel mai mare de transparenţă al ofertelor publice. Din cauza unor nereguli descoperite în urma unui audit de către CE pe proiecte finanţate prin Programul Operaţional Regional, în cursul anului 2011, plăţile efectuate de la Bruxelles, pentru acest program au fost oprite pentru o perioada de cateva luni. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu Programul de Resurse Umane.

Designul achiziţiilor publice în proiecte europene a cauzat întârzieri în implementarea proiectului şi implicit în rambursarea plăţilor efectuate pentru proiectele respective. Reprezentanţii Comisiei Europene au constatat că achiziţiile publice este punctul cel mai sensibil şi dificil în implementarea unui proiect. Documentaţia de atribuire  ar trebui să fie simplă, clară şi neutră şi criteriile de selecţie ar trebui să fie transparente, fără garduri. O fluidizarea a sistemului de achiziţii publice este necesară;  contestarea documentelor de licitaţie, condiţii discriminatorii şi întârzierile în plată sunt principalii factori care împiedică solicitanţii de a aplica pentru o licitaţie publică. Simplificarea procedurilor complicate de achiziţii publice şi o mai bună cooperare instituţională în acest domeniu pot debloca procesul de absorbţie al fondurilor europene.

  1. 2.      Parteneriatele publice-private.

Legea 178/2010 reglementează modalitatea de funcţionare a unui proiect de parteneriat public-privat, care are ca scop proiectarea publică, finanţarea, construcţia, reabilitarea, modernizarea, operarea, întreţinerea, dezvoltarea şi transferul de proprietate, după caz​​. Legea PPP a fost stabilită târziu, în 5 octombrie 2010, după trei ani de la aderarea României la UE. Scopul legii este reglementarea înfiinţării unui PPP şi realizarea de proiecte de parteneriat public-privat pentru lucrări publice în diverse sectoare, cu finanţare privată.

Programul Operaţional de Transport are cea mai mică rată de absorbţie, iar acest lucru afectează economia, pentru că România nu are  infrastructură, factorul de bază care permite dezvoltarea economică. În cazul în care legea PPP-ului ar fi fost adoptată înainte de 2007, probabil, capacitatea de absorbţie pentru acest program operaţional ar fi fost mult mai mare acum. Utilizarea de PPP-uri ajută la punerea în aplicare a proiectelor mari din infrastructură mai uşor. PPP-urile ajută la atragerea  expertizei de piaţă disponibile (marile companii internaţionale) în toate proiectele majore de infrastructură în timp ce reduce riscurile de investitii pentru resursele publice. În acelaşi timp, promovarea  PPP-urilor este o soluţie pentru limitarea crizei economice. Comisia Europeană evidenţiază într-un raport, importanţa investiţiilor în sectorul public de infrastructură de către investitorii privaţi, cu scopul de a menţine activităţile economice în timpul crizei: “Caracteristicile pozitive ale acordurilor de PPP, în dezvoltarea infrastructurii, par a fi deosebit de atractive pentru ţările candidate din Europa Centrală luând în considerare cerinţele de finanţare enorme, deficitul de finanţare la fel de mare, nevoia de servicii publice eficiente, stabilitatea pieţei în creştere şi a tendinţelor de privatizare ar crea un mediu favorabil pentru investiţiile private. ”

Neconcordanţă între proiectele finanţate şi obiectivele majore de dezvoltare stabilite prin Planul Naţional de Dezvoltare (PND) şi preluate de către Cadrul Strategic Naţional de Referinţă (CSNR)

Gestionarea incorectă a fondurilor de pre-aderare au avut un impact negativ asupra perioadei următoare 2007-2013. De asemenea, faptul că, atunci când documentele strategice au fost elaborate, un dialog eficient nu a fost stabilit cu potenţialii beneficiari, cum ar fi investitori şi reprezentanţi ai societăţii civile, fapt ce a dus la un decalaj între nevoile solicitanţilor de azi şi obiectivele finale, care apare în instrucţiunile de aplicare. Potrivit unui studiu elaborat de Institutul Român de Politici Publice în luna iulie 2011 “nevoile de dezvoltare sunt descrise fragmentar în indicatorii Programelor Operaţionale, şi nu se poate vorbi despre o viziune strategică, care ar trebui să creeze o legatură între documentele (Cadrul Strategic Naţional de Referinţă-Programe Operaţionale) şi proiectele finanţate . Conform aceluiaşi studiu a fost o lipsa de viziune când priorităţile de finanţare au fost negociate, cât şi în timpul implementării  unora dintre Programele Operaţionale. Pregătirea de oameni  neştiind dacă există locuri de muncă pentru ei, elaborarea unor strategii bugetare imense de dezvoltare şi înfiinţarea unor centre de afaceri, fără a fi nevoie să dovedească faptul că acestea aduc, o valoare economică adugată reprezintă unele fapte reale ce s-au întâmplat în spaţiul mioritic.

Lipsa reprezentanţelor româneşti  la Bruxelles, pentru crearea de reţele şi lobby şi pentru atragerea de fonduri oferite direct de Comisie

Bruxelles este nu numai sediul central al instituţiilor UE, dar este un magnet pentru reprezentanţi ai diferitelor entităţi publice şi private din toate statele membre ale UE şi nu numai. Numărul de persoane care sunt reprezentanţi ai regiunilor europene, asociaţiilor de angajatori sau sindicate, diverse companii multinationale, firme de lobby, consultanti, avocati, etc,  depăşesc numărul de angajaţi ai instituţiilor UE. La Bruxelles, există peste 300 de birouri regionale, şi mai mult de 2.000 de birouri de lobby. Prin urmare, fiecare regiune trebuie să fie acolo reprezentată pentru a găsi parteneri cu care are afinităţi şi cu care se pot dezvolta proiecte comune relevante; Uniunea Europeană încurajează crearea de parteneriate europene între diferitele entităţi regionale. România, deşi este a doua ţară ca mărime şi populaţie din Europa Centrală şi de Est, practic nu există, în ceea ce priveşte activităţile de lobby de la Bruxelles. Cu câteva excepţii, România nu are reprezentanţe locale şi regionale pentru sectorul public şi privat sau societatea civilă, în capitala Europei, fapt care arată lipsa lor de interes pentru afacerile europene. Înţelegerea deplină a mecanismelor specifice ale UE este un factor esenţial în creşterea eficienţei de accesare a fondurilor structurale.

Un birou care va fi deschis la Bruxelles, ca reprezentare pentru administraţia publică ar trebui să aibă următoarele obiective, în scopul de a îmbunătăţi capacitatea de absorbţie şi pentru a ajuta la procesul de dezvoltare economică:

– Să furnizeze date şi informaţii cu privire la fondurile comunitare oferite direct de către Comisia Europeană: programe finanţate prin instrumentul de Cooperare Teritorială Europeană

– Elaborarea unei  reţele eficiente prin parteneriate cu alte organizaţii din Europa

– Promovarea actvităţilor regionale, a unui oraş sau organizaţie la nivel european şi pentru o mai mare  vizibilitate

– De a atrage şi de a furniza informaţii pentru potenţialii investitori

– Consiliere în procesul de scrierea de proiecte pe fonduri structurale pentru specialiştii administraţiei publice

– Oferă consultanţă şi asistenţă pentru politicieni locali şi regionali, prin promovare şi prezentare (o prezentare adecvată a intereselor locale şi regionale), inclusiv prin organizarea de sesiuni de instruire şi vizite de studiu la Bruxelles.

Din păcate, la Bruxelles, există un număr mic de agenţii din România cu acest tip de activităţi, care ar ajuta, probabil la procesul de absorbţie al fondurilor europene.

Gratian Mihailescu-Consultant Afaceri Europene

Citiţi şi: Fondurile europene, o fata morgana pentru Romania (I)Fondurile europene, o fata morgana pentru Romania (II)

Foto: dreamstime.com

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

twenty + 19 =